Planeta

Pe care trăim este una foarte faină și puțini dintre noi au ocazia să o vadă, în realitate, așa cum arată ea de undeva din exterior/de la o distanță suficientă pentru a o cuprinde în câmpul vizual. O replică faină a Terrei a fost expusă pentru publicul larg în weekendul care a trecut la Gădina Botanică din Cluj.

Este vorba despre o mai veche cunoștință, creată de britanicul Luke Jerram, instalația luminoasă cu o greutate de aproximativ 100 kg și un diametru de 7 metri este o fidelă reproducere a suprafeței planetei la o scară de 1 la 1,8 milioane, cu alte cuvinte unui centimetru al replicii îi corespund 18 km în realitate.

Expunerea în Romania a acestei instalații luminoase se face prin intermediul festivalului ,,Lights on Romania" și de data aceasta a avut și o latură umanitară: vizitarea s a făcut în schimbul unei donații (minime recomandate de 10 lei) care a ajuns la Asociația O Masă Caldă în scopul finanțării meselor acordate refugiaților ucrainieni care trec prin gara Cluj Napoca.

E fain la Cluj, tot timpul sunt evenimente la care poți participa, doar să vrei (și să poți alege între ele)!

Rățărimea

Din parc se luptă, aripă la aripă, cu obraznicii porumbei care, de fiecare dată când apare unul ca mine cu pită, se strâng grămadă....peste sat! :)

Știu că nu i voie să hrănesc păsările (se învață puturoase, cred.... sau ceva de genul!), dar cum să le dau ocazia să spună n patru zări că noi, prin Cluj, suntem nepăsători la nevoile lor, că umblă n buricul târgului lihnite, de abia mai stau penele pe ele?

În altă ordine de idei, se apropie primăvara, mi s a șoptit în cască....

 

Dosarul

Plic, cu șină sau nu, este pe cale de dispariție la primăria Cluj. Să mă explic:

Deși, de regulă, îmi rezolv toate trebuințele online, am avut ceva neclarități în modul de completare a unor date în formularul tipizat pentru declararea unui teren în vederea impunerii (nu vă bucurați pentru mine, nu am teren în Cluuuuuj, e o poveste care nu face subiectul rândurilor de azi) și am făcut o vizită la biroul primăriei. Aici totul este bine rânduit de multă vreme: mașinărie care eliberează bon cu număr de ordine în funcție de treaba pe care o ai pe acolo, panou mare cu afișaj al numărului bonului și ghișeul unde trebuie să ajungi, difuzor dat cam tare, să fie angajații siguri că aud toate mătușile ce și cum (și uncheșii, să nu fiu acuzat de discriminare!), scaune și mese unde să te așezi pentru a ți completa formularele, modele de formulare completate pe pereți, etc.

No bine, no.... mi am luat bilet cu număr de ordine, fiind patru ghișee totul merge repede, în câteva minute mi a venit rândul...

- D075 la ghișeul 2!

Intru, la al doilea ghișeu un domn.

- Bună ziua! Am nevoie de îndrumare pentru a completa formularul acesta, vă rog!

- Bună ziua! Ia să văd despre ce este vorba!

Înțelegeți că normalitatea poate să surprindă? Îi explic ce nu știu, îi înmânez documentele, îmi cere cartea de identitate, îmi explică ce și cum și unde să scriu și să semnez și urmează lovitura de grație:

- Aveți copii după documentele acestea?

- Nu, zic, vă rog să mi spuneți unde pot face....

- NU I NEVOIE, VĂ FAC EU!

Evident că am rămas cu gura căscată, noroc că nu i vară, era pericol să mi intre oarece muscă pe acolo.... Omul se ridică de la birou, merge în camera alăturată, se întoarce în două minute cu copii după cartea de identitate și documentul original (pe care îl capsează la loc, având mai multe file!), completează în computer datele și gata, am terminat! Pe panoul informativ al documentelor necesare era trecută expresia care produce emotii: dosar plic! Omul nu mi a cerut, eu nu eram nebun să întreb dacă se poate fără.....

Sursă foto

- Mulțumesc, vă salut, o zi faină vă doresc! și am ieșit....totul a durat mai puțin de 20 de minute, incluzând aici și timpul de așteptare.

Întelegeți oare mirarea mea? În jurul nostru, cel mai adesea oamenii se plâng că nimic nu i în regulă, că nu sunt tratați corespunzător, parcă îți este groază să mergi la un ghișeu să ți rezolvi o problemă.

Ei bine, iată că lucrurile se mișcă în direcția bună!

Deși este foarte puțin probabil ca omul meu să citească aceste rânduri, eu îi spun, încă o dată, MULȚUMESC!

Phishingul

Prin metoda OLX m a găsit și pe mine, ca să zic așa. Mama mea a cusut, cândva, cu multă migală, fețe de masă și mileuri cu șnur de macrame și are un geamantan plin cu asemenea lucrări artizanale pe care își dorește să le vândă. În ciuda faptului că acestor accesorii le a cam trecut timpul, se încăpățânează să creadă că s a întors moda lor și sunt căutate, opinie total diferită de a mea.

Ca un fiu de treabă ce sunt, am încercat să i dau o mână de ajutor, punând anunț de vânzare pe OLX, deși mai sunt acolo alte câteva zeci de asemenea anunțuri, de unde m am și inspirat oarecum în ceea ce privește prețul.

La câteva minute după lansarea primului anunț, am fost contactat, pe whatsapp, de două persoane care erau interesate de mileurile mele. Hmmmm, măi să fie..... așa de băftoasă să fie mama mea? Am fost sceptic din prima secundă. Și bine am făcut. 

Am intrat în jocul unuia dintre potențialii clienți, el imediat s a oferit să mi explice cum trebuie să procedez.

Informațiile trimise de celălalt client, o domnișoară după fotografia de la profil, erau în rezonanță perfectă cu primul și în totală contradicție cu modul obișnuit de efectuare plăți și de expediere a coletelor, chestiuni tratate și pe siteul OLX.

Am fost invitat să intru pe un link, situație care mi a sunat greșit din prima. În acest timp am fost sunat cu număr privat, fapt care mi a ridicat suspiciunile la maxim. Ce doreau, de fapt, cumpărătorii de la mine? Să mă păcălească, să urmez indicațiile unui link, să mi înregistrez acolo datele cardului, inclusiv CVV ul, chipurile pentru a mi face acolo plata. În realitate, cardul este un instrument de plată, nu de încasare, pentru asta este folosit IBAN ul. Dacă aveau datele mele, în minutul următor îmi puteau goli contul atașat cardului fără nici o problemă, ca să zic așa.

Cred despre mine că nu sunt chiar așa ușor de dus de nas, așa că, în ordine, am făcut următoarele:

- am blocat ambele conversații pe whatsapp

- am făcut printscreen uri

- am intrat pe site ul Inspectoratului Județean de Poliție Cluj și am completat o sesizare online.

În mai puțin de trei ore am primit un email de la poliție prin care eram invitat să dau mai multe detalii și să completez o plângere penală, lucru pe care l am refuzat, având în vedere că nu am fost prejudiciat cu nimic, intenția mea fiind aceea de a le pune la dispoziție informații despre nemernicii fără de care lumea ar fi un loc mai bun (aproape că sună ridicol comparând cu războiul de lângă noi).

După ceva vreme (câteva zile) m a sunat o doamnă inspector și a verificat încă o dată sesizarea mea, apoi m a întrebat dacă poate introduce informațiile mele în lucrarea de cercetare, urmând să fiu chemat la secție ulterior. Am fost de acord, mi ar plăcea să știu că unii dintre acești escroci mai sunt prinși.

Ca un fapt divers, anunțurile mele stau acolo triste, cu doar câteva vizualizări și doar două click uri pe numărul de telefon, cel mai probabil ale celor doi clienți misterioși.

Nu pot încheia fără să vă întreb: nu știți pe cineva interesat de asemenea fețe de masă/mileuri?

Spitalul

Copiilor a fost proiectul meu de suflet, momentul din viața mea în care am înțeles că este necesar să fac voluntariat, că împreună putem face orice ne propunem. Am fost luat de valul de emoții aferente oricărei asemenea încercări, eram entuziasmat că și alți oameni, pe care nu i cunoșteam (încă) se alătură visului lui Alex Zamfir.

Pe 9 mai 2015 am organizat primul eveniment public din viața mea, în Parcul Central din Cluj Napoca. A fost super, am spart gheața și am prins curaj pentru următoarele. Până la sfârșitul verii lui 2018, Asociația 1Leu, al cărei membru am devenit între timp, a strâns ceva bănuți, dar eram departe de ceea ce aveam nevoie pentru Spitalul Copiilor.

Cu greu am hotărât să facem altceva cu banii donați de dumneavoastră (peste 675.000 lei la nivel național), am decis să deschidem o listă de proiecte legate de sănătatea copiilor, să alegem două dintre ele șă vă lăsăm pe dumneavoastră să hotărâți...

În acest mod, Centrul de Excelență în Neonatologie din Sibiu  este locul unde vor fi banii dumneavoastră, după cum suna cândva o zicală celebră! :) După aproximativ doi ani de proceduri juridice și nu numai care privesc Asociația 1Leu și din dorința de transparență deplină, sunt în măsură să vă spun că primii 69.020 euro au fost alocați, printr un contract de sponsorizare cu Asociația Baby Care Sibiu, pentru cumpărarea din Austria a unui echipament performant pentru pregătirea personalului medical neonatolog: Paul, un simulator de înaltă fidelitate a nou născutului prematur.

Pe măsură ce vom mai parcurge și alte etape, vă voi ține la curent, până ce toți banii din pușculița asociației vor fi folosiți în scopuri nobile, pentru sănătatea micuților din România.

Claxonul

Este dispozitivul care face simțită prezența șoferilor în locuri diverse, așa cum bine știți și voi, sunt convins .... Dincolo de faptul că începe să devină inamicul numărul 1 al marilor aglomerări urbane romanești (și voi ați observat că pe alte meleaguri nu se claxonează ca la noi, așa-i?), el a fost gândit, cel mai probabil, pentru a evita, pe cât posibil, o situație periculoasă iminentă. Sau pentru a-i spune mândruței că ești la portiță și poate să iasă din casă, dar asta este o cu totul altă discuție.

                                                                                           Sursă foto.


Nu este un secret faptul că în Clujul nost traficul devine din ce în ce mai aglomerat, situație care pare fără soluție, din păcate. Sunt unul dintre participanții la acest trafic și în fiecare dintre zile observ situații delicate sau prostești, generate de bâlbâielile șoferilor sau de prea mult tupeu sau de nerespectarea regulilor de circulație sau, uneori, de dorința de a face o faptă bună. Iată una dintre ele:

Zi ploioasă. Adică una din zilele în care numărul mașinilor aflate la orice oră pe orice stradă este uriaș. Și încă nu au ieșit de la serviciu toți care au intrat, dar, mno, nu prea ai csf. Merg cu mașina pe Calea Mănăștur, sensul spre centru. Am în mașină o persoană nevăzătoare, care trebuie să ajungă undeva în zona centrală. Plouă cu ...bulbuci (în sensul că picăturile mari de apă fac bulbuci în bălțile apărute instant pe asfalt). Mașinile sunt în coloane interminabile, bară la bară. Sau far la stop. Sau ceva .....  Doamna din mașina mea trebuie să se întâlnească cu o altă persoană nevăzătoare la intersectia dintre străzile Moților și Clinicilor, să primească un pachet. Adică întro zonă unde oprirea este interzisă și chiar nerecomandată. Doamna din mașina mea îl contactează pe domnul de la care trebuia să primească pachetul și stabilesc punctul de întâlnire: semaforul de la trecerea de pietoni din imediata apropiere a intersecției mai sus amintite. Hmmmm ..... mă ofer să cobor eu să iau ce era de luat, mă mișc mai repede și astfel scurtez timpul de staționare. Pe avarii, cum altfel..... plouă cu dubli bulbuci deja .... coloana din spatele meu pare nesfârșită .... îmi fac curaj, recunosc persoana cu care trebuie să mă întâlnesc după bastonul de nevazător, trec de trecerea de pietoni, trag pe dreapta, jumătate pe pista de bicicliști cu gândul că pe ploaia asta nu sunt amatori de două roți prin apropiere .... semaforul de care tocmai am trecut este în continuare pe verde, blochez jumătate de bandă, pornesc avariile, cobor repede, moment în care apa căzută din ceruri mă udă instant. Mă îndrept către omul cu pachetul, numărând în gând secundele până la primul claxon ......zero virgulă cinci, una, două ......  claxoooooon! Strâng din umeri, mă reped la om, îi spun că eu trebuie să iau pachetul ....în gând trei, patr...claxooooooooon, mai încerc două flic-flacuri printre șuvoaiele de apă de sus și de pe carosabil ...... cinc ....claxooooooon ........intru în mașină murat dar victorios ....șase, șapte cor de claxoane .........semnalizez și mă pun în mișcare fix când semaforul arată culoarea roșie celor din spatele meu..... „Vă mulțumesc frumos!” îmi spune doamna de pe bancheta din spate. Moment în care am tras concluzia că ar trebui să nu mai claxonez niciodată dacă nu este o situație critică ......

În situația ipotetică în care cineva dintre cei care mi-au transmis salutările internaționale ale șoferilor citește aceste rânduri, îl rog să mă scuze.
Chiar dacă este taximetrist ...

Perseverență

Alte povești fără cuvinte poți găsi pe blogul lui Carmen

Întâmplarea

A făcut să mă întâlnesc destul de des cu oameni care cer bani pentru întrajutorarea unui copil aflat în suferință. Pe stradă, la ușă, la intrarea/ieșirea din magazine ... Mereu am avut o strângere de inimă și am ezitat de fiecare dată. Nu pot crede pe nimeni, pe cuvânt, că nu este doar o mică șarlatanie, adăugată tuturor celor despre care probabil și voi ați auzit deja.

Am ajuns, oarecum, întro situație similară: să vă ofer posibilitatea de a face o faptă bună din solidaritate, în dorința de a strânge rândurile în jurul unei idei, unei stări de spirit: construirea unui spital pentru tratarea copiilor bolnavi de cancer și leucemie. Și totuși există diferențe majore față de situația prezentată la început, de exemplu faptul că aflați despre aceasată campanie de donații în fața unui calculator sau a altui terminal cu conexiune la internet și puteți verifica, cu două-trei clicuri povestea din spatele vorbelor mele. Există o platformă www.1leu.org unde acest proiect este bine descris. Cea mai la modă rețea de socializare are și ea pagina numită 1leu.org unde se pot urmări, în timp real, toate noutățile. ONG-ul care va construi spitalul a fost creat, din punct de vedere juridic, actualmente fiind depuse actele la ministerul de finanțe pentru parcurgerea etapelor legale obligatorii ca această organizație să poată rula bani în conturile sale. Asociația 1 Leu va administra toți bănuții pentru construcție și mai apoi pentru buna funcționare a celui mai îndrăzneț proiect de care am auzit eu: un spital pentru copiii cu probleme grave de sănătate, cu 50 de paturi, secție de radioterapie, secție de transplant medular. Leul tău, slab când este singur sau rătăcit prin buzunare, dar puternic lângă cei donați de alți binevoitori, va face minuni. Începând de săptămâna viitoare, dacă mai sunt persoane care nu au redirecționat 2% din impozitul pe venit plătiti statului pe anul trecut, există această posibilitate și pentru asociația despre care v-am scris mai sus. În fiecare zi de luni sunt făcute publice extrasele de cont, pentru a ști oricând câți bani au fost strânși.

Sâmbătă, 9 mai, putem vorbi despre mai multe evenimente: Ziua Independenței României (1877); ziua capitulării Germaniei și sfârșitul celui de-al doilea război mondial (1945); Ziua Europei (1950), cu referire la Declarația Schuman, prin care s-a pus bazele primei colaborări europene în domeniul industriilor de oțel și cărbuni între Franța și Germania. Importante toate, cu însemnătate majoră pentru ceea ce suntem noi azi. Pe lângă acestea, vă invit, modest și timid, să luați în considerare încă un eveniment: în București, Cluj Napoca, Ploiești, Brașov și Galați, sunteți așteptați să donați 1 leu! Alerg pentru spitatalul de copii este un eveniment făcut din suflet, pentru că acest proiect „nebunesc” va prinde viață om cu om și leu cu leu! Așa că, ia-ți leul cu tine și, indiferent de condițiile meteo (care sper să fie totuși prietenoase!) te aștept cu drag în Parcul Central Simion Bărnuțiu din Cluj Napoca, lângă fântâna arteziană din fața Cazinoului, la ora 9.00 să alergăm împreună, fiecare după puteri și dispoziție! În situația (de dorit) în care vor fi persoane care vor dona 100 de lei, acestea vor primi un tricou! :)

Ne vedem mâine aici:

Societatea

Are nevoie și trăiește prin formatorii de opinie. Nu mă refer la cei  de la televizor, realizatori sau invitați permanenți și veți înțelege imediat ce vreau să spun. Spiritul civic este caracteristic persoanelor care știu ce vor de la cei în mijlocul cărora trăiesc și care sunt gata să dea totul pentru a duce la bun sfârșit ceea ce și-au propus. Trecem zilnic pe lângă oameni de acest fel și ei nu știu că și (unii dintre) noi am rezona cu ideile lor, cu dorințele lor de a ne fi mai bine, fiecăruia în parte și tuturor în egală măsură.

Dincolo de orice îndoială (părinții știu de ce!), starea de bine a copilului este preocuparea majoră a multora dintre români și nu numai. Să fii părinte este o mare provocare și nu există o rețetă a părintelui de succes. Meseria de părinte se învață uneori de la alții, alteori pe cont propriu. Toate sunt bune până în momentul în care micuțul este bolnav. Din acel punct, lumea este răsturnată cu susul în jos, mai ales în situațiile, deloc puține la număr, în care boala este una dintre cele cu un grad redus de răspuns la tratament. Și, parcă nu ar fi de ajuns, în acele situații afli cu stupoare că nu prea ai unde duce copilul la tratament. Oncologia pediatrică este o specializare cu multe sensibilități, cu un consum uriaș de resurse și deloc la îndemâna statului (român) firav în care trăim, oricum vlăguit peste măsură de o mână de nemernici ....

Omul este un „animal social” și are mare nevoie, în momente delicate, de societatea în mijlocul căreia trăiește și este o condiție obligatorie ca acesteia să-i pese de indivizii care o compun. Ei bine, în acest moment al discuției apare formatorul de opinie: omul care pune punctul pe i și propune, în folosul tuturor, un voluntariat de excepție, bazat pe ideea simplă că noi trebuie să avem grijă de noi, nu să stăm cu mâna întinsă! Un spital pentru copii, construit în totalitate din donații benevole, ca urmare a unei stări de spirit create în urma exprimării unei opinii a unui om cu suflet mare, el însuși tată, este cea mai mare provocare socială, aș îndrăzni să spun, a timpurilor pe care le trăim.

În fiecare zi ne împiedicăm, la propriu, de mărunțișul pe care îl primim rest, asta în cazul în care îl luăm. Ce ziceți dacă v-aș propune să strângeți acest rest întro mică pușculiță și, din când în când, să donați tot ce ați adunat pentru a participa la construirea unui spital pentru copii? Aici, în România, în București, acest proiect poate prinde viață în măsura în care și tu, și eu dorim să ne alăturăm unei cauze nobile, din solidaritate cu semenii noștri aflați la mare încercare: copii bolnavi de cancer și leucemie!

„Dă-mi 1 leu, te rog!
Ca să construiesc un spital pentru copii!” este un slogan care a prins deja viață, care prinde putere și căruia i se alătură tot mai mulți. De la sfârșitul lunii februarie, de când această idee a fost rostită public și până în prezent, peste 35.230 lei, peste 850 euro și prin Paypal peste 1560 de euro au fost strânși și vreau să cred că acesta este doar un început. Inițiatorul acestui proiect face public în fiecare zi de luni extrasul de cont din săptămâna anterioară tocmai din motivul unei transparențe totale și binevenite în asemenea situații. Consider că se mai impun câteva precizări: suma necesară unei asemenea construcții este de 80.000.000 lei, o sumă uriașă, dar și noi suntem mulți. Dacă fiecare român ar participa cu 4 lei, sau cu câte 1 leu o dată la 9 luni, acest proiect ar putea fi dus la bun sfârșit. Da, știu, nu vor fi cu toții interesați, dar ăsta nu este cu adevărat un impediment: sunt destui care vor dona mai mult! Pentru a pune în balanță greutatea unei donații de acest fel, am să dau un singur exemplu: prețul mediu al unui pachet de țigări este de 16 lei, tu ai fi în stare să donezi contravaloarea a 5 țigări pentru a pune umărul la construirea unui spital pentru copii?

Vrei să fii parte a acestei stări de spirit? Vino sâmbătă, 9 mai, la ora 9, în Parcul Central Simion Bărnuțiu din Cluj Napoca, la fântâna arteziană din dreptul Cazinoului pentru a ne cunoaște și, dacă dorești, pentru a dona 1 leu. Ei, m-am cam luat cu vorba și nu v-am spus încă ce și cum se întâmplpă sâmbătă! Așadar, pe 9 mai la ora 9 organizez un eveniment care se numește „Alerg pentru Spitalul de Copii”. Ești amator de mișcare în aer liber? Vrei să cunoști oameni noi? Dorești să faci o faptă bună? Dacă răspunsul este da măcar la una dintre întrebările de mai înainte, te invit cu drag în parc să ne cunoaștem și să alergăm puțin așa, doar de dragul mișcării. Condiția ca să participi la eveniment este să donezi 1 leu pentru spitalul de copii! Vrei să dai mai mult? Promit să nu mă supăr! Vrei să donezi și să nu alergi? Alegerea îți aparține! Nu ai chef de mișcare și nici nu este ziua ta de donații? Nu-i bai, haide să ne cunoaștem! :)

Dintotdeauna

Am crezut în oameni. Lecturile mele, încă din copilărie, m-au determinat să cred că dacă doresc, oamenii pot muta munții, la propriu și la figurat. O provocare mult peste ceea ce credeam eu că este posibil să se întâmple în țara asta jumulită de proprii săi cetățeni este proiectul construirii unui spital pentru copii, în București, exclusiv din banii donați de noi, românii care credem că mai există șansa renașterii acestei nații. Solidaritatea înseamnă totul în situațiile în care viața unui copil atârnă de un fir de păr.

 Sursă.

Așa cum am mai scris aici, Alex, un tânăr tătic din capitală, și-a propus să construiască un spital din donațiile făcute de cei care sunt interesați să miște lucrurile în bine, de cei care mai cred în voluntariat și în faptele bune. Deși costurile sunt estimate la 80.000.000 lei, nebunia este rezolvată relativ simplu, cu un slogan extraordinar, care pe mine m-a prins: „Dă-mi 1 leu, te rog! Ca să construim un spital pentru copii!” Deși donațiile au început efectiv în 24 februarie, până acum s-au strâns în conturi 21.786,64 lei și 430,22 Euro. Știu acest lucru din extrasele de cont publicate de Alex săptămânal pe site-ul 1leupunctorg. Fix din motivul transparenței totale, oricine poate vedea în orice moment câți bănuți s-au strâns și pe viitor și cum vor fi aceștia cheltuiți.

Ieri am fost la banca la care are Alex deschis contul cu gândul să donez și eu o mică sumă de bani și am avut surpriza că pentru a „ț” oară o bancă poate încurca orice faptă, oricât de bună ar putea fi ea. În primul rând, ING are în Cluj Napoca o singură agenție (sucursală sau ce o mai fi ea) unde există casierie, adică un ghișeu unde să pot depune bani într-un cont. Ați ghicit că eu nu am nimerit-o pe aceea, așa că am plecat acasă surprins neplăcut și uitând să întreb care este comisionul pentru un transfer bancar făcut, online spre exemplu, dintr-un cont al meu de la altă bancă într-un cont ING. Sunt convins că acesta există și nu doresc să donez 10 lei, spre exemplu, și banca să „comisioneze” 6 dintre ei. Eu vreau spital, nu bancă bogată, fie-mi scuzată îndrăzneala! Acum ajung și la ceea ce doream să vă spun: în curând (probabil în două săprămâni), acești oameni inimoși, care au pus la cale un plan extrem de îndrăzneț, vor avea gata o ONG, cu conturi deschise la o bancă unde au negociat comisioane zero la depunerea de numerar. Mai mult, cei care veți dori, puteți dona 2% din impozitele plătite anul trecut către această organizație.... leu cu leu se poate face spitalul, așa cum, cu multă vreme în urmă, leu cu leu s-a făcut Ateneul Român în aceeași capitală, acum și europeană. :)

No bine, no! Tu ce faci cu mărunțișul primit rest? Ai vrea să faci o faptă bună? :)
Era să uit: Alex are un blog personal, de unde puteți să aflați noutățile, cum ar fi de exemplu alergarea organizată într-un parc din București fix cu acest scop: de a strânge rândurile în jurul acestei idei de excepție! Jos pălăria în fața ta, Alex!

Sâmbătă

21 martie, a fost ziua internațională a pădurii și cu această ocazie am participat la o amplă acțiune de împădurire organizată de Tășuleasa Social, cu sponsor pricipal Banca Transilvania. Este pentru prima dată când scriu, cu mare plăcere, ceva despre o bancă. Așa cum a spus cineva în acea zi, produsul financiar al zilei de sâmbătă a fost această pădure, numită simbolic Pădurea Transilvania.

Un proiect ambițios, în care s-au înscris online peste 1400 de voluntari, dintre care eu estimez că au participat cam o mie. O mie de oameni de toate vârstele, care iubesc mediul, care au reușit în mai puțin de trei ore să planteze zece hectare de pădure de paltin, frasin și salcâm. Locul noii păduri a fost Budești-Fânațe, o comună situată la granița județelor Cluj și Bistrița, care sperăm noi, toți cei care am participat, să se numească peste 20 de ani Budești-Pădure! :) Cu o organizare de excepție, cu plecări organizate cu autocare din Cluj Napoca și Bistrița, cu invitații lansate de a veni cu mijloace proprii, acțiunea a demarat la ora 8.30 pentru clujeni. Îmbarcarea a avut loc pe platoul din fața de la Sala Sporturilor, deplasarea s-a făcut în bune condiții, cu autocare ale unei firme importante de transport public de persoane din județ. În timpul deplasării de peste 60 de km, am primit brățări de diferite culori, fiind anunțați că acțiunea se va desfășura pe o suprafață de 10 hectare, împărțită în 10 părți aproximativ egale, fiecăreia dintre ele repartizându-i-se o culoare, marcată printr-un steag. Am primit fiecare brățări colorate, urmând ca la destinație să ne adunăm/grupăm după culoarea brățării/steagului. Din locul unde am fost lăsați de autocare

a urmat prima plimbare a zilei, de aproximativ 45 de minute, până la tabăra centrală.

După micul discurs de întâmpinare, ne-am adunat pe echipe. Eu am fâcut parte din echipa roșie

împreună cu ei

și cu ei

Sursă foto.

Fiecare echipă a avut un coordanator, în cazul nostru Miruna, care a făcut precizările legate protecția muncii și metoda prin care trebuie plantat fiecare puiet

Vorba multă, sărăcia omului, așa că am trecut la treabă

Zarvă mare, agitație, fiecare după puteri și pricepere, toți cu mănuși, unii cu unelte, alții cu transportul puieților, unii cu plantatul, alții cu aprovizionarea cu cele necesare. Apă plată pentru toată lumea, cei cuminți au primit și turtă dulce

Am glumit, desigur. Toată lumea a primit turtă dulce, adusă din Germania, de la mama ei! :) Treaba merge strună, toți dau dovadă de entuziasm cum nu am văzut de multă vreme. Veselia este cuvântul de ordine. După seriozitatea muncii, vreau să zic .... :)) O idee faină a celor de la banca mai sus amintită (nu-i mai scriu numele, să nu și-o ia în cap!) a fost de a pune la dispoziția celor interesați mici benzi autoadezive cu nume, pentru a le pune peste câte un pomișor dintre cei plantați. Așa cum era de așteptat și lesne de înțeles, Gigi nu am găsit, așa că am hotărât pe loc să fac o mică ghidușenie: o să lipesc o bandă cu numele fiicei mele, Ioana, pe un puiet plantat de la A la Z de mine, în numele ei 

Timpul trece, treaba merge ..... Pe la ora prânzului apar mașini de la o firmă de catering, care pregătesc masa pentru cei prezenți, în două variante: de post sau meniu normal. Atenți la detalii, zic eu. Încet, încet, cei care termină se îndreaptă spre tabăra centrală și servesc masa.

Când acțiunea se încheie, după ce toți cei prezenți au mâncat și și-au mai tras sufletul, urmează mica surpriză a zilei: trupa Fără Zahăr își face apariția și susține un mic concert, pe frumoasa „pajiște Windows”, așa cum a tras concluzia chiar unul dintre componenții trupei. 

De îndată ce ostilitățile s-au încheiat, forțele se îndreaptă spre autocare, cu satisfacția lucrului bine făcut, că tot e la mare modăî expresia asta. 

Desigur că ar mai fi fost multe de scris/povestit, dar mă gândesc să nu vă plictisesc (mai mult) și închei aici. Multe, multe fotografii puteți vedea aici.

Vă doresc o săptămână plăcută! 

Campania

„Dirijată” de BlogalInitiative prin care se căuta un ajutor/sponsor pentru a duce la bun sfârșit o faptă bună a avut efectul dorit. Așa cum vă scriam și eu aici, un blogger aflat întro situație delicată din punctul de vedere al sănătății dorește să doneze un cărucior cu rotile, electric, complet echipat, unei persoane care are nevoie de așa ceva. Pentru asta era nevoie de acumulatori noi, în valoare de aproximativ 1500 de lei și de transportul căruciorului la noul proprietar, cheltuieli care depășeau cu mult posibilitățile inimosului donator. Articolele scrise pe blogurile participanților la această campanie nu au rămas fără ecou și îmi face plăcere să vă anunț că problema a fost rezolvată! :)

Eugen, unul dintre bloggerii participanți la campanie, a găsit ajutorul la firma unde lucrează: Grup Media TvSat, cu sediul în Buzău. Iată că un grup de oameni din Buzău sar în ajutorul unui semen care locuiește în comuna Bogata, lângă Turda. Omenia este un lucru mare, zic eu! Aș adăuga că le transmit, pe această cale, mulțumirile mele pentru implicarea în acest proiect! 

Grup Media TvSat are în compunerea sa televiziunea regională TV SudEst (http://tvsudest.ro), televiziunea locală TVSat, postul de radio regional Radio Boom (http://radioboom.ro) și publicația Scurt pe 2. Dincolo de această enumerare, există oameni cu suflet care au decis să se implice pentru nevoile altor oameni, care se găsesc în dificultate. Un exemplu bun, de care noi toți avem nevoie .... putem, cred eu, să fim mai atenți la ceea ce se întâmplă cu cei din jurul nostru, să fim solidari în fața greutăților care apasă, azi pe umerii lui Zolty, mâine poate peste umerii unei persoane apropiate ție .....

Zolty caută acum, pe internet, acumulatorii potriviți și urmează să comunice sponsorului de unde pot fi aceștia achiziționați. În curând, o persoană cu probleme de locomoție se va putea deplasa singură, cu ajutorul căruciorului oferit de bloggerul din Bogata. Bravo Zolty, felicitări Grup Media TvSat pentru implicare! :)

Anunțul

Care mi-a atras atenția în week-end-ul trecut sună cam așa: „Dă-mi un leu, te rog! Ca să construim un spital pentru copii.” Poftim? Ție cum ți se pare? Habar n-am dacă se cuvine să spun că este un proiect cu totul nebunesc, dacă sensul cuvântului nebunesc poate fi acela de îndrăzneț, curajos, nemaiîntâlnit, cu totul ieșit din tipare ..... În spatele acestor cuvinte se găsește un tânăr din București, tată și blogger. Nu-l cunosc, dar ideea mi se pare excelentă și mi-am propus să o mediatizez, ceea ce și fac cu ajutorul acestor rânduri.

 Sursă.

Sunt primul care spune că nu știu dacă o să facă spitalul sau nu, dar în condițiile în care, spre exemplu, un pachet de țigări costă cel puțin 15 lei, să-i trimit acestui temerar 1 leu mi se pare mai mult decât acceptabil.
„Pentru construirea acestui spital de oncologie și hematologie pediatrică avem nevoie de 80.000.000 de lei. Nu, nu am înnebunit și nici nu este o glumă proastă. Să vă explic: dacă fiecare român care trăiește în această țară ar dona 1 leu o dată la 9 luni, am strânge această sumă în trei ani. Adică exact ceea ce ne-am propus și noi.” a declarat Alex. (sursă)  Cum care Alex?  Alex Zamfir, bucureșteanul care, alături de alți zece prieteni, s-a gândit să realizeze proiectul vieții lui, despre care eu am citit pe blogul său. Eu însumi cred în idei și în fapte bune. Sunt bucuros când aud că mai există persoane care doresc să facă fapte bune, drept pentru care scriu despre acest proiect îndrăzneț și care pare a fi o mare provocare. Îmi asum riscul de a stârni neîncredere pe ici, pe colo, în rândul cititorilor mei, dar așa sunt eu: dacă îmi place ceva, aleg să mă implic. Dacă doriți să aflați mai multe amănunte, vă invit să le citiți fie pe blogul lui Alex, fie aici, în acest articol din ziarul Adevărul. Să auzim de bine! :)

Proiectul

„Masa săracilor” se derulează în continuare. Sufletul acestui proiect, Daniel Someșanu, a făcut încă un pas: a deschis sâmbăta aceasta acest șir de fapte bune la Oradea. Între timp, în Cluj, lucrurile se desfășoară pe făgașul normal ....

 17.01.2015

24.01.2015

31.01.2015

14.02.2015