Trafaletul

Buclucaș continuă să facă furori în toate direcțiile în care întorci capul, după, cum este și firesc, povestea cu familia președintelui din ciclul fratele, euroii și țiganii. No bine, no! Să nu ne îndepărtăm de ceea ce mi-am propus. Am mai scris aici despre aventura extrem de amuzantă a sfințirii unor studiouri radio-tv cu ajutorul unui miruitor extensibil care a fost, în prealabil, stropit cu aghiasmă cu ajutorul unui sfeștoc! :)) 

 Sursă.

Ziariștii au simțit că mai este mult de scris pe acest subiect și l-au întrebat pe domnul prea fericit patriarh (sau prea cuvios, modest, smerit?), cu ocazia vizitei sale la Parlamentul României, cum stă treaba cu instrumentul prea pomenit de toți. Vizibil deranjat de întrebare, dar cu o mimă perfectă a indiferenței, acesta răspunde: „Care trafalet? Era un trafalet ... Nu știm noi. Nu știu despre ce este vorba!” (sursă). După un schimb prelungit de replici, patriarhul i-a repezit pe reporterii prea insistenți: „Nu am venit pentru provocările dumneavoastră! Vă rugăm să terminați!”

Hmm! Oare cum să scriu? Este doar părerea mea, dar prima întrebare este următoarea: nu este prea mult să vorbești despre tine la persoana întâi plural? Am crezut că vremurile acelea au apus, sunt total surprins ... Apoi, unde este modestia și smerenia necesară îndeplinirii unei asemenea funcții, cu voia și în fața Domnului? Bine că sunt eu deștept! 

Oricum, mi-am propus să vă dau posibilitatea să zâmbiți, dacă doriți și credeți că este cazul, așa, ca de zi de sâmbătă, cu Ungurul Bulan. Pentru asta, vă rog să faceți un mic click aici. 

Precizare: știu cum ar trebui scris cuvântul preafericit. Sau preacuvios. O.K.?