Cartea

                      Pe care am citit-o zilele astea este ,, Casa Îngerilor '' , scrisă de Pascal Bruckner . Nu ştiu exact care ar putea fi cuvintele potrivite pentru a descrie impresia pe care mi-a făcut-o . În Parisul anilor noştri , în oraşul luminilor , lumea întunecată a celor fără adăpost , în număr din ce în ce mai mare , pare a fi o existenţă paralelă în care se zbat imigranţi ai nimănui laolaltă cu francezi fără căpătâi . Şi totuşi , parcă numărul imigranţilor este în creştere (ei , parcă !) . Vreau să zic , al celor care ajung departe de ţara şi visele lor să se stingă întro lume plină de dispreţ şi sărăcie cruntă , în care s-a afundat omenirea în vremurile pe care le trăim .

 



                       O ficţiune interesantă , care închide un cerc în existenţa unui tânăr din clasa de mijloc . De la normalitate la oamenii invizibili de pe trotuare , de la dorinţa nefirescă de a le curma vieţile celor fără busolă în furtuna cotidiană până la propria dispariţie , naraţiunea este o frântură dintro viaţă imaginară în care călăul ajunge propria sa victimă . Nu în ultimul rând , prin puzderia de ţigani sud- europeni , găsim şi o fetiţă din România pe care autorul o numeşte Maria Callas . Similitudinea cu realităţile capitalei franceze este de necontestat , iar Bruckner , ca un maestru care este , trasează o fină ironie condiţiilor în care tot mai mulţi români (de fapt , romi !) îngroaşă rândurile celor ce ajung un calvar pentru locuitorii Parisului .
                        Deşi descrie grozăvia traiului pe stradă şi mocirla în care se zbat persoane de tot felul , este o lectură plăcută şi punctează definitiv degradarea ţelurilor şi idealurilor oamenilor moderni : a-ţi propune să fii un ucigaş al celor fără adăpost , doar pentru că nimănui nu-i pasă de ei , se poate transforma cu uşurinţă întrun proces în care îţi pregăteşti propria dispariţie . Deşi sunt cuvinte brutale , adevărul este că ajungi un hoit infect , întrun ungher , despre care nimeni nu-şi va mai aminti vreodată .
                       Cu speranţa că v-am trezit interesul şi în acelaşi timp , nu v-am arătat limpede ce se petrece în această carte , sunteţi invitaţii mei să o citiţi şi , eventual , să vă spuneţi părerea .