Obiceiul

De a citi zilnic ziare online este bun, zic eu, deoarece mă ține oarecum ancorat în realitatea în care trăiesc. Atât unele ziare naționale, cât și câteva locale sunt pe lista mea de lecturi zilnice. Este evident că articolele sunt subiective, fiecare autor trecând prin filtrul nivelului de cunoștințe și al propriilor experiențe faptele pe care le aduce la cunoștința opiniei publice.
Printre publicațiile locale pe care le răsfoiesc se numără Știri de Cluj care, deși are o calitate îndoielnică uneori, pomenește aproape tot ce se întâmplă prin urbea în care trăiesc, plus împrejurimi. Fac parte dintre cei care doresc autorități hotărâte, cu puteri depline în aplicarea legii și, dacă nu cer prea mult, departe de actele de corupție. Din acest punct de vedere abordez două situații pomenite în ziarul mai sus menționat:

1) O româncă a fost oprită de poliția de frontieră de pe aeroportul din Cluj să părăsească țara însoțită de copilul său minor deoarece nu îndeplinea condițiile prevăzute de legea în vigoare. Punct. Nu înțeleg în ce măsură a fost ea umilită (cu litere mari) dacă legea a fost aplicată. Sau asta s-a întâmplat doar în mintea semnatarului articolului care, culmea, tot în același articol, redă prevederile legale care reglementează trecerea frontierei de stat de către minori. Circul făcut de doamna (?) ale cărei planuri de călătorie au fost încurcate spune multe despre ea, iar povești despre schimbarea destinațiilor sale viitoare de vacanță fac parte (cel mai probabil) din nivelul său de educație, care este posibil să fi fost alterat de starea de agitație datorată întâmplării prin care a trecut (spun asta pentru a acorda circumstanțe atenuante unei persoane pe care nu o cunosc). Iată că este posibil să pleci în lume fără să te informezi despre reguli, drepturi dar și obligații, să crezi că dacă nu știai, ai o scuză bună și să faci nazuri în fața unor autorități pe care le crezi inferioare celor din alte țări. Aș dori să o întreb pe stimabila doamnă dacă întro situație similară, în Italia, unde se laudă că trăiește, s-ar fi manifestat la fel în fața ...carabinierilor, să zicem. Opinia mea este că nu!

 Sursă.

2) Un alt articol care se vrea o mică palmă la adresa autorităților: un american a fost expulzat de polițiștii clujeni iar autorul se pierde în amănuntele interesante și ușor ciudate ale expulzatului: deși recunoaște că a pierdut permisul de rezidență de mai mulți ani, face pe inocentul și se miră cum de au îndrăznit polițiștii să pună în aplicare legea împotriva lui, în calitatea sa de cetățean american! Îi asemuiește pe aceștia cu martori ai Iehova care umblă pe la uși, reclamă necunoașterea limbii engleze și neoferirea serviciilor unui translator în mod gratuit, este trist că nu a apucat să-și hrănească pisicile la plecare....serios, asta era problema lui principală? Motivul este simplu: tipul a încălcat legea care reglementează șederea străinilor pe teritoriul României. În fața legii toți ar trebui să fim egali, așa că de unde toată această poveste despre bietul american?  Din tot ceea ce am citit nu am găsit nici un motiv pentru care americanul să fi avut motive să se simtă ca un pedofil, așa cum a scris autorul în titlu. În paranteză fie spus, în USA polițiștii sunt mult mai hotărâți și întro situație similară, un cetățean român era mult mai bine scărmănat! 

Morala gândurilor de azi este simplă: a) dintro ciudată obișnuință, unii scriu de rău și atunci când nu este cazul și b) este, cu adevărat, destul de ciudat ziarul acesta.