Teoria

Conform căreia orice cauză are cel puțin un efect s-a demonstrat încă o dată. Scârbit la maxim de dezbaterea publică a procesului voiculescian și a statisticilor rezultatelor la bac, întocmite și disecate la nesfârșit pe aproape toate posturile tv din țara mea, având la îndemână obiectul magic numit telecomandă, am avut ocazia să vizionez marți seară pe BBC Knowledge un documentar excelent: Harry's Arctic Heroes. Aproape două ore, în două părți, povestea unei expediții mai puțin obișnuite la Polul Nord. Cred că am făcut o mică eroare: niciuna dintre expedițiile la Polul Nord nu a fost obișnuită, dar asta este cu totul aparte.
Un grup de patru bărbați care au luptat în Afganistan sub flamurile armatei engleze, toți răniți și cu grade diferite de handicap (unul are amputat un picior, al doilea o mână, al treilea are un braț paralizat și al patrulea are afecțiuni severe la coloana vertebrală), împreună cu doi organizatori au executat un marș de 260 km, timp de 13 zile, fără suport din afară, pe schiuri, la temperaturi care coborau frecvent sub -36 grade Celsius, trăgând pe sănii corturile, echipamentele și hrana.

 Sursă.

Este binecunoscut faptul că prințul Harry al Marii Britanii este, printre multe altele, și militar. Ei bine, casa regală, cu ajutorul lui Harry, s-a implicat în acțiunea extraordinară în care acești vetereani de război au înțeles că există viață și după încercările grele prin care au trecut pe câmpul de luptă. Prințul a participat la câteva zile de pregătire și la primele două zile și două nopți ale expediției.

 Sursă.

De la momentul în care a fost gândită până când expediția a atins Polul Nord s-au scurs aproape doi ani, în care s-au făcut selecția participanților, pregătirea pentru deplasarea în condiții meteo extreme, baluri pentru strângere de fonduri, mediatizarea evenimentului și în acest fel scoaterea din anonimat a celor care luptă pe fronturile unde cei mai mulți dintre bărbații lumii civilizate nu se înghesoaie să ajungă. Cinste armatei britanice care își tratează cu cinste eroii, cinste națiunii engleze care îi onorează pe cei care țin steagul sus pentru a-i reprezenta interesele. O bună lecție care ar trebui învățată și de cei care fac politică pe malurile Dâmboviței, dar ei sunt mereu ocupați să-și plătească polițele (unii altora) sau să-și umple buzunarele. Mai mult decât atât, este un bun exemplu de activitate în care este implicată o armată, nu ca la noi: schimburi de terenuri = fost ministru al apărării condamnat la închisoare; generali în rezervă târâți în procese pentru că (spun anchetatorii) au cumpărat locuințe de serviciu fără a respecta normele legale în vigoare, ... 

Expediția a avut loc în 2011 și a fost un exemplu de determinare și ambiție, de bărbăție și coeziune. Dincolo de mândrii prostești, o echipă poate face uneori imposibilul! Câteva imagini puteți urmări mai jos