Dosarul

Plic, cu șină sau nu, este pe cale de dispariție la primăria Cluj. Să mă explic:

Deși, de regulă, îmi rezolv toate trebuințele online, am avut ceva neclarități în modul de completare a unor date în formularul tipizat pentru declararea unui teren în vederea impunerii (nu vă bucurați pentru mine, nu am teren în Cluuuuuj, e o poveste care nu face subiectul rândurilor de azi) și am făcut o vizită la biroul primăriei. Aici totul este bine rânduit de multă vreme: mașinărie care eliberează bon cu număr de ordine în funcție de treaba pe care o ai pe acolo, panou mare cu afișaj al numărului bonului și ghișeul unde trebuie să ajungi, difuzor dat cam tare, să fie angajații siguri că aud toate mătușile ce și cum (și uncheșii, să nu fiu acuzat de discriminare!), scaune și mese unde să te așezi pentru a ți completa formularele, modele de formulare completate pe pereți, etc.

No bine, no.... mi am luat bilet cu număr de ordine, fiind patru ghișee totul merge repede, în câteva minute mi a venit rândul...

- D075 la ghișeul 2!

Intru, la al doilea ghișeu un domn.

- Bună ziua! Am nevoie de îndrumare pentru a completa formularul acesta, vă rog!

- Bună ziua! Ia să văd despre ce este vorba!

Înțelegeți că normalitatea poate să surprindă? Îi explic ce nu știu, îi înmânez documentele, îmi cere cartea de identitate, îmi explică ce și cum și unde să scriu și să semnez și urmează lovitura de grație:

- Aveți copii după documentele acestea?

- Nu, zic, vă rog să mi spuneți unde pot face....

- NU I NEVOIE, VĂ FAC EU!

Evident că am rămas cu gura căscată, noroc că nu i vară, era pericol să mi intre oarece muscă pe acolo.... Omul se ridică de la birou, merge în camera alăturată, se întoarce în două minute cu copii după cartea de identitate și documentul original (pe care îl capsează la loc, având mai multe file!), completează în computer datele și gata, am terminat! Pe panoul informativ al documentelor necesare era trecută expresia care produce emotii: dosar plic! Omul nu mi a cerut, eu nu eram nebun să întreb dacă se poate fără.....

Sursă foto

- Mulțumesc, vă salut, o zi faină vă doresc! și am ieșit....totul a durat mai puțin de 20 de minute, incluzând aici și timpul de așteptare.

Întelegeți oare mirarea mea? În jurul nostru, cel mai adesea oamenii se plâng că nimic nu i în regulă, că nu sunt tratați corespunzător, parcă îți este groază să mergi la un ghișeu să ți rezolvi o problemă.

Ei bine, iată că lucrurile se mișcă în direcția bună!

Deși este foarte puțin probabil ca omul meu să citească aceste rânduri, eu îi spun, încă o dată, MULȚUMESC!

Cartea

Călătoare a pornit la drum! Îmi face plăcere să vă spun că îndemnul meu la lectură nu a rămas fără ecou și, în urma exprimării propriei dorințe de a citi această carte, Carmen va intra în posesia ei în cel mai scurt timp posibil, care este dictat de parcursul distanței dintre Transilvania și Bavaria de către Poșta Română (câteva zile, o săptămână am fost asigurat la ghișeu), la ale cărei servicii de expediție am apelat.

Astfel, am mai făcut un pas în direcția de a crea o comunitate interesată de lectură, între membrii căreia să circule cărți despre care să scriem și pe blog, firește! Pe „traseul” acestei cărți pot trece deja trei cititori:

1) Vali Crintea, Focșani;

2) Gigi Țepuș, Cluj Napoca;

3) Carmen Renges, Kőnigsbrunn. 

Cine urmează? :))

Cu această ocazie vă rog pe toți cei interesați să vă faceți cunoscute intențiile scriind mai jos, la comentarii, cine sunteți și de-ai cui! :)) Încă o dată îi mulțumesc lui Vali  pentru că mi-a trimis la rându-i cartea și vă invit pe toți la lectură!

Eticheta

Produs bio este pusă pe fel de fel de produse, care mai de care mai ...bio, dacă îmi permiteți să fac un așa joc de cuvinte. Este complicat să știi care sunt cu adevărat și care nu, doar trăim întro lume în care există multe imprimante și fiecare scrie ce dorește, unde dorește!
Week-end-ul trecut am fost în vizită pe la unii dintre sătenii din județul Cluj. Oameni faini, mari gospodari, harnici și modești în egală măsură. Și nu în ultimul rând, bucuroși de oaspeți! :)
Acasă la domnul Vușcan Teodor, în comuna Călățele, județul Cluj, am fost tratați, după cum probabil ghiciți, cu produse tradiționale și cu adevărat bio:

Ei bine, siropul din fructe de pădure (nu din toate, numai din unele, dar nu mai știu precis din care și am scris așa, generalizând!) și silvoizul au fost delicioase, preparate după rețete locale, fără zahăr și alte trompete, numai bune ...de servit musafiri! :) În farfuriile alea goale pe care le vedeți au fost clătite, dar nu așa, din alea ca la oraș, ci unele faine și gustoase, fără ou, dar cu drojdie și coapte pe ceva plită ..... o minunăție! Mulțumim frumos de tratație!

No, acum că v-am făcut oarece poftă, vă salut și vă doresc o duminică plăcută în continuare! :))

Faini oameni, faini ....

Modul

În care mai poți pune o cărămidă la încrederea în forțele proprii este foarte simplu: mai fă ceva, din când în când, cu mâinile proprii! La prima vedere ești tentat să spui: ce mare scofală este în asta? O să-ți răspund tot cu o întrebare: tu când ai făcut ultima dată ceva astfel încât să fii mulțumit de tine?
Dacă mai adaug la motivație rugămintea fiicei mele, ajungem la tabloul complet al motivațiilor. :)
De mai multă vreme am avut în plan să fac ceva rafturi pentru cărți în camera fiicei mele. După o perioadă de gândire (ce și cum să fie rezultatul final), de făcut și refăcut schițe, am trecut la acțiune. Primul hop a fost să găsesc o firmă care să vândă mai puțin de o coală de PAL, eu neavând nevoie decât de aproximativ un sfert. Da, e complicat să-ți faci singur unele lucruri, dar cu perseverență, rezultatul este garantat.  După ce am comandat PAL-ul, tăiat și căntuit, mi-am cumpărat celelalte accesorii și am trecut la treabă. Atelirul improvizat în camera mare, unde am avut spațiu pentru a pune în practică schițele:

A urmat asamblarea: măsurat de ț ori, dat găuri

prinderea părților componente cu euroșuruburi

montarea elementelor de susținere pe perete

acoperirea capetelor euroșuruburilor cu mici pastile autoadezive

și îmbinarea finală

Am chemat un prieten să mă ajute să le fixez pe perete, iar rezultatul final este acesta:

Ar mai merge vopsite chestiile alea albe de plastic în albastru sau galben .... mă mai gândesc! Și, bineînțeles, aștept indicațiile fetei mele, care momentan e plecată în vacanță. Și uite așa, ce-și face omul cu mâna lui, lucru manual se numește! :))

Libertatea

Nu este ceva ce poate fi cumpărat de la magazin. Uneori trebuie să plătești pentru libertate, nu doar să te bucuri de ea!  Aceste cuvinte aparțin președintelui Poloniei, domnul Bronislaw Komorowski și au fost rostite cu prilejul împlinirii a 70 de ani de la Revolta din Varșovia (1 august-2 octombrie 1944). Sursă.

Mișcarea de rezistență din Armata Teritorială poloneză a luptat timp de 63 de zile pentru eliberarea Varșoviei de sub ocupația armatei germane, înainte de sosirea armatei sovietice.  Se presupune că numărul victimelor din această perioadă se apropie de 200.000, majoritatea covârșitoare fiind civili, căzuți victime crimelor în masă executate de armata germană. Deși trupele rusești erau la marginea orașului, acestea nu au intervenit și nu i-au spijinit semnificativ pe polonezii care luptatu pentru libertate, ci au intrat în oraș abia în ianuarie 1945, când orașul era deja distrus în proporție de 85%. Sursă.

Istoria ne învață multe, dacă suntem dispuși să încercăm de ce sunt unele lucruri așa cum sunt. Adeseori am auzit întrebarea, retorică în opinia mea: de ce sunt polonezii acolo unde sunt și noi suntem ca vai de noi? Răspuns: din multe, foarte multe motive! Iată unul dintre ele: educația și respectul pentru eroii neamului! În fiecare an, în Varșovia, timp de un minut, la un semnal, toți oamenii se opresc din activitățile lor și păstrează un moment de reculegere în memoria celor care s-au jertfit pentru libertatea de care ei beneficiază azi. Cam așa se petrec lucrurile:

Impresionant!

Înțelegeți ce vreau să spun? Îmi puteți da un singur exemplu în care poporul român își cinstește, CU SINCERITATE, nu mânat de obligații sau interese politicianiste, eroii, care nu sunt nici la noi puțini? Personal am constatat atâta falsitate la toate ceremoniile închinate eroilor, încât aș fi bucuros dacă vreunul dintre voi mi-ar spune despre un eveniment în care toți cei care participau chiar erau emoționați de amintirea celor în numele cărora s-au strâns în acel loc. Dacă este cazul, vă rog să-mi răspundeți mai jos, la comentarii...

Domnișoara

Simona Halep a reușit, pe lângă performanțele deosebite din tenis, să facă adevărate minuni în sufletele românilor. Spectatori obișnuiți sau susținători înfocați ai competițiilor sportive, cu toții stau cu sufletul la gură atunci când Simona joacă. Adevărate bariere emoționale au fost rupte în inima mea, care nu m-am dat în vânt niciodată după transmisiuni sportive. Nici nu vă mai spun că televiziunile din România se fac luntre și punte 1) să transmită meciurile de fotbal; 2) să caute ismenele tuturor jucătorilor de fotbal, localurile unde ascultă manele și târâturile care ajung vedete datorită abilităților sexuale dovedite fix în fața acelorași fotbaliști; 3) să ia interviuri pe care le difuzează la ore de maximă audiență patronilor din fotbal care, printre alte calități, sunt campioni la mâncat semințe în unitatea de timp stabilită. Poate și pentru că asta cere telespectatorul român, dar o las baltă, ideea de azi este alta.
Mărturisesc ușor jenat că nu știam mare lucru despre tenis până ce am urmărit turneul de la Roland Garos, moment în care am scris aceste rânduri. O ușă s-a deschis înaintea ochilor mei, am trăit cu mare emoție finala acelui turneu, am fost impresionat la maxim de felul elegant în care această domnișoară joacă tenis. Un adevărat balet pe un teren de zgură, o grație în mișcări și multe figuri de tenis pe care cu mare greutate a reușit Sharapova să le învingă la puncte, dar nu și la urmele lăsate între români, care au de multă vreme nevoie să se alăture unui simbol în lumea sportului. Admirația a curs valuri, profesioniștii vorbesc frumos, impresionați de perspectiva acestei sportive. Tenisul este un sport individual, în care totul depinde de forma ta fizică, de psihicul tău, de mentalitate, de perseverența cu care te-ai pregătit ani buni, adeseori de două ori pe zi. Cinste familiei Halep care a făcut sacrificii importante pentru a menține antrenamentele Simonei la standarde ridicate!
Acum este în plină desfășurare un alt turneu faimos: Wimbledon 2014!  Altă Mărie, cu altă pălărie, dacă îmi este permis să spun așa! Adică se joacă pe iarbă, da, tot tenis, dar este un pic altfel! Sau mai mult altfel! :)) Primul tur, ziua a doua a competiției, 17.06.2014: Halep-Pereira (Brazilia) 6-2,6-2. Partidă faină, de acomodare cu iarba, cum se spune! Turul doi, ziua a patra a competiției: Halep-Tsurenko (Ucraina) ...emoții toată ziua, da, da, chiar și eu am stat lângă televizor până seara, când, pe la ora 22.20 a venit anunțul că meciul s-a amânat pe ziua următoare: ploaia englezească a stricat socotelile! În fine, ziua a cincea a competiției: Halep-Tsurenko 6-3, 4-6, 6-4! Bravo Simona! Partida a fost mai grea decât părea la început și a fost necesar un set decisiv, câștigat cu mari emoții (din partea mea, cel puțin!) de româncă! Calificarea în turul trei al acestei competiții este o premieră în cariera Simonei.

 Sursă.

No bine, no! Iată că am ajuns în turul trei al competiției! Cine să fie adversara Simonei? Am scotocit pe net și am găsit: azi vom vedea partida dintre Simona Halep și Belinda Bencici, din Elveția, care va avea loc după ora 15.30. Succes Simona! Și ce dacă Bencici este considerată copilul minune al tenisului (are doar 17 ani), poți să treci cu bine în săptămâna a doua a competiției! 

Așadar, dragii mei, țineți aproape! Haaaai, Simona! :))

Ziua

                    Internațională a cărții, 23 aprilie, a fost un bun prilej de a vizita Grădina Botanică din Cluj dintr-un motiv extrem de simplu: vizita  a fost gratuită pentru cei care aveau la ei o carte!

 

 

                        Ziua a fost însorită, ceea ce a fost un avantaj pentru a admira slendoarea florilor...

 

 

 

                         ... în același timp, uneori poate fi palpitant...

 

 

 

                         ... curios, nevoie mare ...

 

 

 

                        ... mi-am găsit și pălărie ...

 

 

 

                       ... și ar mai fi, dar, mno, nu vreau să vă plicitisesc (prea tare!).

                       :))



 

                  



 

 



Centrul

                    De permanență situat în Cluj Napoca, pe aleea Băița numărul 9, deschis încă din 2011, asigură asistență medicală gratuită zilnic, de luni până vineri, între 18.00 și 07.00, iar sâmbăta și duminica plus sărbători legale non stop. Este o bună alternativă pentru persoanele care au o urgență care nu le pune viața în pericol, indiferent dacă sunt asigurate sau nu. Inițiatorul centrului dorește să mai degreveze UPU de cazurile care nu au ce căuta acolo, atâta timp cât nu există un pericol vital.
                   Centrul  medical este situal în cartierul Gheorghieni, la adresa mai sus menționată și, pentru relații puteți suna la numărul 0264 555 553. Eu așa am făcut ieri, când fiica mea a avut o problemă de sănătate. Am mers acolo și a fost consultată imediat. Nimeni pe holuri, nu tu înghesuială, mai operativ decât la o policlinică privată, unde plătești și dacă respiri. Vă scriu aceste rânduri pentru a vă da o mână de ajutor în situația nedorită în care aveți nevoie de opinia unui doctor atunci când medicul dumneavoastră de familie nu are program, de sărbători, de exemplu.
                    În altă ordine de idei, vă doresc sărbători liniștite, în tihnă, așa cum vi le doriți voi înșivă, alături de persoane dragi vouă!
       

Murphy

                            Nu doarme niciodată şi despre acest aspect nu cred să mai aibă cineva îndoieli! Când ţi se strică ceva la maşină? Păi să vă răspund eu: sâmbătă dimineaţă, la ora 7.10, când afară plouă şi trebuie neapărat să pleci din localitate cu familia! După cum deja aţi ghicit, exact aşa am păţit eu acum două săptămâni, sâmbătă, înainte să se lumineze: am deschis geamul din faţă dreapta la maşină şi când am vrut să-l închid, s-a auzit un trosnet, apoi încă unul şi geamul a căzut în uşă! Afară ploua cu găleata, maşina era încărcată cu tot felul de cumpărături pe care trebuia să le duc la ţară pentru a fi pregătite pentru parastasul de a doua zi! Neplăcută situaţie!
                           L-am sunat pe cumnatul meu, care era deja plecat şi a făcut cale întoarsă pentru a prelua o parte din bagaje, plus soţie. Acum urmează cea mai tare încercare: pe cine să suni în week-end, la prima oră, care să se şi priceapă şă-ţi scimbe macaraua la Passat? Mai mult, nu toate magazinele sunt deschise sâmbătă.... Murpfy ăsta....
                           No bine, no! Toată chestia este să-ţi păstrezi calmul şi soluţia vine de la sine! Zis şi făcut! La ora 8.02 mi-am făcut curaj şi l-am sunat pe Iulian (Tzaga), un coleg de serviciu şi de forum. Cum care forum? Passat Forum ...das Auto! În momentul în care mi-a răspuns somnoros, am înghiţit găluşca! După scuzele de rigoare i-am spus ce şi cum mă face să-l deranjez. Din acel moment, lucrurile au decurs ireproşabil: Ţ a sunat la ceva magazin şi a comandat macaraua, a mers după ea şi apoi am mers la garajul său unde în circa o oră a rezolvat problema într-un mod profesionist! Priceput foc, cu scule adecvate, fără să ezite, totul a mers ca uns! Şi macaraua cea nouă la fel, nu degeaba a pus vaselină lichidă pe ici, pe colo! Mulţumit deplin! Morala poveştii: dacă aveţi nevoie de diverse chestii pe la maşină, cum ar fi diagnoză, leduri, audio, feronerie şi tot felul de alte chestii de fineţe, contactaţi-mă şi vă pun în legătură! A, era cât pe ce să uit: mulţumesc  Ţ!

Gânduri

                     Bune am pentru voi, cei ce citiți aceste rânduri!

 

 

                      Doresc să vă mulțumesc tuturor pentru timpul acordat mie, deși sunt convins că uneori nu vă ajunge nici pentru ceea ce aveți voi de făcut. Sunt bucuros că mi-ați fost alături în acest prim an de existență a acestui blog. Luna viitoare se va împlini fix un an de când am scris primele rânduri, pe 29 ianuarie, mai precis! V-aș fi de-a dreptul recunoscător dacă, din când în când, mi-ați mai scrie impresiile voastre la comentarii! Nu în ultimul rând, profit de ocazie să vă urez un sfârșit de an liniștit împreună cu cei dragi vouă, să aveți parte de un an (care începe în curând!) mai bun în comparație cu toți ceilalți care s-au scurs până acum și să aveți grijă ce vă doriți că s-ar putea să vi se întâmple!

                      La mulți ani!

Fericirea

                    Poate fi definită , conform DEX , ca fiind o stare de mulţumire sufletească intensă şi deplină . Mulţumirea însă are diverse forme , în funcţie de fiecare persoană . Suntem cu toţii diferiţi , nu ?  Este clar că putem fi mulţumiţi în moduri cu totul şi cu totul diferite , de unde tragem concluzia că fericirea este altceva pentru fiecare dintre noi . Desigur că există nişte linii directoare cu momente în care ,,dă bine" să spui că eşti fericit , dar ....
                     Este important să fii fericit ? Păi da! Atunci când ai aşteptări sau când tragi din greu să atingi un anumit ţel , la capătul drumului se presupune că vei fi mulţumit . Conform definiţiei din primul paragraf rezultă că vei fi şi fericit . Este asta deja o regulă ? Nu , nu neapărat !
                     În funcţie de starea generală de sănătate , de poziţia socială , de nivelul de educaţie , de pretenţiile faţă de sine şi semeni , de năzuinţe şi scopuri propuse în viaţă (sau în etape ale ei) , de vârstă , ..... , fericirea poate îmbrăca forme şi nuanţe surprinzătoare . Sunt absolut convins că nu există reţeta fericirii , aşa că .....
                     Pot să vă dau o ştire legată de fericire : în perioada 5-6 octombrie are loc la Bucureşti prima Conferinţă despre Fericire din Sud-Estul Europei ! No , ce ziceţi ?

                            Cu această ocazie poţi să :

1. stai de vorbă cu oameni cheie , la nivel mondial , în domeniul stării de bine ;
2. afli cele mai recente descoperiri în studiul fericirii ;
3. experimentezi în timpul atelierelor de lucru ;
4. cunoşti oameni preocupaţi de propria dezvoltare .

Zambetul

                      De pe fata persoanei care te intampina la o firma care presteaza servicii este cheia afacerii . Cred eu . Adeseori suntem intampinati de persoane ursuze , morocanoase , care aproape ca urmeaza sa-ti dea si doua palme daca ai un punct de vedere diferit .
                      Telefonul sotiei mele a inceput sa bazaie , gajaie , intrun cuvant nu mai functioneaza cum ar trebui. Caut pe internet o firma care asigura service pentru Nokia in Cluj . Sun sa obtin detalii . La telefon , un domn cu o conduita ireprosabila , amabil si dispus sa-mi ofere toate informatiile necesare . Un domn care stie ca orice client este important . Pentru ca un client multumit va aduce intotdeauna un altul . Imi face precizari despre adresa si orarul de functionare .
                      Peste o ora si jumatate ajung in Marasti , pe strada Ciocarliei 43-45 , la sediul firmei Cordon Electronics . Domnul ,(regret ca nu i-am retinut numele) , ma intampina cu un zambet si , amabil , imi explica modul in care poate fi reparat telefonul , timpul legal al reparatiei si cel estimat . Raspunde tuturor intrebarilor , fara a face binescuta grimasa ,,bine ma, mai ai multe intrebari? ''.
                     Firma asigura service in garantie si post garantie pentru mai multe marci cum ar fi : Nokia , HTC , Huawei , ZTE , Motorola , Evolio , HP . Mai multe detalii aici : http://www.cordongroup.ro/index.php?pg=accueil .
                     Jos palaria , domnu' !