Obediența

Unora poate lăsa un gust amar multor oameni care se pregăteau să povesteacă tuturor cunoscuților cât de spectaculos a fost show-ul aerian de la Baza Aeriană 71, prilejuit de Ziua Aviației Române. Toate au mers bine, evenimentul aviatic a ajuns la sfârșit fără incidente, cu mic, cu mare se îndreaptă spre locul de parcare povestind cu însuflețire despre elicoptere și avioane, despre români și canadieni, despre jucăriile pentru oameni mari pe care tocmai le-au văzut, fotografiat, explorat. Fără să știe, se îndreptau spre cea mai mare dezamăgire a zilei, care lasă un gust extrem de amar asupra întregii activități.
Drumul spre pista aeroportului militar trece printr-un câmp pe care, stânga-dreapta sunt diverese culturi. Pe partea stângă, pe sensul de dus, undeva în lateral, întro cultură de porumb, este un loc îngrădit cu gard de sârmă ghimpată, de forma unui patrulater dreptunghic, cu o suprafață destul de mare încât să încapă sute (posibil mai mult de 1000) de mașini parcate. Accesul spre această zonă se face pe un drum îngust pe care ar fi putut trece două mașini, una pe lângă cealaltă, dacă nu erau alte ...mașini parcate fix pe el. Cu speranța că am reușit să vă redau o imagine generală a zonei, o să ajung la punctul sensibil al zilei de sâmbătă, 19 iulie.

La ceremonia desfășurată la aeroportul militar de la Câmpia Turzii a participat ministrul apărării naționale. Ca înalt demnitar al statului român are la dispoziție mașini oficiale, antemergători și o întreagă suită de persoane care sunt obligate să asigure securitatea și bunul mers al evenimentelor la care acesta participă. Probabil exact asta au dorit unii, care au ținut blocați mii de oameni în câmp, pe un soare nemilos, în mijlocul zilei, pentru a asigura cale liberă coloanei oficiale. Ieșirea din această parcare a fost restricționată și nimeni nu a putut părăsi locul unde au venit de bună voie să vadă măestria piloților, nu să experimenteze abuzuri incredibile... Am ajuns la mașină la 13.25 și am ieșit din parcarea buclucașă la 14.45. Hmm! Vin și întreb: cu ce drept a fost blocat accesul la unicul drum de plecare de la aeroport? Cum de este posibil ca mii de oameni să fie împiedicați să plece, după bunul plac? Cât de gravă este afectarea stării de normalitate încât o asemenea faptă să nu pară un abuz inimaginabil pentru o țară democratică, așa cum ne dorim să fim? Nu în ultimul rând, există vreo prevedere legală unde scrie că un înalt demnitar, care în definitiv este un om ca mine și ca tine, trebuie să meargă singur pe drum în detrimentul unui grup uriaș de oameni? Obediența subalternilor duce la această situație sau este un procedeu standard cu care încet, încet beneficiarul se obișnuiește, începe să-i placă și mai apoi chiar îl consideră necesar?
Problema mea este următoarea: după ce s-au cheltuit resurse importante, s-au mobilizat oameni, vremea a fost prielnică opentru demonstrații aviatice, piloții au dat dovadă de abilități uimitoare în ceea ce privește manevrarea elicopterelor și avioanelor, după ce ai avut o zi plină de satisfacții și elogii la adresa militarilor,  se întâmplă una ca asta: stai o oră și douăzeci de minute blocat între sute da mașini care nu se pot mișca de pe loc pentru că ...nu este voie! Poftim?
Nu vreau să reproduc aici ce mi-au auzit urechile și gândurile bune trimise de mulțime celor care au provocat incidentul...

P.S. Fotografia nu are legătură cu evenimentul, a fost făcută la o paradă a mașinilor de epocă.