Lunea

Trecută am scris despre paznicii cei de toate zilele. Revin azi cu o altă mică poveste despre cât este de severă paza la depozitele situate în Ploiești și Turda ale unui mare lanț de magazine. O situație banală mi-a dovedit că, de fapt, este floare la ureche să intri în depozit fără să știe cineva de existența ta.

Am fost la aceste depozite de mai multe ori și consider că ele sunt coșmarul oricăruia dintre șoferii de camion din România. Livrarea mărfurilor se face de dimineață  până la ora prânzului. Prima etapă: stai o oră-două la coadă la intrarea în depozit să te înregistrezi, primești un telefon mobil și mergi la camion, unde aștepți să fii sunat de la birouri, moment în care afli și rampa unde trebuie să descarci marfa. La acest lanț de magazine, șoferii încarcă și descarcă singuri mărfurile, firmele primesc bani pentru asta și șoferii nu primesc nimic, cel mai adesea nici măcar un mulțumesc. Intri în depozit, mergi la birouri unde predai actele, mergi la rampă unde descarci marfa, aștepți (uneori cu orele) pe cineva să-ți facă recepția, te întorci la birouri să-ți iei actele, după care ieși din depozit și poți spune că ai terminat.

De căteva ori am fost la descărcare cu câte un coleg. Procedurile de acces sunt foarte stricte, cred ei .... dacă sunt două persoane, una intră cu camionul și cealaltă intră pe la un alt punct de acces, pe bază de buletin. Aici este capcana pe care și-au creat-o singuri: eu am fost și am înregistrat camionul și marfa, șofer tot eu. Când am intrat, colegul a condus camionul, iar eu am intrat, pe bază de buletin, firește, pe la cealaltă intrare. Nimeni nu a sesizat nimic, noi ne-am făcut treaba, am ieșit la fel, fiecare pe unde a intrat. Se cred grozavi, cu un plan de pază bine pus la punct, ei cred că știu tot ce mișcă, dar de fapt ... Când i-am spus unuia dintre ei despre această situație, nu-i venea să creadă, a zis că am glume în program.

 Sursă foto.

Pentru a fi corect până la capăt, am să precizez că este vorba despre Kaufland. Am avut atâta de furcă la aceste depozite, încât mi-am promis mie să nu mai intru prea curând în aceste magazine.