Cercul

Vicios din jurul devalorizării leului în raport cu francul elvețian provoacă valuri concentrice din ce în ce mai mari. De îngrijorare pentru cei împrumutați în această monedă. De populism pentru politicieni. De falsă compasiune, tot pentru cei menționați anterior. De ușoară indignare pentru cei care nu au de suferit din această întâmplare, față de fățărnicia multora dintre cei care vin la emisiunile televizate și fac pe experții sau de discriminarea evidentă în favoarea împrumutaților în această monedă față de împrumutații în alte monede. Sau orice altă combinație între cele enumerate mai înainte și nu numai ....

 Sursă.

Pe fondul lipsei de „educație financiară” a populației și a caliciei fără margini a bancherilor, băncile din România au făcut profituri uriașe în anii din urmă. Mirajul creditelor a atras în vârtejul alimentat de isteria caselor proprii oameni care, în mare parte, au fost duși de nas. În momentul în care o bancă a făcut un master plan al serviciilor de creditare oferite clienților, a știut ce face și nu mă poate face nimeni să cred că nu a luat în calcul, pentru profit, și această devalorizare a leului. Cei care conduc o bancă nu sunt ....tractoriști. I-au stimulat pe așa numiții „ofițeri de credite” cu bonusuri barosane pentru creditele vândute în monedele astea cu căutare slabă în lumea occidentală, ba chiar au manevrat inclusiv dobânzile la aceste produse. Actele odată încheiate între cele două părți, contractul este cu greu răstălmăcit în procese care durează mult și al căror rezultat nu-l poate garanta nici un avocat, în ciuda poveștilor servite clienților cu probleme de acest fel. 

Pe valul acesta de simpatie față de bănci sper să se așeze și atitudinile viitoare ale oamenilor, să înțeleagă că banca poate fi un aliat de nădejde doar atunci când ești extrem de zgârcit cu suma pe care o iei împrumut sau dacă îi folosești serviciile doar ca să plătești facturile. În toate celelalte situații, capcanele întinse cu mare abilitate de profesioniști ascund pericole de tipul creditelor în franci elvețieni. 

Este de pus în discuție modul în care se face referire la necazul acestor oameni: de ce doar ei? Cei cu credite în euro nu sunt în aceeași situație, de a plăti creditele la un curs mai mare față de cel din momentul contractării creditului? Cine a împuternicit pe cine să stabilească valoarea de la care îi compătimim pe unii sau pe alții? Cu ce drept? Politicienii cei mai vocali nu au oare, la rândul lor, asemenea credite și din acest simplu motiv fac acum gargară cu ceai de părere de rău față de cei care sunt în pericol să-și piardă proprietățile cumpărate fix cu creditele care acum la dau mari bătăi de cap? Mai apoi, primul dintre miniștrii țării va face, oare, ghidușii cu banii noștri ai tuturor, mai puțin ai băncilor, pentru a-i ajuta pe cei aflați la mare încercare (așa cum a făcut și la sfârșitul anului trecut când a virat de la bugetul de stat sume uriașe de bani pentru ca bucureștenii să aibă încălzire peste iarnă)? Pe mine, omul de rând, din Cluj, fără mari încurcături și fără reprezentare în lumea celor din politica românesacă, cine mă ajută? Cine îmi face un favor să-mi reducă impozitul pe o lună/pe  un an/pe proprietate? Cel mai probabil răspunsul poate fi unul singur: NIMENI!

Morala gândurilor mele de azi: despre bănci, numai de bine! :(

Băncile

Din România nu se prea înscriu pe lista de prieteni a locuitorilor acestei țări. Părerea mea. Dacă a ta este diferită, ești invitatul meu să o faci publică, mai jos, la comentarii. După cum bine știm cu toții, orice, dar orice serviciu bancar se plătește, uneori cu vârf și îndesat de către clientul care trece pragul instituției sus pomenite, altfel extrem de onorabilă. Numa' zic! Ideea este că nu întotdeauna știi exact care este prețul serviciului oferit, așa cum este cazul operațiunilor efectuate la bancomatele oricărei bănci.
Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului a demarat un proiect prin care dorește să oblige băncile să afișeze pe ecranul bancomatului, cu caractere de aceeași mărime, comisionul exact perceput de bancă pentru efectuarea tranzacției, exprimat în lei, nu în procente care mai mult te încurcă. Dacă nu ești mulțumit, să poți renunța la aceasta, în cunoștință de cauză.

 Sursă.

În perioada 01-11 septembrie are loc o consultare publică efectuată de ANPC, tocmai pentru a cunoaște opinia cetățenilor români în legătură cu această problemă. TOTUL, dar absolut totul este în dezavantajul clientului în relația cu banca. Iată mai jos conținutul ordinului propus de ANPC. Dacă dorești, citește-l și mai ales exprimă-ți opinia în legătură cu el trimițând un e-mail la adresa office@anpc.ro:

Ordin privind unele măsuri de informare a consumatorilor de către prestatorii de

servicii de plată care desfăşoară operaţiuni de plată prin intermediul ATM-urilor

Având în vedere:

- art. 1 şi 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor,

republicată, cu modificările şi completările ulterioare;

- Referatul nr. 1/1700/11.08.2014 întocmit de Direcţia Control şi Supraveghere

Piaţă,

- în temeiul prevederilor ale art. 5 alin. (5) din Hotărârea Guvernului nr.

700/2012 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale pentru Protecţia

Consumatorilor, cu modificările ulterioare

preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor emite următorul

ordin:

Art. 1. Prestatorii de servicii care efectuează operaţiuni de plata prin

intermediul cardurilor de debit şi a cardurilor de credit la terminalele ATM, au

obligaţia de a informa consumatorii asupra tuturor comisioanelor, taxelor şi oricăror

altor tipuri de costuri pe care trebuie să le suporte consumatorul în legătură cu

contractul de prestări servicii, conform prevederilor prezentului ordin.

Art. 2. (1) Pe ecranul video al monitoarelor specifice terminalelor ATM , vor fi

înscrise, în ordinea operaţiunilor efectuate de către consumator, toate informaţiile

legate de costurile tranzacţiei, dându-i acestuia posibilitatea, de a renunţa asupra

efectuării acesteia sau a oricăror operaţiuni ce presupun eliberare de numerar,

transfer din cont, plată facturi, sau oricare alte servicii solicitate în mod expres de

către consumator şi efectuate prin intermediul ATM.

(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) trebuie indicate în mod vizibil şi într-o

formă neechivocă, uşor de citit.

(3) Suma reprezentând costul fiecărei operaţiuni de plată pe care trebuie să o

suporte consumatorul se precizează, în sumă exactă.

(4) Este interzisă exprimarea valorii costurilor transzacţiei în valoare

procentuală.

Art. 3. Înălţimea literelor şi cifrelor pentru afişarea informaţiilor specifice privind

costurile operaţinii trebuie să fie egală cu a celorlalte caractere, aflate pe ecran.

Art. 4. Operatorii economici prestatori de servicii financiare de plată prin

intermediul cardurilor de debit şi a cardurilor de credit la terminalele ATM, au

obligaţia, în cazul blocării/reţinerii cardului de debit/credit la terminalul ATM propriu,

să informeze consumatorii, prin semnal video de avertizare pe ecranul terminalului,

cu privire la următoarele:

a) termenul maxim în care consumatorul poate reintra în posesia cardului

blocat/reţinut

b) indicarea numărului de telefon la care consumatorul trebuie să apeleze în

cazul în care cardul a fost blocat/reţinut, precum şi intervalul orar în care

consumatorul poate contacta prestatorul de servicii de plată.

Art. 5. Prezentul ordin intră în vigoare în termen de 60 zile de la data publicării

No bine, no! Mereu ne plângem, pe rând sau toți în cor, de serviciile mult prea scumpe oferite nouă de către bănci. Acum este un bun moment să facem ceva! Eu mi-am exprimat opinia într-un e-mail trimis ANPC, tu ce ai de gând să faci?

Nu în ultimul rând, dă mai departe aceste rânduri, să afle cât mai mulți despre acest subiect ... poate de data asta se schimbă ceva în bine!

Banca

Oricum s-ar numi ea, continuă șă fie cea mai bună prietenă a omului. Românului.
Sunt posesor al unui card bancar încă de la sfârșitul anilor '90 și pot spune că am adunat ceva experiențe, de tot felul. Ei bine, ultima a avut loc marți: am mers la un bancomat al băncii unde mi se livrează salariul și am dat să scot niște bănuți, deoarece mai sunt încă extrem de multe locuri unde nu poți folosi cardul ca mijloc de plată, dar asta este o altă poveste. Totul a decurs normal până în momentul în care s-a deschis ușița pe unde ar fi trebuit să iasă banii. Scriu ar fi trebuit pentru că nu au apărut. M-am aplecat să văd ce și cum: bancnotele erau înfășurate între rolele care antrenează curele de cauciuc. Am introbăgat două degete, cu gândul să încerc să scot banii, moment în care ușița a dat să se închidă. A ajuns la mâna mea și s-a retras, râmânând pe poziția deschisă. Hmm... eram convins că ridicarea de numerar a fost operată în contul meu, ușa era deschisă, banii nu se mai vedeau, au fost bine înșurubați printre mecanisme dar ușa de eliberare numerar era deschisă. Era important ca ușa să se închidă, să nu cumva să vină un tip cu abilități speciale și să scoată banii din bancomat. Am făcut o nouă operațiune la bancomat și așa cum mă așteptam, când am reintrodus cardul, ușița s-a închis. Bun. În momentul în care trebuia să se elibereze suma cerută, a fost afișat mesajul că operațiunea nu poate fi realizată și am primit cardul.

 Sursă.

Am sunat la serviciul carduri al băncii unde am făcut două sesizări: că nu am primit suma de la bancomat (explicând ceea ce s-a întâmplat) și faptul că bancomatul nu mai poate elibera numerar. Am fost îndrumat spre orice agenție a băncii pentru a depune o cerere de contestație a operațiunii - prima chestiune neplăcută: nu se poate telefonic sau online. Ieri am fost la bancă, am depus cererea și - a doua chestiune neplăcută: durează până la 30 de zile soluționarea, dar să nu-mi fac griji că se va rezolva. Mi se pare extrem de mare perioada de rezolvare a problemei: este vorba despre banii mei, despre defecțiunea unei mașinării a băncii, despre faptul că eu nu am nicio vină în această situație neplăcută.
Este binecunoscut faptul că o parte însemnată a posesorilor de carduri bancare din România își scot tot salariul imediat ce acesta este disponibil. Nu, ei nu au vrut să primească salariul pe card, dar nu au avut de ales. De asemenea, foarte mulți dintre aceștia au venituri destul de mici, majoritatea chiar salariul minim pe economie. Ce spuneți dacă i se întâmplă așa ceva unuia dintre ei? Cum trăiește omul acela o lună fără salariul care deși este al lui, va fi rătăcit 30 de zile în birocrația metodelor interne ale băncilor de a rezolva problemele?

Comisioanele

                    Ascunse sau la vedere au făcut din România raiul tuturor băncilor, cu nume mari sau mai mici. Care mai de care se ostenesc din greu și sunt în stare ca și pentru o răsuflare să-ți jecmănească câțiva bănuți, lăsând deoparte faptul că din economiile tale dau bani împrumut altora și aproape îi jupoaie de vii și pe aceia.
                    Carpatica este o bancă românească, al cărei principal acționar tocmai este arestat preventiv pentru niște chestiuni legate fix de bani și interese colaterale acestora. Banca numită anterior are pentru pensionari dobânzi la depozite mai mari cu 0.15%, ceea ce nu este mare scofală, dar după cum și voi știți, pentru pensionari  orice bănuț contează! Lăudabil lucru dacă ar fi cinstiți și apropiați de cei care le-ar putea fi părinți! În realitate, avantajele sunt reale doar dacă îți ridici banii și(sau) dobânda în ziua scadenței depozitului, situație în care nu apare nici un comision. Da, scrie despre asta în condițiile generale de afaceri ale băncii, dar nici persoanele mai tinere nu au răbdare să citească tot ceea ce scrie acolo, cu gândul că vor fi sfătuite corespunzător de bancheri! Total fals!
                   Să vă explic exact despre ce vorbesc: în primul rând, la depozitul pensia plus dobânda nu se capitalizează, așa că dacă nu treci pe la bancă în ziua scadenței, ți se virează în contul curent. Persoanele vârstnice nu au prins șpilul că atunci când vor avea nevoie de bănuții din dobânzile primite, ei vor fi comisionați la ridicarea de la casieria băncii, deoarece nu au fost ridicați în ziua maturității depozitului. Marea majoritate a pensionarilor sunt de modă veche și stau liniștiți că așa cum au fost învățați ei pe timpuri, azi la cec un leu depui, mâine el va scoate pui! Tehnic vorbind, mulți sau puțini, bănuții sunt folosiți de bancă, cel mai adesea pentru a face împrumuturi către terți, care aduc profituri și, atunci când sunt ridicați, trebuie să plătești o mica taxă pentru că banca i-a folosit. 0.4% din suma ridicată nu este mult, dar este enervant și doar unul dintre miile de comisioane pe care le plătim zilnic pentru te miri ce. Ce mai rămâne din surplusul de dobândă oferit? Răspuns: cât mai mult băncii! Este posibil să zâmbiți și să spuneți că astea-s detalii și sume infime, dar așa ajung să fie păcăliți părinții și bunicii noștri, pentru că să am pardon, exact asta este: o mică păcăleală!
                   O mică păcăleală azi, o mică păcăleală mâine și încet, încet, ajungem să fim o națiune de păcăliți! Sau păcălici?

Metode

                    Noi de plată a utilităților apar zi de zi. Sau mai vechi, în haine mai noi.... Am fost ieri la două bănci comerciale și am remarcat aceeași problemă oarecum amuzantă (din exterior!): la ambele sedii existau niște mașinării cu butoane, beculețe care clipesc și display-uri care de care mai colorate destinate pentru a înlesni plata facturilor de către cei care asaltează zilnic băncile doar în acest scop! Foarte bine! Să fie, fără număr ..... Problema cu adevărat serioasă este că doar un număr extrem de mic de persoane se descurcă singure cu aceste trăznăi, unde mai pui că lighioanele nici nu mai dau rest! Ei, oamenii pun întrebări, ghiciți cui: angajaților băncii, care exact de asta mai aveau nevoie!
                    Știu că totul se rezumă la numerele care reprezintă profitul net la sfârșit de an, că mulți oameni ar lucra dar nu au unde, bla, bla, ..... dar populația României nu este pregătită să facă un pas destul de mare în direcția arătată mai sus! Există un decalaj uriaș între generațiile tinere (care adesea se cred grozave, dar ...se mai și împiedică!) și părinții/bunicii acestora! Tehnologia modernă este o capcană serioasă pentru mai mult de jumătate din populația adultă numărată la recensământ, fie că ea (populația!) recunoaște asta, fie că nu! Uneori este complicat să convingi clientul că diferența încasată în plus se va regăsi pe factura din luna următoare, să nu mai vorbim despre chitanța emisă care conține un cod de bare, ceea ce reprezintă pentru (prea) mulți doar niște dungi, mai groase și mai subțiri!
                    Un lucru este cert: înainte de apariția acestor ,,roboței'' , era coadă doar în fața ghișeelor, acum sunt două cozi: una la ghișeu și una la mașinăria misterioasă. Recunosc faptul că pe la aceasta trec, pe rând, toți angajații băncii, de la paznic (iată o nouă ocupație, după cea de persoană care face copii Xerox după buletinele clienților!) la directorul de agenție!

Aventurile

                             Domnului X cu funcţionarele BCR nu s-au terminat aşa cum era de aşteptat, după evenimentele descrise de mine aici. M-am întâlnit recent cu el şi iată ce mi-a povestit:
                             Întro zi de vineri trebuia să mergă la bancă după asigurări, dar pe la 15.00 a primit un telefon prin care era rugat să amâne pe săptămâna următoare, deoarece noile poliţe nu au sosit.
                             - Este ceva în neregulă? a insistat X.
                             - A, nu, doar că pur şi simplu nu au putut fi întocmite noi poliţe cu aceleaşi serii, deoarece actele adiţionale nu sunt o soluţie în asemenea situaţii, a răspuns plină de miere în glas doamna de la bancă.
                             - În regulă, o să vin marţi!
                             După un week-end fain, fără gânduri în legătură cu băncile şi asigurările lui peşte prăjit, marţi pe la amiază merge domnul X la agenţia cu pricina unde a avut parte de surpriza zilei(săptămânii!): a făcut drumul fix degeaba, deoarece poliţele nu au sosit!
                             -Dar ce s-a întâmplat, au pierdut trenul? întreabă plin de năduf omul meu.
                            - Îmi pare foarte rău pentru situaţia creată, pur şi simplu nu le-am primit încă!
                            - În regulă, aştept să mă sunaţi când să vin după ele! a grăit X şi a plecat ca o vijelie, dorind măcar să le trântească uşa, dar nici măcar asta nu i-a ieşit: uşa avea braţ din ăla fain, hidraulic, tocmai să nu rămână deschisă, dar nici să nu o poţi trânti! :)
                            Miercuri dimineaţă a trimis un e-mail doamnei în care ameninţa ce o să facă el dacă nu o să-şi primească poliţele de asigurare sau banii înapoi. La ceas de seară, doamna simţindu-se cu musca pe căciulă, i-a adus acasă poliţele buclucaşe, scrise cu date corecte, însoţite de scuze şi cu asigurări că totul este OK. Pfiuu! a respirat uşurat X şi şi-a văzut de viaţă liniştit. Până săptămâna următoare când a primit un sms de la bancă prin care era înştiinţat că imobilul nu are asigurare valabilă! 900 cu 700 a avut tensiunea sanguină în mod instant! A sunat la serviciul clienţi şi a primit confirmarea: poliţele nu erau înregistrate în sistem în dreptul imobilului pus garanţie la credit! Aşa ceva.......
                            Ziua următoare a mers la altă agenţie unde a prezentat asigurările şi a întrebat de trei ori dacă acum este totul în regulă, stârnind mirarea angajatelor de acolo. Există oare o morală a acestor întâmplări, prin care efectiv două angajate ale BCR şi-au bătut joc de un client? Dacă scriu despre ele că sunt proaste şi habar nu au să-şi facă sarcinile de serviciu, este posibil să fiu catalogat drept misogin! Întotdeauna persoanele vinovate încearcă să spele ruşinea atacând pe cel care le aduce omagii! Şi totuşi, în contextul în care băncile nu prea au clienţi noi şi se bat efectiv pe cei deja existenţi, a avea aşa angajate este un act de mare curaj! În sensul rău, desigur!
                           În concluzie, cine vrea dureri de cap, să meargă la BCR! Sută la sută o să le aibă!

Asigurarea

                    Locuinței, fie cea obligatorie, fie una facultativă, îți pot crea surprize oricând. Chiar și încheierea acestora este uneori o adevărată aventură. Pentru prima data scriu aici despre pățania altei persoane, un amic de-al meu, o să-l numesc domnul X. :)
                    Amicul meu are un credit cu garanție imobiliară de la BCR, n-ar mai fi avut! Pe lângă faptul că banca cu pricina este pe loc fruntaș în topul bancilor cu costuri ridicate la credite, unele nu foarte transparente, angajații acesteia se luptă din greu pentru premiul ,,cel mai prost(instruit, vreau să zic) angajat al anului" . Să vă scriu ce mi-a povestit, plin de năduf, domnul X:
                     Odată cu semnarea documentelor pentru obținerea creditului, omul a fost nevoit să asigure apartamentul în favoarea băncii. După fix 8 ani, cineva l-a somat că  nu are asigurare valabilă a locuinței și l-a invitat la orice agenție fie pentru a prezenta dovada asigurării (pe care o poate încheia oriunde dorește), fie pentru a o încheia la Omniasig în agenție,caz în care ar primi și discount de 5% la plata integrală a primei. Ca să evite posibile complicații și eventuale explicații suplimentare, X merge fix la agenția de unde a contractat creditul.
                      O doamnă amabilă face demersurile necesare.
                      - Aveți la dumneavoastră contractul de credit?
                      - Desigur, zice X și îl prezintă pe loc.
                      - Am nevoie și de contractul de ipotecă.
                      - Pe acela nu îl am. Dar tocmai din acest motiv am venit aici, de unde am contractat creditul, cu speranța că aveți la îndemână absolut toate documentele care mă privesc!
                      - Ar fi nevoie să le cer de la arhivă și asta ar dura câteva zile. Nu mi le puteți trimite scanate pe e-mail? Sau să mergeți la o agenție mai apropiată de domiciliul dumneavostră să îl scanați acolo?
                      - Dacă insistați.... zâmbește acru omul.
                      - Toate aceste acte trebuiesc trimise la centrală pentru a obține suma minima pentru care trebuie asigurat apartamentul....
                      ....la care centrală: telefonică, termică, se gândește hâtru domnul X.
                      Pleacă spre casă cu precizarea că trebuie să meargă ziua următoare să ridice polițele de asigurare(conform legii, una obligatorie și alta facultativă, pe placul băncii).Despre care crede că vor fi încheiate la Omniasig, cu reducerea despre care v-am scris mai sus, lucru discutat cu ,,doamna amabilă". Și ca să nu-și iasă din formă, mai face un drum scurt la o agenție mai apropiată pentru a scana contractul de ipotecă, așa cum a fost convenit. Spre mirarea lui, angajata de aici a avut reale probleme cu scanarea documentului: prea erau multe butoane pe mașinăria aceea!
                       X s-a ținut de obligațiile asumate dar, ce credeți , și angajata băncii ? O să comit o indiscreție și o să vă spun în avans că nu ! Ați observat și voi că atunci când trebuie să încaseze bani sau să vă aburească, toți ,,bancherii" sunt numai lapte și miere, imperturbabili și cei mai amabili de pe pământ? Ei bine, atunci când o dau în bară, un pic se schimbă situația.
                       În ziua următoare, la ora convenită, X al meu merge la ghișeu și primește asigurările. Plătește și merge întro zonă de așteptare(pentru a nu bloca ghișeul, deh, cu bun simț omul) și verifică polițele primite. Prima constatare: sunt încheiate la Carpatica, nu așa cum fusese vorba, la Omniasig. Mai apoi a constatat că numele de familie îi este scris greșit. Se întoarce la ghișeu și doamna își cere scuze, face o copie după buletin și..... îl cheamă ziua următoare să ridice acte adiționale la polițele încheiate! Wau!
                       - Nu înțeleg cum a fost posibil, având totul la îndemână, să-mi greșiți numele! Mai mult decât atât, de ce trebuie să vin eu iarăși, a treia oară, din moment ce dumneavostră ați greșit? Domnul X începe să freamăte. Cu un zâmbet timid, doamna încearcă să o dreagă:
                       - Păi oricum trebuia să veniți la bancă să aduceți dovada asigurării, nu?
                       - Păi da doamnă , dar pentru asta nu era necesar să vin de trei ori!
                       - Și oare cum să procedăm?
                       - Urmarea logică a acestei întâmplări ar fi să îmi aduceți dumneavoastră hârtiile. Sau prietena dumneavoastră care a încheiat asigurarea la Carpatica și nu la Omniasig, așa cum am discutat ieri.
                       - Să știți că nu contează unde sunt încheiate asigurările, important este ca ele să existe!
                       - Bine, doamnă, bine! O să vin mâine iarăși !
                       Domnul X vă îndeamnă, după această întâmplare, să mergeți la BCR dacă aveți nevoie de aventuri cu băncile. Este evident că m-a rugat să nu-i destăinui numele, dar oricare dintre noi am putea fi în situația lui cu ușurință. De fiecare dată când cineva apelează la serviciile băncilor, se cheamă că își face o adevărată lucrare de artizanat!
                        No, cam atât pe azi! Week-end plăcut vă doresc tuturor, atât celor care citiți aceste rânduri, cât și tuturor celorlați, chiar dacă ei nu știu asta! :)

                        P.S. Dacă a-ți trecut prin situații asemănătoare și doriți, puteți să le scrieți și voi mai jos!
           

Cardul

                         Bancar este prezent în buzunarele multora dintre noi. În funcţie de modul în care îl tratăm , acesta poate fi un prieten bun sau o potenţială sursă de riscuri.Comerţul on line este iarăşi prezent în viaţa noastră. Legătura între cele două este uşor de intuit, aşa-i?
                         Săptămâna trecută am avut o mică aventură cu carduri şi plăţi on line, după cum urmează :
                         Un prieten a dorit să cumpere de pe site-ul Microsoft un program şi, pentru că singura modalitate de plată este on line şi el nu are un card bancar cu cod de securitate (CCV cred ) şi eu eram în preajmă, ghici care a fost următorul pas. Toate bune şi frumoase, plata a fost efectuată cu cardul meu, programul a fost descărcat şi totul părea în regulă. Zic ,,părea" deoarece trei zile mai târziu prietenul meu primeşte un e-mail cum că plata a fost refuzată de către bancă. Precizez că am folosit acest card în nenumărate ocazii la plăţi electronice şi niciodată nu au fost probleme şi bineînţeles că în contul aflat în spatele cardului existau bani.
                          Luni am fost la bancă şi am aflat că că nici o solicitare de plată nu a fost refuzată din contul meu dar, culmea , o sumă de 4 lei era blocată în favoarea Microsoft. Bineînţeles că mirarea a fost maximă : suma plătită pentru program nu a fost solicitată, amicului meu i s-a comunicat că a existat un refuz de plată, iar în cont există reţinută ,,uriaşa" sumă de 4 lei . Căutând pe net dacă a mai păţit cineva chestia asta , am găsit ,,ţ" situaţii asemănătoare , din ţări diferite , în care suma reţinută era de 1 dolar . Aproximativ 4 lei, m-am gândit eu.
                         Prietenul meu a contactat marţi serviciul de consultanţă al Microsoft şi a primit următoarea explicaţie : suma reţinută reprezintă un comision de verificare a bonităţii cardului şi deşi ea nu apare în totalul cheltuielilor prilejuite de cumpărarea unui produs, este stipulată în termenii şi condiţiile acceptate cu ocazia cumpărării unui program . Aha ! Care va să zică, o chestie nu prea transparentă şi uşor necinstită, zic eu. Suma nu este mare, dar nu este în regulă să nu ştii în momentul în care faci plata ce cheltuieli ai în realitate. Şi nu în ultimul rând, cum de la fix o săptămână de la efectuarea tranzacţiei, clientul primeşte înştiinţare de refuz la plată şi în cont nu există nici o astfel de solicitare ? Pot să accept că lucrurile sunt mai complicate dacât par aşa, la prima vedere, dar lipsa de transparenţă mă determină să scriu aceste rânduri, cu speranţa că reuşesc să vă atrag atenţia asupra comerţului electronic. Oameni buni, vorbim de Microsoft !
                        Ce măsuri am luat : prietenul meu a anulat tranzacţia şi a şters datele cardului meu din contul său, eu am fost la bancă şi am solicitat înlocuirea cardului, pentru ca datele mele să fie cu totul şi cu totul altele . Săptămâna viitoare o să am un card nou şi o experienţă în plus la ce anume să faci şi ce nu cu cardul tău. Printre altele, să nu dai cardul nimănui, în nici o situaţie ! Nu de alta, dar chiar şi fără intenţie, lucrurile pot scăpa de sub control.

                       

Banca

                      Îţi poate face surprize , plăcute sau nu , ori de câte ori te aştepţi mai puţin . Şi nu vorbesc despre cea pe care stau vara pensionarii în parc , ci despre cea la care facem cu toţii diferite operaţiuni cu bani . Ai noştri sau ai ei , depinde de la caz la caz . Despre atenţia deosebită pe care ne-o arată această instituţie nouă , clienţilor care le umflăm cifra de afaceri în fiecare zi , am mai scris aici : http://gigitepus.blogspot.ro/2013/02/caldura.html .
                      Întro zi de vineri , în drum spre casă , intru la banca Transilvania , agenţia Billa (pe Calea Floreşti) să cer şi eu un extras de cont . În timpul în care  eram în bancă , la coadă , (oare cum se face că tot timpul la bancă este coadă ?) îşi fac apariţia nişte domni care au început să alimenteze cu bani cele două bancomate din dotarea agenţiei despre care cu onor vă povestesc . Şi ghiciţi ce s-a întâmplat : singura uşă de acces a fost încuiată pe durata operaţiunilor mai sus amintite . Nu mi-a venit să-mi cred ochilor , urechilor şi celorlalte organe componente : persoanele care şi-au terminat treburile nu au putut ieşi preţ de câteva minute . Efectiv am fost sechestraţi ! De neimaginat pentru mine o astfel de situaţie . Cum îşi poate permite cineva să mă ţină închis în bancă , fie şi pentru 5 secunde , împotriva voinţei mele ?
                       Când mi-a venit rândul , am întrebat-o pe doamna de la ghişeu despre uşa încuiată . Cu o mină gravă mi-a răspuns fără nicio legătură cu întrebarea , dar politicos :
                       - Vă daţi seama câţi bani se manevrează aici ?
                       - Nu mi-aţi răspuns la întrebare , insist eu .
                       - Aşa este regula ! Uşa trebuie să fie încuiată pe timpul alimentării cu bani a bancomatelor ! O facem şi pentru siguranţa dumneavoastră !
                       - Dar cum vă permiteţi să mă obligaţi să nu ies în tot acest timp ? Cu ce drept ? Unde scrie chestia asta ?
                       - În regulamentul intern al băncii !
                       - Pot să văd şi eu ? De ce nu este afişat undeva ? De ce mă puneţi în faţa faptului împlinit ? Este legal acest lucru ?
                       - Da , este legal ! Regulamentul este pentru funcţionarii băncii şi nu aveţi acces la el .
                       - Bine , mulţumesc ! am spus , deşi nu eram nici pe departe mulţumit nici de ceea ce s-a întâmplat şi nici de explicaţiile primite .
                       Am plecat uimit . Odată ajuns acasă am trimis un e-mail la serviciul clienţi al băncii cu aceleaşi întrebări . Răspunsul l-am primit abia joi , telefonic , pe când eram deja convins că am vorbit (scris) în pustiu . Am fost sunat de un domn de la agenţia Billa care şi-a cerut scuze pentru incident şi a fost deosebit de abil în a nu-mi da răspunsuri la întrebările simple puse : este legal să mă reţină , şi pentru o secundă , în clădirea băncii ? De ce nu sunt informaţi clienţii , dacă răspunsul este afirmativ , despre posibila ivire a unei astfel de situaţii ? De ce mă pun în faţa unui fapt împlinit , fără să-mi dea posibilitatea de a alege pentru propria persoană ?  Răspunsurile sale au fost pe alocuri amuzante : ,, ne cerem  scuze că a-ţi fost nevoit tocmai dumneavoastră să aşteptaţi un timp scurt , dar aşa este procedura . Şi poliţia verifică dacă pe timpul alimentării cu bani a bancomatelor uşile sunt încuiate ! "
                      Cu clienţi înăuntru ?  Ce abureli ! Tocmai dumneavoastră ! te face să te simţi important ! Ha , ha , ha ! Încearcă să te întoarcă din vorbe !
                       Ce ziceţi de ceastă situaţie ?

Căldură

                      Mare , mon cher ! Expresia îi aparţine lui I.L.Caragiale şi este folosită de personajele shiţelor sale pentru a umple de umor situaţiile ridicole în care se găsesc oamenii uneori . Şi pentru a le crea motivul să mai comande o bere .
                      Dar ce te faci când te găseşti la ghişeul unei bănci , întro agenţie de cartier ? Cum rezolvi cu berea ? Despre bănci avem cu toţii doar cuvinte de laudă . Nu am nici cea mai mică îndoială . Facturile sunt glume proaste pentru toată lumea . Plata acestora se transformă , pentru marea majoritate dintre noi , în momente cu adevărat jenante . Asta ca să nu folosesc expresii care nu-mi fac cinste . Ştiţi şi voi ce se petrece în spaţiile mici şi înghesuite ale agenţiilor bancare(doar chiria este mare , nu?)sâmbata dimineaţă când foarte multe persoane se hotărăsc să-şi plătească facturile .
                       Treaba asta cu plata facturilor la bănci este o sursă bună de venit pentru cei ce le încasează . Pe noi nu ne interesează că emitenţii ,,notelor de plată"plătesc comisioane pentru încasarea lor (las' că au de unde!). Pe ei nu îi interesează în ce condiţii stăm la coadă să ne achităm datoriile. Aha ! Care va să zică aşa stau lucrurile !
                       Când te roagă cineva să îi plăeşti o factură deja ,,te iau transpiraţiile" ! Vremea este încă rece . Ieşi din casă înfofolit .Să nu cumva să răceşti . Ajungi la bancă . Ţi se face rău de la căldură imediat ce intri în agenţie . Spaţiul este de aproximativ douăzeci de metri pătraţi . Mai repede ca tine , dar cu facturi asemănătoare în mâini , au ajuns deja şase persoane . Cald . Unii au mai multe . Şi ale vecinilor . Probabil . Aer înabuşit . Instalatia de aer condiţionat te priveşte tristă din tavan . Ai noroc ! Oamenii transpiraţi nu miros toţi la fel ! Şi nici nu s-au spălat toţi în acelşi timp . După şase minute prima persoană pleacăde la ghişeu . Ups ! Când iese mai intră două ! Te simţi deja mai bine ! Nu mai eşti ultimul ! A mai vazut cineva vreodată o instalaţie de aer condiţionat să funcţioneze iarna ? Întro bancă ? Nu cred ! Sunt vremuri grele , de criză . Băncile trebuie să îşi reducă şi ele costurile de funcţionare , nu? Altfel ce se întâmplă cu profitul lor? O doamne ! Vă gandiţi prin ce trec ?
 Pe perete un ceas a stat . Strategic , te gândeşti ! Să nu îţi sară muştarul pentru sauna gratuită oferită de bancă ! Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită . Cum ? N-aţi ştiut asta ? Hmmm.....Unde-i berea aia ?
                   Eu îmi plătesc toate facturile prin internet banking . Chiar şi impozitele . Mare domn a fost (sau mai este?) cel care a inventat chestia asta . Mi se luminează mintea . Acum ştiu de ce nu sunt aşa , ca tras printrun inel : îmi lipseşte sauna lunară de la bancă !
                   - Băiete ! O bere , te rog !