Școala

Poate fi faină, uneori, zic....

Dimineață de februarie, un grad Celsius cu indulgență, ora opt și un sfert, prima oră a început....

- Tati și mami, stați liniștiți, am ajuns la timp la școală! Nu, nu e frig, e cald și bine!

- Ei, asta ar fi culmea, cum să nu fim atenți și cuminți? Cum adică? Nuuuuu, vedeți vă de treabă, cum să se pupe cineva în timpul orelor?

Unii ar putea spune că nu este un obicei bun să ți bei cafeaua la fereastră..... Vorbește lumea, domnule!

Actualitatea

 Nefardată.

                                                          Sursă foto.

Ar fi de râs dacă nu este de plâns.  Meritocrația nu este, de multă vreme, la ea acasă pe plaiurile mioritice. Habar n am cum este prin alte locuri de pe planetă, dar, îndrăznesc să spun că, vorba unui contemporan, niciodată nu a fost să nu fie cumva....

Națiunea (din care și eu fac parte) are nevoie de o reformă profundă în educație, pornind de la cei șapte ani de acasă și terminând cu studiile doctorale, așa cum sunt cele sugerate mai sus.

În altă ordine de idei, sunt mare fan al revistei Dilema Veche. Voi ce citiți? 

Vorbește

Lumea, pe ritmuri bine precizate, că „vara nu dorm!”, „nu am somn” și chestiuni de genul acesta .... ei bine, fauna nocturnă este atotcuprinzătoare și cu asta am încercat să spun tot! :)

Fast food de cartier, sâmbătă noaptea, aproape de miezul nopții. Ceva forfotă, șaorma este la putere, tinerii (unul mai flămând ca altul!) stau la un mic rând, salivând cu gândul la masa gustoasă și sănătoasă de care o să aibă parte în curând. La raionul BIO, o domnișoară îmbrăcată cu pantaloni largi și rupți corespunzător, cu tricou cu vedere la buric și o geacă de piele, rupe legea șaormei și comandă un hot dog! Pe când să strige în cor „blasfemie!”, cetățenii prezenți aud un glas întrebând cristalin:
- „Cremvuștii” sunt proaspeți?
Poftim? :))))

 Sursă foto.

Un răspuns inspirat ar fi fost ceva de genul: da, crenvurștii sunt mai mult decât proaspeți, acum i-am cules din spatele blocului! După ce că ești proastă neinspirată, mai și semnalizezi? Pițipoancele știu de ce! :))

Unul

Dintre efectele (secundare) permanente ale domiciliului la bloc este traiul în comun, obligatoriu zi de zi. Indiferent dacă îți plac vecinii sau nu, dacă ai câine, pian, pisică, bicicletă, trombon, acordeon cu pedale sau mai știu eu ce altceva, nu prea ai încotro și ești nevoit să respecți regulile bunului simț și să pui în practică buna creștere pe care s-au străduit din greu părinții, cândva, să ți-o transmită în primii șapte ani.  Sau poate că au uitat, dar cine este perfect?

În fața blocului meu este un loc de joacă pentru copii unde există și o „groapă” cu nisip. La blocurile din jurul acestui loc destinat copiilor există, inevitabil, o comunitate de bătrâne care hrănește cu mare responsabilitate, demnă de o cauză mai bună, un grup de pisici. Așadar, avem două comunități: una de bătrâne, fără de care nu există viață la bloc și una de pisici, care nu ar exista fără grija celei dintâi menționate. No bine, no, și?

Cred că este limpede cam ce face pisica din imagine la groapa cu nisip. Este îngrozitor să știi că foarte mulți copii se joacă cu mâinile goale sau cu tot felul de lopățici și găletușe, sub ochiul atent al mămicilor sau taților care habar n-au că în nisip există dovezi solide ale existenței pisicești din zonă. Bine, bine, dar ce este de făcut? Pentru bieții căței există un serviciu hingheresc pe lângă fiecare primărie care se respectă, dar pentru mâțe care ar fi soluția? Dacă le atragi atenția celor din prima comunitate, schimbă orarul de masă al micilor feline și le hrănesc în continuare, la adăpostul întunericului, să nu poată fi învinovățite că le este milă de bietele suflete. La lăsarea serii, pisicile se strâng în formație pe lângă scările de bloc de unde ies mămicile adoptive și se pun pe așteptat. Și nu în zadar, credeți-mă! 

Cu părinții copilașilor este destul de complicat să abordezi subiectul. Hai că-i spui unuia care stă cu tine pe scară, dar dacă el nu duce vorba mai departe, este total aiurea să bați toba în mijlocul parcului despre pericolele din groapa de nisip. Ca să nu mai vorbesc despre posibilitatea să fii considerat camera de supraveghere a cartierului, că, mno, după cum bine se știe, nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită! :) Da, știu, și pe mine mă enervează că observ (aproape) toate chestiunile în neregulă din jurul meu! Problema există! Oare cum se poate schimba această situație?

Rușine

Mare, mon cher! În Clujul anului 2015, pe după blocuri, unii țin neapărat să ne aducă la realitatea urâtă a lipsei de educație. Regret să spun asta, dar educația este capitolul la care românii, în general, ca nație, stau cel mai rău. Mai rău ca la ...autostrăzi, spre exemplu! În zorii unei zile faine de primăvară, te apucă ....nervii și greața când vezi așa ceva, lângă blocul tău din prea curatul (?) cartier Mănăștur:

Și pentru ca alte zone să nu rămână cumva mai prejos, pe malul Someșului, altă priveliște mirifică:

Cred că nu mai am nimic de adăugat .....:(

Neamul

Prost se îmbracă frumos degeaba, educația îl va da de gol..... Nu de mult scriam aici despre câini și despre stăpânii (posesorii) acestora. Acum câteva seri ies în balcon să închid geamurile, după o mică (dar răcoroasă) aerisire și constat că o ....pițipoancă vorbea la telefon, cerând detalii despre taxiul care nu a ajuns, fix în fața scării unde cu onor locuiesc și eu. Ei și? No, figura este că de una din mâinile tipei stătea agățat, în lesă, un câine de talie mare, maro, care se c.... fix în fața scării. Am așteptat să termine de vorbit la telefon și îi spun, cu un glas plin de lapte și miere:
- Domnișoară, acum sper că o să scoateți punga și o să adunați mizeria câinelui!
- Dar câinele meu nu a făcut nimic! îmi răspunde ea cu tupeu.
- Să vin jos să te bag cu nasul în el? Te rog să strângi după câine, insist eu .....
- O să strâng mâine, când vin de la lucru ..... îmi spune nemernica și pleacă trăgând animalul de lesă.

 Sursă.

No bine, no! Să nu mori de nervi? Faza este că efectiv nu ai ce face în situații ca aceasta, când o persoană needucată încalcă o regulă elementară de conduită în societate. Evident că nu o poți atinge nici măcar cu un cuvânt ..... mai rău este că din tot felul de motive, tot mai mulți oameni își iau câini, iar asta se vede peste tot în jur: pe trotuare, pe la colțuri, în scări de bloc rămân dovezi solide alte trecerii acestora. Nu, nu suntem pregătiți să ne respectăm reciproc, spiritul civic este mort și îngropat, regulile sociale nu sunt eficiente în părțile care fac referire la constrângerea ciudaților în a le respecta. Faza neplăcută este aceea că și posesorii de câini știu asta și acționează cu tupeu. Cândva era o vorbă cu cei șapte ani de acasă .....

Câinele

Poate fi cel mai bun prieten al omului. Dar nu toți câinii sunt prietenoși, zic eu. Am aflat luni din presă  că o fetiță și mama ei au fost sfâșiate de câinele familiei, un rottweiler și primul meu gând s-a îndreptrat spre vecinul meu, ultimul mutat pe scară, care are fix un asemenea câine. Și un băiețel de 4-5 ani, după părerea mea. Și un câine din această rasă, pe care îl ține închis în casă cât îi ziua de lungă, într-un apartament mic de bloc.

 Sursă.

Deși este obligat prin lege să-i pună botniță, deoarece face parte dintre câinii considerați periculoși,  ori de câte ori trece prin părțile comune ale imobilului, individului nici că-i pasă, mai mult, sunt convins că habar n-are despre această obligație. Mai mult, am așa o presimțire, că nu l-a înregistrat la poliție ....

Mă întreb ce zic vecinii care au copil mic, de 6-7 ani, de această situație și cât de confortabil se simt când se întâlnesc cu el pe scară. Mă mai întreb ce și cum o să scriu eu aici, pe blog, dacă o nenorocire se va abate peste familia inconștientului vecin .... da, iubitorii de câini vor avea multe de comentat, dar chiar nu este în regulă să ții un astfel de animal întro comunitate căreia îi provoci senzații tari ori de câte ori îl scoți din casă. 

Maimuța

Este un animal mamifer din ordinul primatelor, conform Wikipedia. Mai poate fi un nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente și sociabile, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat, în conformitate cu DEX online. Ar mai putea fi și .....

 Sursă.

La un centru de înfrumusețare (sau cabinet de cosmetică sau ceva de genul ăsta), în anul de grație 2015, în timp ce oamenii de știință caută noi particule la Geneva sau lansează sateliți care vor ajunge cândva la marginea sitemului solar, așa cum este el cunoscut azi, când se pregătește prima misiune (cu sens unic!) spre planeta Marte, angajatele discută cu mare foc despre ....maimuțe! :))

„Ai auzit dragă ce a zis ultima mea clientă? Că omul s-ar trage din maimuță! Maimuță este ea, nu ai văzut ce urâtă era? Auzi, a mers la baie! Păi ea nu știe că maimuțele se pișă din copac? Îi culmea muierea asta! Io nu i-am spus, dar habar n-are ce vorbește! Păi omul a fost creat de Dumnezeu, după chipul și asemănarea sa! Daia e așa fain, nu? În timpul acesta, Satana, fiind invidios, a creat maimuțele, după chipul și asemănarea lui, și daia sunt așa urâte, nu? Oricine poate vedea ce diferențe mari sunt între oameni și maimuțe!”

:))

 Sursă.

Discuția a avut loc în realitate și mi-a fost povestită de o altă clientă, prezentă din întâmplare la această mică teorie a evoluției speciilor. Este dreptul fiecărei persoane să creadă fix ceea ce dorește, doar că eu am crezut că poveștile de acest gen au fost de multă vreme depășite. Ca să nu mai spun că este cu totul surprinzătoare apariția maimuțelor, deși explicația a fost de mii de ani la îndemână! :)))))))

Scena

Urbană a fost  un evenimnent fain care, în week-endul 10-12 octombrie a dat o altă perspectivă asupra Gării și Pieței Gării din Cluj Napoca, cu scopul declarat de a implica în viața culturală a orașului un public cât mai divers din punct de vedere social și cultural. Dintre activitățile desfășurate notez aici: vernisaj expoziție Universitatea de Artă și Design și Universitatea de Vară a Ordinului Arhitecților din România, fragmente din musicalul My Fair Lady, demonstrații de baschet, tururi ghidate, expoziții ale meșterilor populari, concert al elevilor de la Liceul de Muzică, concert Marc Aymon, concert Los Pomelos, ....

Duminică seara, de la ora 18.30, a fost pus în scenă, în interpretarea elevilor de la Liceul de Coregrafie Și Artă Dramatică „Octavian Stroia”, sub îndrumarea doamnelor Elena Ivanca și Luminița Teoader, spectacolul Domnul Goe, de I.L.Caragiale. La acesta m-am numărat și eu printre spectatori! :)

Piesa o știți cu toții, peripețiile lui Goe fiind celebre... . Sper că am reușit să aleg fotografii sugestive pentru a vă crea o imagine a modului plăcut în care mi-am petrecut seara zilei de duminică! Felicitări tinerilor și, în egală măsură, inițiatorilor evenimentului!

Sfârșitul

Unei săptămâni, cu bune și rele, este aici. Din noianul de gânduri și fapte, am ales pentru azi un clip care poate fi încadrat, cu mare ușurință, la categoria tristețe națională! Întrebări sunt multe, posibilități de răspuns și mai multe .... o să încerc totuși una: ROMÂNIA, ÎNCOTRO?

:(( Am mai scris despre faptul că, în urmă cu mai mult de un secol și jumătate, un om luminat din România, cărturarul Dimitrie Bolintineanu, spunea: „țara va fi ce este școala!”. Era un clarvăzător? Nu, dorea doar să impulsioneze educația, ca bază a tuturor celor ce o să vină!

No bine, no! Crezi că ai văzut/auzit tot? Mai ai răbdare? Ia trage un ochi și mai jos:

Tevatură

Mare zilele acestea, provocată de depunerea, în mod oficial, a candidaturilor la legerile prezidențiale despre care nu cred că mai este român să nu fi aflat. Caruselul propagandei electorale a fost pornit cu multă vreme în urmă, ușor ilegal și total imoral zic eu, așa că oferta politicienilor o vedeți/auziți/citiți zilnic, dacă sunteți interesați. Eu vă propun respectuos să trageți un ochi și în tabăra celorlalți, a celor ce votează, cu două mici observații: 1) ar fi de râs dacă nu este, în realitate, de plâns; cu toate acestea, un moment de amuzament nu a rănit pe nimeni! și 2) știu că nu are o legătură directă cu campania care bate pe la uși, dar și ei au drept de vot și uite așa apare o întrebare: cum îi convinge un candidat să voteze pentru el? :)))

Cu un mic exercițiu de imaginatie și cu exemple de la ultimele alegeri din țara noastră, ne putem face o imagine despre ceea ce va urma   !!! :))))

Cu mai multă vreme în urmă am suspectat realizatorii acestor filmulețe că pun totul la cale, în cel mai mic amănunt. Între timp am ajuns la concluzia că pentru voturile acestora se luptă cu adevărat politicienii . Știu că ați pierdut aproximativ zece minute din viață, dar cred că este un preț acceptabil să vedem cam cum stăm ....

 Sursă.

Cărturarul

Dimitrie Bolintineanu a spus, cu peste un secol și jumătate în urmă: țara va fi ce este școala!

 Sursă.

Dacă a avut dreptate, cred că suntem în încurcătură: vouă vă place ce circ permanent este în jurul unui subiect extrem de serios, așa cum este educația? Școala se află în mare impas, cu schimbări majore de la an la an, fără cursivitate, (aproape) fără legătură cu nevoile societății din secolul XXI și, mai nou, o afacere din care se adună averi serioase. Nebunia creată de înființarea colegiilor pentru care nu îți trebuie diplomă de bacalaureat este ultima aventură din acest domeniu. Se vede de la mare distanță scopul mercantil al acestei noi școli postliceale, din moment ce toate locurile vor fi cu taxă (eu așa am înțeles din tot ceea ce am citit legat de subiect). După ce s-au învățat cu nărav, mai marii cărora însemnați oameni politici le sunt datori nu mai pot da înapoi. E complicat să revii la pâine unsă cu margarină după ce, ani în șir, ai mâncat bruschete cu icre negre. Punctul nevralgic al întregii comedii este faptul că, în cele mai multe situații, din snobism, familiile nu își îndreaptă copiii spre locuri de muncă, deoarece ar fi rușinos ..... lasă să meargă la școală, chiar dacă nu se prea leagă nimic de ei! 

Mai apoi, am citit într-un ziar despre un inspector școlar din Cluj care a luat mită pentru a rezolva examenul de bacalaureat unor tineri care se aflau în dificultate. Printre comentariile scrise la articol sunt și multe care aprobă tentativa părinților de a rezolva bac-ul prin fraudă, pe veșnicul motiv: cum să nu faci totul pentru copilul tău?  Asta este societatea, cu asta defilăm! Ce nu înțeleg este fățărnicia multora dintre noi: ok, nu poate/vrea, nicio problemă: la muncă! De ce trebuie să aibă toți tinerii același nivel de școlarizare? Pentru că este cool .... acesta nu este un motiv cu adevărat serios. Cum se simt cei care au învățat când văd că sunt unii care trec mai departe pe ...nemerit?

Mai are rost să vorbim despre faptul că noile manuale școlare nu sunt gata, dar programa s-a schimbat? Sau de bâlbâielile cu tabletele pentru elevi? Eu cred că nu!

În ultimul rând (pentru azi!), o să închid cercul: dacă la examenul de la ultima școală ai făcut copy/paste și acum ești un om important în țară, putem spune că țara este ce a fost școala? 

Libertatea

De exprimare capătă aspecte destul de curioase, uneori. Este în regulă să ai propria opinie despre ceea ce te înconjoară, este chiar indicat, dar exprimarea acesteia trebuie făcută prin mijloace firești, care apar prin educație, nu din bâjbâiala teribilismului. Noi toți ne situăm pe un drum greșit, care este rezultatul alegerilor pe care le-am făcut (sau  nu) în ultimii ani, hai să zicem 25, deoarece înainte de 1989 nu cred că am fi putut fi în măsură să alegem ceva dincolo de voința comunismului absurd, dar hai să nu mă îndepărtez de subiectul de azi. Lipsa interesului pentru educație își face apariția în viețile noastre. Au ajuns la maturitate foarte mulți dintre cei care au abandonat școala pe la mijlocul anilor 1990, care au căscat ochii, mâncând semințe, la toți maneliștii și toate cucuvele care au avut mare trecere pe la televiziuni, crezând că asta este libertatea. Libertatea de a abandona școala, de a nu respecta regulile minime ale societății, de a fi teribil pentru că știi să te descurci, așa cum bine au fost învățați extrem de mulți conaționali în regimul trecut. Mai mult, aceștia au la rândul lor copiii care nu prea au exemple bune de urmat, din familie zic.
Ca un blestem din negura vremurilor, oamenii cu școală au fugit de politică ca dracu de tămâie și, pentru că o masă atât de mare trebuia condusă, oportunitatea puterii nu a fost scăpată. Dacă ei înșiși nu aveau prea multă școală (alta decât cea de partid și, aș îndrăzni să spun, chiar originea sănătoasă ținea loc de școală uneori), au găsit mijloace diabolice de nu se simți cu musca pe căciulă în fața unora sau a altora: au pornit o adevărată agresiune împotriva dascălilor și au întins capcane (de genul universităților private) celor care aveau ceva de spus în învățământul românesc. După ani în șir de dispreț, după reforme fără sfârșit (și mai ales fărăr număr) în educație, am ajuns să nu mai recunoaștem nicio scară de valori în această țară, să fim suspicioși cu toți cei din jur, să evităm să vorbim despre cărți (de citit ce să mai spun!). În schimb, este bătaie mare să ajungi vedetă, să faci tuning-uri la unele părți ale corpului, să dovedești cu orice preț cât de pițipoancă/cocalar poți fi. Media a avut un rol important și negativ în acest rezultat, lucrând cu tenacitate la formarea unei anumite categorii de telespectatori ....
Mă întorc la libertatea de a-ți face cunocută opinia:

La noi la Cluj este aproape gata o nouă sală polivalentă modernă, cu o capacitate mare și destinată multor categorii de întreceri sportive. Multe lucruri s-au scris despre construirea acesteia, atât pro cât și contra. Eu doresc să vă atrag atenția asupra unui gest făcut de un individ pe care nu știu cum să-l numesc: a scris o întrebare pe gardul care separă șantierul de stadion. Oare ar trebui să ne considerăm norocoși că acest gard mai exista atunci când a vrut el să transmită un mesaj națiunii? O să ne mai pună întrebări și pe pereții noii construcții? Cât de important este acest lucru pentru el și cât de apreciat este în comunitatea în care trăiește? 

Oare ce mesaje ar vrea să-i transmită muncitorul care a fost pus să ..... . Chiar, oare nu ar fi existat altă soluție de îndepărtare a mesajului total neinspirat? În continuare el poate fi citit fără mari probleme, ceea ce posibil să creeze o satisfacție mărită tipului care este așa de curios, încât își scrie întrebările pe garduri! 

Cum ar fi fost dacă primarul, de exemplu, ar fi răspuns în scris, tot acolo? Așa-i că aveam un subiect mai consistent pentru blog? :)

Invențiile

Sunt tot mai greu de realizat în zilele noastre, deoarece, în mare măsură, ceea ce era de inventat s-a rezolvat deja. :) Dacă ai zâmbit este în regulă, înseamnă că am șanse să citești articolul meu până la sfârșit. Acestea fiind spuse, o soluție este să TE reinventezi! Da, tu acela care dorești să faci ceva care-ți place, pentru tine în primul rând, ai cum oportunitatea de a participa la o adevărată școală de antreprenoriat. O idee bună stă la baza oricărei afaceri, dar cheia succesului în afaceri înseamnă multă muncă și o pregătire pe măsură. A face totul orbește înseamnă a renunța la luptă înainte de a începe.  Ei bine, de la pașii care trebuiesc urmați la începerea unei afaceri, oricare ar fi ea, până la modul în care trebuie planificată, dezvoltată și condusă, totul, dar absolut totul se poate învăța. De ce să nu beneficiezi de învățămintele trase de alții din propriile încercări? Un bun început ar putea fi START ME UP, singura școală de antreprenoriat din România,  organizată de Akcees  în perioada 14-20 septembrie 2014 la Pensiunea  Speranța din Predeal.

 Sursă.

Cea de a treia ediţie a şcolii de antreprenoriat Start Me Up păstrează ingredientele de succes ale evenimentelor precedente şi aduce în faţa ta un trainer internaţional (Daniel Ramamoorthy, antreprenor serial şi fondator Treehouse) şi unii dintre cei mai cunoscuţi antreprenori şi investitori români.

Astfel, pe parcursul programului vei ocazia să lucrezi alături de Marius Ghenea (antreprenor serial şi investitor de tip angel), Peter Barta (Director Executiv al Fundaţiei Post-Privatizare), Cristian China Birta (blogger şi antreprenor online), Philipp Kandal (General Manager EU Telenav), Daniel Dragomir (Co-Fondator şi CEO TechHub Bucharest), Bogdan Iordache (Co-Fondator şi CEO How to Web) sau Andrei Costescu (Fondator şi CEO MReady). Lista completă a invitaţilor este disponibilă online la http://startmeup.ro/speakers/, iar agenda evenimentului poate fi consultată aici http://startmeup.ro/schedule/.

Ideea centrală a acestei pregătiri de o săptămână este aceea de a genera idei de afaceri, de a forma echipe și de a dezvolta concepte viabile de business, lucrând alături de un trainer internațional și antrenori și investitori consacrați din România. Ai ocazia ca la sfârșit să-ți prezinți ideea în fața unui juriu de specialitate de la care vei primi un feed-back și, de ce nu, poți fi unul dintre câștigători. Dacă ești interesat, îți pot spune că prețul evenimentului este de 340 de euro la cursul BNR din ziua efectuării plății și beneficiezi de cazare 6 nopți în regim all-inclusive la Pensiunea Speranța din Predeal, materiale de training, participarea la eveniment, mentorat gratuit un an după eveniment, includerea în comunitatea Akcees și reduceri la evenimentele viitoare ale acestei comunități și a celor partenere.

 Sursă.

No bine, no! Una peste alta, acesta este un bun prilej de a învăța și deznoda ițele unei afaceri pentru că, încă o dată, pe lângă o idee, ai nevoie de multă muncă și de pricepere în ceea ce ai de gând să faci. Știu că nu se înghesoaie nimeni să te instruiască despre ce și cum trebuie făcut, de parcă ar fi o întreagă conspirație împotriva unei clase de mijloc. Dacă îți dorești un instructaj în cele nespuse despre cum trebuie să-ți faci planul de afaceri, mai mult, dacă ai deja ideea, mingea este în terenul tău acum! 

Societatea

Românească nu se prea grăbește să meargă înainte, ba chiar se simte confortabil așa cum este. Evoluția se poate constata din faptele mici, banale, cotidiene. Nu exclusiv, dar putem trage concluzii...
Exemplu: la coadă la casă la Cora. Nu orice casă, ci aceea destinată clienților care au în coș mai puțin de 10 produse.

 Sursă.

Atât în fața mea cât și în spate sunt doamne, cam de 50 de ani plus, care au mult, dar mult peste 10 produse în coș, dar au coș mic! Faptul că nu încape pe la casă decât un coș mic le îndreptățește să creadă că și ele au dreptul să stea acolo pentru simplul fapt că au un coș mic. Am avut în intenție să le atrag atenția dar, la ce fețe bovine aveau, cred că făceam o mare greșeală și nervii mei erau tociți inutil. Întrebare: de ce nu le atrage atenția casiera? Ei sunt clienți mai importanți decât mine, care respect regulile impuse?  Știu că nu sunt de vină angajații, ci nivelul de educație al clienților.

Mai mult, ne așteaptă vremuri grele! Da, da! Gândiți-vă că au ajuns la maturitate toți puradeii care după revoluție au abandonat școala și au avut modele de urmat pe toate târfele de la televizor, pe maneliști și pe iubitorii de bomboane agricole! Cum,  ce bomboane agricole? Seeemințee, băieți!

Faptele

Bune sunt atât de rare în vremurile în care trăim încât putem spune, fără grija că suntem departe de adevăr, că aproape lipsesc cu desăvârșire. În lumea nebună în care ne învârtim din ce în ce mai repede nu prea este cool să faci gesturi frumoase la adresa semenilor. Sau nu este în obiceiul celor cool să facă asemenea fapte. Sau ceva ... Culmea, atunci când o persoană spune/face ceva din politețe sau educație, atrage imediat atenția celor din jur. Părerea mea.
Ideea pe care o dezbat azi este aceea sugerată de Constantin prin intermediul unei campanii onorabile lansate de BlogalInitiative: este mai mult decât în regulă să faci lucruri bune oricând, nu doar în situații care au legătură cu anumite sărbători religioase. Este o lecție bună de educație civică: cei de lângă noi aflați în situații delicate au nevoie de atenția noastră, a celor în putere, tot timpul anului, în oricare zi. Și nu este vorba neapărat de anumite categorii, ci de toate persoanele care, laolaltă, formează viața noastră de zi cu zi.
Ideea este grozavă: vă voi spune care este ultimul gest frumos pe care l-am făcut eu și vă îndemn și pe voi, cei care citiți aceste rânduri, să faceți la rândul vostru ceva de care să fiți mândri! Un fel de plată în avans, dacă îmi este permisă asocierea cu un film vestit pentru mesajul transmis.
Marți dimineață, înainte să merg la serviciu, am dus la un spital din Cluj o familie de persoane vârstnice, chiar dacă direcția în care eu merg la serviciu este opusă zonei unde a trebuit să mergem. Domnul, în vârstă de peste 73 de ani, cu serioase probleme de locomoție a trebuit să facă o consultație de specialitate la Spitalul de Pneumoftiziologie. M-am oferit voluntar să-i duc, înainte de a mi se cere/sugera acest lucru, deoarece acest mic gest îl face pe vecinul meu să simtă o mică rezonanță specifică oamneilor: bunătatea care poate aduce un mic zâmbet de bucurie pe fața brăzdată de bolile bătrâneții, boli care, fie vorba între noi, ne ajung pe toți, mai devreme sau mai târziu. Compasiunea mai vindecă tristețile generate de nepăsarea generală, cred eu. Mai mult, în sinea mea, sper că și mama, care trăiește în altă localitate, destul de departe de mine, să aibă parte, la nevoie, de un mic ajutor... Cu foarte multă vreme în urmă, copiii erau învățați să ajute o persoană în vârstă să treacă strada, sau să-i ducă plasele prea grele pentru umerii apăsați de bătrânețe. Acum, deși nu îi învață nimeni asta, tinerii cred că bătrânii sunt enervanți și proști doar pentru că nu au tablete și telefoane din astea pricopsite, inteligente. Ar putea rămâne mirați când o persoană în vârstă îi întreabă despre o carte... poftim? Scuze, am pornit ușor pe arătură...
Ok, ideea era să vă scriu despre un mic gest frumos făcut de mine și tocmai am făcut asta. În continuare vă invit să priviți în jur și să nu ezitați să faceți un gest frumos, la rândul vostru. Da, știu, nu este sărbătoare, dar tocmai asta este provocarea: să încercăm să fim mai buni tot timpul, nu doar atunci când, în mod greșit, unii cred că există cineva care contabilizează faptele noastre.

Vorba

Dulce mult aduce! Da, da, este un vechi proverb care nu cred că mai are nevoie de interpretări! Este important ca atunci când ai ceva de spus, să știi să o faci. Abordarea unei probleme începe cu felul în care le comunici celorlalți, cu mare claritate, ceea ce ai de spus. Unii dintre oameni au un talent nativ de a fi mari oratori, iar ceilalți mai au o șansă: Public Speaking School!
Unele dintre ideile care ar putea aduce mari schimbări în jurul nostru mor în fașă din simplul motiv că nu reușim să-i facem pe interlocutorii noștri să rezoneze așa cum ar trebui. Da, în mintea noastră totul este limpede, dar cum facem să aducem limpezirea celor de al căror ajutor avem nevoie pentru ducerea la bun sfârșit a unui proiect? Simplu: un curs de public speaking poate rezolva pentru mult timp problema comunicării cu semenii noștri. Să vedem care ar putea fi avantajele urmării unei asemenea pregătiri:

• cultivarea abilităților de extragere a ideilor esențiale din noianul de gânduri generat de momentul expunerii unui subiect în fața unor oameni; da, la tastatură este cel mai adesea ușor, deoarece, dacă citești ce ai scris și nu ești mulțumit, ștergi și încerci o altă abordare; în public ai o singură șansă și de felul în care deschizi gura depinde totul;
• să ai curajul de a vorbi în public înseamnă, printre altele, desființarea unor bariere de comunicare și posibilitatea de a comunica limpede și optim mesajul dorit; alegerea unui traseu drept sau pe după cireș face parte din strategia aleasă, dar pentru asta trebuie să știi exact ce și cum ai de spus;
• în momentul în care ești în fața unor persoane, ești un întreg; este la fel de important ce spui, modul în care spui și ce anume faci în timp ce spui ceea ce ți-ai propus; ceea ce specialiștii numesc limbajul non-verbal întregește succesul unui discurs sau, dimpotrivă, îl scufundă;
• felul în care comunici cu cei din fața ta este important: oferirea unui mesaj memorabil, a unui discurs coerent, de ce nu, inspirațional, posibilitatea de a transmite informația mai departe, adică de a instrui pe alții, te poate ajuta să fii catalogat ca posesor al unor aptitudini de lider, ceea ce nu este deloc de neglijat.

În concluzie, o bună comunicare te poate scoate din anonimat! Dacă ești interesat de subiect, Amalia Sterescu este persoana care te poate ajuta să-ți îmbunătățești abilitățile de comunicare și chiar să devii un lider în comunitatea din care faci parte!

Lipsa

Scării de valori morale și sociale, bătaia de joc la adresa diverselor categorii profesionale, disprețul pentru toți cei care nu sunt pe aceeași lungime de undă cu potenții unei zile au dus țara mea la un dezastru social, moral, politic și de ce nu, educațional. Situația în care este pusă familia președintelui statului este uimitoare și total neașteptată. Că ea se datorează întru totul unor ...relații nepotrivite pe care membrii acesteia le-au avut cu unul dintre clanurile țigănești din România, asta este o altă poveste. Până de curând, politica externă românească susținea sus și tare că problema rromilor este una europeană, nu națională, doar a noastră! Păi cum mai putem afirma asta când scandalul în desfășurare a atins un nivel nemaiîntâlnit până acum în nici un alt stat european?
Ceea ce mă enervează pe mine cel mai tare în tot acest circ televizat (actul de justiție nu se face la televizor sau cel puțin așa cred eu că ar fi normal!) este relația avocat-client în care se află Abraham. Da, acel Abraham, care a fost șeful poliției române, care are o pensie (deloc mică!) de la statul român, cuvenită pentru anii de serviciu în slujba patriei, de cealaltă parte a baricadei! Cel mai temut clan interlop de pe plaiurile românești are ca avocat pe un fost șef al poliției române! INCREDIBIL!
Scară de valori? Moralitate? Mândrie profesională? Hmmm ...
Da, știu, este dreptul oricui să profeseze meseria pentru care este calificat, în condițiile impuse de lege și după bunul plac sau interes! Totuși, o palmă trasă instituțiilor care stau de strajă democrației... un simbol al luptei, de cele mai multe ori surde, dintre bine și rău a fost înclinat definitiv în favoarea răului. Este dreptul fiecărui avocat să-și aleagă orice client dorește, dar nu pot să nu întreb: numai mie mi se pare că putreziciunea iese la suprafață tocmai prin asemenea gesturi? Da, fiecare cetățean are dreptul la apărare, dar ca un lider temut al clanurilor țigănești să fie apărat în instanță de un fost șef al poliției române mi se pare grăitor pentru locul pe scara evoluției morale, sociale și educaționale unde ne aflăm de fapt.
Mai ieri profesorii au fost luați în derâdere de politicieni mai vechi și mai noi: unii au dat legi pentru creșterea salariilor, alții au propus planuri cincinale de recuperare a salariilor stabilite fix de acele legi, deși ele au fost câștigate în instanțe de judecată ... acești profesori sunt puși să-i învețe pe copiii de azi și de mâine despre cinste, onoare, corectitudine, respect, națiune, justiție, moralitate ... problema principală este că, după atâtea încercări, este posibil ca ei însăși să nu mai creadă în ele și astfel ajungem în haos. Fără educație nu putem vorbi despre demnitate și onoare, pentru că nu stăpânim termenii care ar defini aceste calități.
Un alt gând, mai așa, de familie aș putea spune, este următorul: orice bunic își învață nepoții deosebirile dintre bine și rău, spune povești în care, de cele mai multe ori, învinge binele. Un general în rezervă, fost șef al poliției române (știu, este a treia oară când scriu asta!), care și-a dedicat cea mai mare parte a vieții luptei pentru ca binele să învingă, va avea probleme în a-și convinge nepoții despre diferențele dintre bine și rău când a jucat și rolul de apărător al răului, doar așa, de dragul celebrității! Oare ce resort intim te face să dorești să-ți lipești numele de persoane celebre, deși acestea sunt, în realitate, ocolite de toți oamenii zdraveni la cap? Este posibil ca eu să fiu în continuare unul dintre ultimii idealiști sau este la fel de posibil ca la avocați să nu se aplice chestiunea cu poveștile spuse nepoților.
Am recitit cele deja scrise și mi-a atras atenția expresia relații nepotrivite scrisă mai sus. No bine, no!
Prea multă încrâncenare strică la frumusețe... Mai țineți minte în ce situație amuzantă a fost această expresie folosită de cel mai puternic om al planetei de la sfârșitul secolului trecut? Este deosebit de interesant, făcând o paralelă, să aflăm cine va fi la sfârșit, în această poveste românească, Monica și cine Bill! Voi ce credeți? :))

Întrebarea

Următoare nu-mi dă pace de aproximativ două săptămâni: ce este mai rațional și indicat, în prag de bacalaureat: să înveți cât mai mult, folosind cu eficiență maximă timpul rămas până la fiecare examen în parte sau să iei calea unei mănăstiri, de exemplu, pentru rugăciuni, cu speranța că o să iei examenul care a devenit un adevărat bau-bau în ultimii ani?
Departe de a judeca pe cineva, vorbesc despre o chestiune de principiu: cât la sută din acest comportament este sugerat/indus de părinți și cât mai rămâne ca o inițiativă proprie? Mai mult, la întrebarea simplă cum de ai ajuns la mănăstirea X? răspunsul te face să zâmbești, deși ești convins că este o mare și gogonată minciună: de mult îmi doream să ajung pe acolo! Dacă tu ai 19 ani și ești preocupat/preocupată, după cum este și normal, cu adolescența, mai are rost să îi aburești pe cei apropiați că îți doreai asta de multă vreme?
Dincolo de pierderea de timp, apare deja această atitudine ușor duplicitară, care ridică semne de întrebare: nu este neobișnuit să spui o rugăciune sau mai multe, dar oare cum poți să iei bacalaureatul dacă pierzi vremea pe drumuri și cunoștințele necesare susținerii unui asemenea examen sunt ... incomplete? Cum ar putea influența divinitatea pe cei care stabilesc subiectele la bac să procedeze astfel încât să treacă de această încercare persoanele care sunt pline de evlavie, așa subit și cel mai probabil la sugestia unor membri de familie? Este în regulă să-i spui copilului că în primul rând contează locul și modul în care te rogi și abia apoi determinarea cu care te pregătești?
Bine că sunt eu deștept! Știu, mi s-a mai spus!  Ca să întregesc imaginea care mi-a determinat gândurile de azi, menționez că nu uiți să le arăți și cunoscuților cum te pregătești tu de bac, punând poze pe feisbuc și menționând la ce mănăstire ești, să nu cumva să mai existe sâmburi de îndoială!
Precizez că vorbesc aici de atitudinea celor care mâine ne vor plăti pensiile nouă, celor care le vom apuca... Dilema mea este cea de mai sus și nu ridic piatra împotriva nimănui, numa' spun și eu! Oricum, le doresc baftă la examen tuturor celor care sunt prinși în această evaluare a anilor de școală scurși parcă prea repede! Și pentru ei și pentru părinți!
P.S. :)) Am auzit următoarele: cu cât mănăstirea este mai ...vestită în traseele pentru pelerini, cu atât succesul garantat este mai mare! Așa că le spun amatorilor de turism bisericesc în prag de mari încercări: năvăliți!

Argumentul

Adus în discuție, pentru susținerea unui punct de vedere, spune multe despre cel care îl folosește, în mod cu totul neinspirat uneori și spun asta doar pentru a mă exprima într-un mod elegant. Este adevărat că în funcție de mai mulți factori, cum ar fi respectul față de cei cărora te adresezi, inspirația de moment, părerea ta sinceră despre ei, aroganța datorată vârstei sau părerii prea bune despre sine, credința că toți ceilalți care nu sunt ca tine sunt niște ...ratați, ciudați, nepricepuți, numai buni de călcat în picioare, etc (desigur că lista defectelor celorlalți este infinită, în strânsă legătură cu cea a calităților personale ale celui  la care se face referirea!), uneori spui lucruri care te definesc în realitate și reușești să transmiți mesaje clare despre felul în care vezi tu o situație sau alta. Hmm, cam complicată introducere...
Am fost ieri dimineață, printr-un concurs de împrejurări, martor la o discuție cel puțin surprinzătoare, după mintea mea, în care, după ce mai multe lucruri au fost spuse, ca argument suprem de a participa la un eveniment (care are dublu rol, de a sărbători ț ani de existență a instituției în care lucrează și, cum ar spune cei mai tineri, de team building, un altfel de a numi o ...coeziune a grupului) a fost folosit următorul:
- Cei care nu se înscriu, vor fi servitorii noștri, ai celor care vom participa!
Aceste vorbe spuse pe un ton aparte și cu un zâmbet pe față care nu lasă loc de interpretări, spune totul despre cum îi vede vorbitorul pe cei cărora li se adresează! Evident că nu am putut să nu răspund unei asemenea ...ofense, și i-am spus, cât am putut eu de politicos:
- Vă mulțumim că ne dați ocazia și ne faceți onoarea de a fi servitorii dumneavoastră!
Mă simt dator să precizez că nu eram în grupul căruia i se adresa domnul, dar eram în imediata apropiere și mă găseam fix în aceeași situație cu cei cărora li s-a pregătit această ghidușenie.
Dacă mai există semne de întrebare, mirare sau altele în ceea ce privește motivul pentru care nu am înghițit, pur și simplu, această mică insultă ( a înjosi prin vorbe), iată ce scrie în DEX: servitor = prin generalizare, orice persoană care muncește la stăpân; slugă. No, cum sună? Încă mai există dubii? Iată, tot din DEX: slugă = figurat: persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința; rar: aparat simplu, format dintro scândură scobită la un capăt, care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva.
Cu toate că nu este de râs, ci o chestiune serioasă, în care niște oameni au fost tratați total necorespunzător, nu mă pot abține să nu pun o întrebare: oare la care dintre cele două explicații amintite de mine ale cuvântului slugă făcea referire? :))