luni, 30 iunie 2014

Încurcătură

Mare poate provoca o întrebare extrem de simplă și în același timp năstrușnică: cine a scris Tatăl Nostru? Ia priviți aici:


No bine, no! Am rămas pur și simplu fără replică la mulțimea de răspunsuri posibile și total neașteptate date de persoanele întrebate. Acest filmuleț poate aduce mare supărare mai marilor bisericii care au în față dovada de netăgăduit a ineficienței cuvântărilor de la sfârșitul slujbelor duminicale și în același timp un subiect bun, de atins întro viitoare alocuțiune adresată plebei, cu ocazia unei sărbători,așa mai importante, care să se potrivească la fix cu năravul de a transmite mesaje către credincioși de către un înalt prea sfințit sau cuvios sau ...
Filmulețele acestui domn lasă multe semne de întrebare și la un moment dat am suspectat că sunt aranjate ... mai apoi m-am gândit că ar fi mai greu să pui la cale asemenea discuții cu interlocutorii prinși de treburile lor zilnice și care trebuie să răspundă la câte o întrebare total neașteptată. Dorința de a fi băgat în seamă trece cu mult de neștiința de care dau dovadă, dar prilejul nu trebuie ratat. Zis și făcut! :)
În altă ordine de idei, patriarhul ortodoxiei românești are ceva treabă de rezolvat. Am rămas uimit când l-am auzit vorbind despre sine la persoana întâi plural. Oare cum ar reuși el (ei?) să scoată la lumină răspunsul adevărat la întrebarea al cărui tâlc scapă unui număr însemnat de ...credincioși? Probabil că un prim pas ar fi să treacă pe ordinea de zi a unei întâlniri la înalt nivel acest subiect, să se pună de acord asupra aceluiași răspuns și apoi să ducă vestea în cele patru zări. Sau să trimită câte un e-mail tuturor credincioșilor...:))
Voi ce soluție vedeți pentru rezolvarea acestei probleme?

duminică, 29 iunie 2014

Roxanne

Este numele unei melodii cântate cândva, de mult,  de grupul Sting, melodie care este dedicată, din dragoste adolescentină și nevoie de teribilism, în primăvara lui 1989, de un tânăr (Tavi) iubitei sale (Roxana) la postul de radio Europa Liberă. Roxanne este numele ...filmului realizat în 2013, în regia lui Valentin Hotea, cu urmările acestei dedicații.
Un film românesc excelent, cu un subiect serios, care desface în patru firul relațiilor de familie și între prieteni. Ca punct de plecare este folosit momentul în care Tavi (interpretat de Șerban Pavlu)


cere de la CNSAS propriul dosar pe care securitatea l-a întocmit pe numele său. Printre alte amănunte legate de aventura din adolescență, află că Roxana (intrepretată de Diana Dumbravă)


era însărcinată în urmă cu 20 de ani, când au fost anchetați de securitate. Copilul acesteia cel mare are fix aceeași vârstă, se naște  bănuiala că el este tatăl lui Victor, chiar dacă Roxana este căsătorită încă de la terminarea liceului cu un alt fost coleg, Sandu ( interpretat de Mihai Călin)


cu care este întro relație bună și chiar au fost prieteni cândva. Apare, desigur, o întrebare: cine i-a turnat pe tineri? Căpitanul este numele de cod al celui care scria cu lux de amănunte tot ceea ce făceau tinerii la vremea aceea...
O poveste de viață captivantă, bine scrisă și realizată într-un mod care te face să-ți dorești ca numele Căpitanului să fie cel la care te gândești tu. Un final fain, care îți dă posibilitatea să alegi felul în care se vor defășura lucrurile în viitor, fără ca asta să afecteze mesajul filmului. 
Trecutul lasă urme în prezent și în viitor ... a ierta nu înseamnă a uita!
Încă un film românesc foarte fain difuzat de HBO, al cărui trailer îl aveți mai jos:






sâmbătă, 28 iunie 2014

Domnișoara

Simona Halep a reușit, pe lângă performanțele deosebite din tenis, să facă adevărate minuni în sufletele românilor. Spectatori obișnuiți sau susținători înfocați ai competițiilor sportive, cu toții stau cu sufletul la gură atunci când Simona joacă. Adevărate bariere emoționale au fost rupte în inima mea, care nu m-am dat în vânt niciodată după transmisiuni sportive. Nici nu vă mai spun că televiziunile din România se fac luntre și punte 1) să transmită meciurile de fotbal; 2) să caute ismenele tuturor jucătorilor de fotbal, localurile unde ascultă manele și târâturile care ajung vedete datorită abilităților sexuale dovedite fix în fața acelorași fotbaliști; 3) să ia interviuri pe care le difuzează la ore de maximă audiență patronilor din fotbal care, printre alte calități, sunt campioni la mâncat semințe în unitatea de timp stabilită. Poate și pentru că asta cere telespectatorul român, dar o las baltă, ideea de azi este alta.
Mărturisesc ușor jenat că nu știam mare lucru despre tenis până ce am urmărit turneul de la Roland Garos, moment în care am scris aceste rânduri. O ușă s-a deschis înaintea ochilor mei, am trăit cu mare emoție finala acelui turneu, am fost impresionat la maxim de felul elegant în care această domnișoară joacă tenis. Un adevărat balet pe un teren de zgură, o grație în mișcări și multe figuri de tenis pe care cu mare greutate a reușit Sharapova să le învingă la puncte, dar nu și la urmele lăsate între români, care au de multă vreme nevoie să se alăture unui simbol în lumea sportului. Admirația a curs valuri, profesioniștii vorbesc frumos, impresionați de perspectiva acestei sportive. Tenisul este un sport individual, în care totul depinde de forma ta fizică, de psihicul tău, de mentalitate, de perseverența cu care te-ai pregătit ani buni, adeseori de două ori pe zi. Cinste familiei Halep care a făcut sacrificii importante pentru a menține antrenamentele Simonei la standarde ridicate!
Acum este în plină desfășurare un alt turneu faimos: Wimbledon 2014!  Altă Mărie, cu altă pălărie, dacă îmi este permis să spun așa! Adică se joacă pe iarbă, da, tot tenis, dar este un pic altfel! Sau mai mult altfel! :)) Primul tur, ziua a doua a competiției, 17.06.2014: Halep-Pereira (Brazilia) 6-2,6-2. Partidă faină, de acomodare cu iarba, cum se spune! Turul doi, ziua a patra a competiției: Halep-Tsurenko (Ucraina) ...emoții toată ziua, da, da, chiar și eu am stat lângă televizor până seara, când, pe la ora 22.20 a venit anunțul că meciul s-a amânat pe ziua următoare: ploaia englezească a stricat socotelile! În fine, ziua a cincea a competiției: Halep-Tsurenko 6-3, 4-6, 6-4! Bravo Simona! Partida a fost mai grea decât părea la început și a fost necesar un set decisiv, câștigat cu mari emoții (din partea mea, cel puțin!) de româncă! Calificarea în turul trei al acestei competiții este o premieră în cariera Simonei.


No bine, no! Iată că am ajuns în turul trei al competiției! Cine să fie adversara Simonei? Am scotocit pe net și am găsit: azi vom vedea partida dintre Simona Halep și Belinda Bencici, din Elveția, care va avea loc după ora 15.30. Succes Simona! Și ce dacă Bencici este considerată copilul minune al tenisului (are doar 17 ani), poți să treci cu bine în săptămâna a doua a competiției! 
Așadar, dragii mei, țineți aproape! Haaaai, Simona! :))

vineri, 27 iunie 2014

Lipsa

Scării de valori morale și sociale, bătaia de joc la adresa diverselor categorii profesionale, disprețul pentru toți cei care nu sunt pe aceeași lungime de undă cu potenții unei zile au dus țara mea la un dezastru social, moral, politic și de ce nu, educațional. Situația în care este pusă familia președintelui statului este uimitoare și total neașteptată. Că ea se datorează întru totul unor ...relații nepotrivite pe care membrii acesteia le-au avut cu unul dintre clanurile țigănești din România, asta este o altă poveste. Până de curând, politica externă românească susținea sus și tare că problema rromilor este una europeană, nu națională, doar a noastră! Păi cum mai putem afirma asta când scandalul în desfășurare a atins un nivel nemaiîntâlnit până acum în nici un alt stat european?
Ceea ce mă enervează pe mine cel mai tare în tot acest circ televizat (actul de justiție nu se face la televizor sau cel puțin așa cred eu că ar fi normal!) este relația avocat-client în care se află Abraham. Da, acel Abraham, care a fost șeful poliției române, care are o pensie (deloc mică!) de la statul român, cuvenită pentru anii de serviciu în slujba patriei, de cealaltă parte a baricadei! Cel mai temut clan interlop de pe plaiurile românești are ca avocat pe un fost șef al poliției române! INCREDIBIL!
Scară de valori? Moralitate? Mândrie profesională? Hmmm ...
Da, știu, este dreptul oricui să profeseze meseria pentru care este calificat, în condițiile impuse de lege și după bunul plac sau interes! Totuși, o palmă trasă instituțiilor care stau de strajă democrației... un simbol al luptei, de cele mai multe ori surde, dintre bine și rău a fost înclinat definitiv în favoarea răului. Este dreptul fiecărui avocat să-și aleagă orice client dorește, dar nu pot să nu întreb: numai mie mi se pare că putreziciunea iese la suprafață tocmai prin asemenea gesturi? Da, fiecare cetățean are dreptul la apărare, dar ca un lider temut al clanurilor țigănești să fie apărat în instanță de un fost șef al poliției române mi se pare grăitor pentru locul pe scara evoluției morale, sociale și educaționale unde ne aflăm de fapt.
Mai ieri profesorii au fost luați în derâdere de politicieni mai vechi și mai noi: unii au dat legi pentru creșterea salariilor, alții au propus planuri cincinale de recuperare a salariilor stabilite fix de acele legi, deși ele au fost câștigate în instanțe de judecată ... acești profesori sunt puși să-i învețe pe copiii de azi și de mâine despre cinste, onoare, corectitudine, respect, națiune, justiție, moralitate ... problema principală este că, după atâtea încercări, este posibil ca ei însăși să nu mai creadă în ele și astfel ajungem în haos. Fără educație nu putem vorbi despre demnitate și onoare, pentru că nu stăpânim termenii care ar defini aceste calități.
Un alt gând, mai așa, de familie aș putea spune, este următorul: orice bunic își învață nepoții deosebirile dintre bine și rău, spune povești în care, de cele mai multe ori, învinge binele. Un general în rezervă, fost șef al poliției române (știu, este a treia oară când scriu asta!), care și-a dedicat cea mai mare parte a vieții luptei pentru ca binele să învingă, va avea probleme în a-și convinge nepoții despre diferențele dintre bine și rău când a jucat și rolul de apărător al răului, doar așa, de dragul celebrității! Oare ce resort intim te face să dorești să-ți lipești numele de persoane celebre, deși acestea sunt, în realitate, ocolite de toți oamenii zdraveni la cap? Este posibil ca eu să fiu în continuare unul dintre ultimii idealiști sau este la fel de posibil ca la avocați să nu se aplice chestiunea cu poveștile spuse nepoților.
Am recitit cele deja scrise și mi-a atras atenția expresia relații nepotrivite scrisă mai sus. No bine, no!
Prea multă încrâncenare strică la frumusețe... Mai țineți minte în ce situație amuzantă a fost această expresie folosită de cel mai puternic om al planetei de la sfârșitul secolului trecut? Este deosebit de interesant, făcând o paralelă, să aflăm cine va fi la sfârșit, în această poveste românească, Monica și cine Bill! Voi ce credeți? :))

joi, 26 iunie 2014

Cărțile

Te fac mai frumos și mai bun! Acesta este motto-ul unui grup de pe feisbuc, Cărți pdf, unde pot fi găsite, de cei interesați, desigur, cărți faine numai bune de citit, în format electronic. Habar n-am dacă este sau nu în regulă, dacă este legal sau ilegal să pui la dispoziția tuturor cărți pe care le ai și mă refer la acest aspect din punct de vedere al drepturilor de autor ...cert este că acolo sunt multe, multe cărți, de toate genurile, așa că persoanele care adoră să citească și sunt mulțumite și cu variante electronice pot să încerce să se înscrie în acel grup. Sunt membru de curând și am descărcat prima carte: Alb infinit scrisă de Ken Follet. Scriitorul britanic este binecunoscut pasionaților de stilul thriller-dramatic. Subiectul cărții este ancorat în lumea contemporană, unde terorismul biologic este un real pericol. De la un laborator situat în Scoția dispar 12 eprubete cu viruși mortali, pentru care nu există antidot, după ce cu o seară înainte fusese descoperit un alt incident de securitate: un cercetător a fost găsit mort după ce a furat un iepure din laborator. Șefa serviciului de securitate a laboratorului, fostă polițistă, trece prin diverse încercări în lupta sa de a descoperi făptașii, în timp ce familia patronului se adună pentru a sărbători Crăciunul. A, era să uit: planul diabolic se desfășoară în seara de Crăciun. Situațiile se schimbă rapid, apar la suprafață secrete de familie, povești de dragoste se înfiripă, eroii se ascund printre personajele descrise în amănunt de autor.
O carte faină, pe care o recomand tuturor celor care se cufundă în plăcerea lecturii. Subiectul pare rupt din viața reală, cu capricii omenești pe care le descoperi cu ușurință în jurul tău. Desigur, ar fi nimerit să o citiți în vacanța de iarnă (de sărbători), la gura sobei, pentru a crea autenticitate maximă furtunii de zăpadă care îmbracă acțiunea de la început până la sfârșit, dar o carte poate fi citită oricând, așa că ...poftiți la lectură! :))

miercuri, 25 iunie 2014

Întrebarea

Următoare nu-mi dă pace de aproximativ două săptămâni: ce este mai rațional și indicat, în prag de bacalaureat: să înveți cât mai mult, folosind cu eficiență maximă timpul rămas până la fiecare examen în parte sau să iei calea unei mănăstiri, de exemplu, pentru rugăciuni, cu speranța că o să iei examenul care a devenit un adevărat bau-bau în ultimii ani?
Departe de a judeca pe cineva, vorbesc despre o chestiune de principiu: cât la sută din acest comportament este sugerat/indus de părinți și cât mai rămâne ca o inițiativă proprie? Mai mult, la întrebarea simplă cum de ai ajuns la mănăstirea X? răspunsul te face să zâmbești, deși ești convins că este o mare și gogonată minciună: de mult îmi doream să ajung pe acolo! Dacă tu ai 19 ani și ești preocupat/preocupată, după cum este și normal, cu adolescența, mai are rost să îi aburești pe cei apropiați că îți doreai asta de multă vreme?
Dincolo de pierderea de timp, apare deja această atitudine ușor duplicitară, care ridică semne de întrebare: nu este neobișnuit să spui o rugăciune sau mai multe, dar oare cum poți să iei bacalaureatul dacă pierzi vremea pe drumuri și cunoștințele necesare susținerii unui asemenea examen sunt ... incomplete? Cum ar putea influența divinitatea pe cei care stabilesc subiectele la bac să procedeze astfel încât să treacă de această încercare persoanele care sunt pline de evlavie, așa subit și cel mai probabil la sugestia unor membri de familie? Este în regulă să-i spui copilului că în primul rând contează locul și modul în care te rogi și abia apoi determinarea cu care te pregătești?
Bine că sunt eu deștept! Știu, mi s-a mai spus!  Ca să întregesc imaginea care mi-a determinat gândurile de azi, menționez că nu uiți să le arăți și cunoscuților cum te pregătești tu de bac, punând poze pe feisbuc și menționând la ce mănăstire ești, să nu cumva să mai existe sâmburi de îndoială!
Precizez că vorbesc aici de atitudinea celor care mâine ne vor plăti pensiile nouă, celor care le vom apuca... Dilema mea este cea de mai sus și nu ridic piatra împotriva nimănui, numa' spun și eu! Oricum, le doresc baftă la examen tuturor celor care sunt prinși în această evaluare a anilor de școală scurși parcă prea repede! Și pentru ei și pentru părinți!
P.S. :)) Am auzit următoarele: cu cât mănăstirea este mai ...vestită în traseele pentru pelerini, cu atât succesul garantat este mai mare! Așa că le spun amatorilor de turism bisericesc în prag de mari încercări: năvăliți!

marți, 24 iunie 2014

Uneori

Poate fi plictiseală mare vara, la plajă, pe malul mării sau la un ștrand, între două reprize de baie în mare sau în bazin, după situație. Alteori, pe pista de atletism, când alergi pentru menținerea unui tonus ridicat, oboseala rămâne nebăgată în seamă dacă în urechi ai căști în care se aud melodiile tale preferate. Mai mult, parcă este așa, la modă, să asculți muzică cel puțin în cele două situații prezentate mai sus. No bine, no! Ce anume poți cumpăra astfel încât, dacă se coace la soare să nu regreți prea mult sau dacă îți cade și calci pe el să nu pleci supărat acasă?


Așa a gândit fiică-mea și a ales o soluție mai mult decât acceptabilă: un player simplu, la care dacă pui alte căști mai pricopsite (cele care îl însoțesc sunt chiar ca niște conserve de tablă care zornăiesc de zor!) reușești să ai la tine oricând muzica preferată, fără o investiție prea mare. În același timp, cumpărarea dispozitivului mai sus ...fotografiat mi-a dat și un subiect pentru blogul unde mă străduiesc să scriu în fiecare zi despre lucrurile care ne înconjoară, situațiile prin care trecem, mai bune sau mai rele, după caz. 
Mare fan al cumpărăturilor pe internet, a frunzărit încoace și încolo și a găsit pe Zumzipunctro acest mp3 player la prețul unui pachet de țigări. Mai adaugă și prețul unei brichete așa, mai faine, contravaloarea livrării produsului prin curier și afli cheltuiala pentru achiziția unei trompete de device la care dacă îi mai adaugi și o memorie de tipul microSD obții ceea ce ai nevoie să-ți cânte în urechi la plajă. :)
Cumpărat în seara zilei de 26 mai, cu plata online de la adresa aceea (zumzi), am avut plăcuta surpriză să primim pachetul în 27 mai prin curier. Care surprize plăcute s-au încheiat imediat ce am deschis coletul: cutia spartă, device-ul defect! Am sunat imediat la numărul de telefon pe care l-am găsit la adresa expeditorului și după ce am vorbit cu domnul Mihail Mateescu, am stabilit să-l returnez prin poștă (că e mai lesne ...prețul unui chibrit!) pentru a fi schimbat! Situația părea să se îndrepte. Doar părea. Pe 27 mai am trimis coletul la București, pe 6 iunie l-am sunat pe domnul Mihail, care mi-a dat un răspuns amabil, dar nu prea edificator, pe 13 iunie am sunat iarăși pentru ca, în sfârșit, să primesc super aparatul de redat muzică pe data de 17 iunie, moment în care am și făcut fotografia de mai sus.
Nu știu dacă a meritat efortul, dar gestul în sine, sentimentul de a mă simți tras în piept, păcălit, nu mi-a dat pace. Săpând pe ici, pe colo, am găsit că același domn vinde aceleași produse și pe site-ul velixpunctro, ceea ce nu este un lucru rău, dar zic și eu. În altă ordine de idei, ceea ce doresc să scot în evidență este faptul că nu se eliberează factură, chitanță, ceva. Da, o mică evaziune, dar ce contează: firma de curierat are de lucru, chia și Poșta Română în cazul meu, băncile rulează bani, deci comisionează, ....locuri de muncă, domnule! Să mai zică vreun economist că evaziunea nu sprijină existența locurilor de muncă în România! :))

luni, 23 iunie 2014

Cavalerul

Reciclării 2.0 este un fel simbolic și amuzant de a recompensa persoanele care doresc să se implice în mediatizarea colectării selective a deșeurilor. Unul dintre acești cavaleri sunt și eu, după cum se poate observa cu ușurință:


Orașul Reciclării este numele unei competiții la care s-au înscris 32 de orașe în scopul executării unui pas înainte în ceea ce privește protecția mediului în care trăim prin managementul corespunzător al deșeurilor. 
 „Eco-Rom Ambalaje a strigat adunarea pentru reciclare! 32 de cetăți pe frecvență, un singur învingător!
,,Continuăm și anul acesta bătălia simbolică între primării pentru titlul de Orașul Reciclării 2014 cu și mai multe municipii înrolate în această luptă comună în vederea dezvoltării sistemului de colectare separată. Chiar dacă România a atins, prin aportul substanțial al producătorilor de bunuri ambalate, obiectivul prevăzut de legislația europeană de reciclare a 60% din deșeurile de ambalaje puse pe piață, în practică, la nivel operațional, sistemele locale de gestiune a deșeurilor încă sunt în construcție. Eco-Rom Ambalaje investește anual 35% din aportul membrilor săi în parteneriatul cu autoritățile locale, iar rezultatul este unul important – peste 450 de acorduri încheiate cu autorități admnistrative și un nivel de participare al populației cu 40% mai mare față de acum 4-5 ani. Mulțumim celor care ni s-au alăturat programului Orașul Reciclării și le dorim ca principale arme și muniții folosite în luptă să fie aceleași pe care și noi le folosim, respectiv: eficiența, performanța și transparența.” a declarat Sorin Cristian Popescu, Director General Eco-Rom Ambalaje.” (sursă)
Cluj Napoca este unul dintre orașele participante. Scopul propus este de a crea un mediu sănătos, prietenos cu viața, în beneficiul tuturor locuitorilor frumosului oraș de pe malul Someșului și, de ce nu, câștigarea acestui trofeu:



Adică o zonă eco wi-fi, un spațiu inedit de relaxare, în valoare de 12.000 de euro.
Noi, clujenii, suntem conduși în acestă luptă de primărie și, cum este ușor de intuit, în vârful liniei de comandă este primarul! Mă alătur inițiativei și mă adresez acsetuia:
Stimate domnule primar,
Sunt bucuros că urbea noastră face eforturi serioase pentru gestionarea corectă a deșeurilor de toate felurile care devin o mare provocare pentru calitatea vieții. Doresc să punctez interesul în protecția mediului prin implementarea unor soluții de verificare a calității aerului (binecunoscutele stații de analiză a aerului, prezente în mai multe puncte în orașul nostru), interesul manifestat pentru creșterea spațiului verde, de exemplu, prin proiectul un copac plantat pentru fiecare nou născut:


Principala direcție în care trebuie acționat, după opinia mea, este educația. Și cei mai mici și, mai ales, cei mai mari au de învățat câte ceva, important este să aibă ocazia să o facă. După amenajarea unor puncte corespunzătoare de colectare, trebuie să umblăm la factorul uman, care este decisiv. O soluție pentru cei mai mici ar fi organizarea în cadrul de acum celebrei săptămâni Școala Altfel de vizite la sediile societăților care se ocupă de strângerea și reciclarea deșeurilor, de conștientizarea lor că un gest mic al fiecăruia înseamnă mult pentru comunitate. 
Mai apoi, trebuiesc găsite soluții pentru punctele de colectare a deșeurilor menajere. Spre exemplu, vă pun la dispoziție imagini care vorbesc de la sine despre cum stau lucrurile în imediata apropiere a locuinței mele:





Nu cred că este în regulă să fie pus tomberonul chiar în stradă, fără o minimă amenajare, apoi, acolo este un trotuar, pe unde ar trebui să treacă pietonii? (str. Grigore Alexandrescu intersecție cu Agricultorilor, la doi pași de sediul firmei cu pricina!)



La trei pași de birourile firmei de salubritate (în dreptul blocului situat pe Grigore Alexandrescu 43), unul dintre punctele de colectare a gunoiului menajer este o adevărată rușine pentru anul în care trăim și orașul cu care ne mândrim. Mai mult, plătim pentru condiții de secol XXI, nu?  Toate acestea au legătură cu mediul, cred eu...
Ajung acum și la colectarea selectivă: la intersecția străzilor Grigore Alexandrescu și Ciobanului



Lipsește containerul pentru sticlă ... Mai departe, la Piața Flora, containerele există 


dar au fost pur și simplu aruncate pe trotuar, fără a delimita zona cumva, drept urmare, dubița pare lăsată acolo de multă vreme...


iar imediata vecinătate a gardului a determinat apariția unei adevărate surse de mizerie! Alte mizerii, același punct comun, pe Calea Florești, lângă stația de transport în comun de la Billa:



Soluția? Mai multă curățenie, educație non stop. Mica mea investigație se oprește aici. Poate părea curios că vă semnalez aceste aspecte exact când vorbim despre o competiție între orașe, dar scopul principal este ridicarea nivelului de colectare a deșeurilor și obținerea prin această acțiune a unor străzi curate, cu aer curat. Semnalarea problemelor mai sus pomenite este felul meu a vă face cunoscută situația și, considerând că lucrurile se vor îndrepta, vă mulțumesc anticipat! De asemenea, vă doresc succes în bătălia pentru câștigarea titlului de Oraș al Reciclării!


























duminică, 22 iunie 2014

Subiect

Ușor indiferent și îndepărtat pentru americanul de rând, extrem de sensibil pentru europeni: sârbii au comis atrocități în Bosnia în 1992, cu precădere în rândul musulmanilor. Trupele americane, sub stindardul NATO și cu acceptul ONU au ajuns pe teritoriile care au aparținut cândva fostei Iugoslavii cu scopul declarat de a menține pacea, după ce au bombardat, în prealabil, zonele sârbești. Pe acest fond istoric, filmul Killing Season (Sezon de vânătoare), 2013, prezintă o poveste americană în care un sârb care a scăpat cu viață după împușcarea sa și ajunge în USA pentru a-și regla conturile cu cel care a apăsat trăgaciul.



Cu Robert De Niro și John Travolta în rolurile principale, pelicula tratează povestea răzbunării în clasicul stil holliwoodian, cu peisaje extrem de frumoase, care aproape îți taie răsuflarea, cu răsturnări de situație aproape previzibile (doar trebuie să adune 91 de minute de film), cu mici trimiteri la destinele schimbate ale militarilor americani după ce au văzut grozăviile războiului. Nu mă pot abține să nu pun o întrebare, care are legătură cu lumea reală: cine i-a rugat să fie jandarmi mondiali? În foarte multe filme tratează subiectul traumelor de după război și în foarte puține motivele pentru care au pornit la el. La război, desigur. 
Una peste alta, am văzut filmul vineri seara și am nimerit-o! Este un film de week-end, cu actori care nu au nevoie de prezentare în cercul iubitorilor de film, cu un subiect care merge ușor și la sfârșitul căruia nu îți pui întrebări existențiale sau de alt gen. Relațiile inter-umane sunt cheia scenariului ...
O observație aproape de necrezut: pe tot parcursul filmului, personajul interpretat de Robert De Niro suferă tot felul de împunsături și tăieturi la piciorul drept, după cum se poate vedea cu ușurință și în fotografia de mai sus. La sfârșit, acesta coboară dintr-un taxi și se îndreaptă spre casa fiului său șchiopătând de piciorul ...stâng! Asta da stângăcie! :))
Dacă sunteți interesați, puteți să vizionați mai jos clipul de prezentare:







sâmbătă, 21 iunie 2014

Trafaletul

Buclucaș continuă să facă furori în toate direcțiile în care întorci capul, după, cum este și firesc, povestea cu familia președintelui din ciclul fratele, euroii și țiganii. No bine, no! Să nu ne îndepărtăm de ceea ce mi-am propus. Am mai scris aici despre aventura extrem de amuzantă a sfințirii unor studiouri radio-tv cu ajutorul unui miruitor extensibil care a fost, în prealabil, stropit cu aghiasmă cu ajutorul unui sfeștoc! :)) 



Ziariștii au simțit că mai este mult de scris pe acest subiect și l-au întrebat pe domnul prea fericit patriarh (sau prea cuvios, modest, smerit?), cu ocazia vizitei sale la Parlamentul României, cum stă treaba cu instrumentul prea pomenit de toți. Vizibil deranjat de întrebare, dar cu o mimă perfectă a indiferenței, acesta răspunde: „Care trafalet? Era un trafalet ... Nu știm noi. Nu știu despre ce este vorba!” (sursă). După un schimb prelungit de replici, patriarhul i-a repezit pe reporterii prea insistenți: „Nu am venit pentru provocările dumneavoastră! Vă rugăm să terminați!”
Hmm! Oare cum să scriu? Este doar părerea mea, dar prima întrebare este următoarea: nu este prea mult să vorbești despre tine la persoana întâi plural? Am crezut că vremurile acelea au apus, sunt total surprins ... Apoi, unde este modestia și smerenia necesară îndeplinirii unei asemenea funcții, cu voia și în fața Domnului? Bine că sunt eu deștept! 
Oricum, mi-am propus să vă dau posibilitatea să zâmbiți, dacă doriți și credeți că este cazul, așa, ca de zi de sâmbătă, cu Ungurul Bulan. Pentru asta, vă rog să faceți un mic click aici. 
Precizare: știu cum ar trebui scris cuvântul preafericit. Sau preacuvios. O.K.?






vineri, 20 iunie 2014

Pasul

Înainte a fost făcut în ceea ce privește implementarea de soluții moderne pentru rezolvarea micilor probleme de care ne lovim în viața de zi cu zi, la Cluj Napoca. După cum am mai scris pe aici, la noi în oraș îți poți plăti taxele și impozitele online, ai posibilitatea să achiți taxa pentru parcare în zonele cu tarifare orară de pe telefonul mobil cu un simplu sms. No, începând de miercuri, 18.06.2014, este posibil să îți cumperi bilet pentru mijloacele de transport în comun, urbane și metropolitane, cu un sms! Ei, ce spuneți?
Prețul unei călătorii în oraș, pentru o linie, valabilă 45 de minute, costă 0,5 euro + TVA. Un abonament pentru toate liniile, valabil 60 de minute, costă 0,9 euro + TVA. După cum puteți observa, apare un element de noutate: valabilitatea în timp a biletului. Pentru zona metropolitană, prețul unui bilet pentru toate liniile metropolitane și urbane, valabil 40 de minute, este de 0,9 euro + TVA. O listă a prețurilor poate fi văzută mai jos:


 Sursă.

Tot ce trebuie să faci pentru a folosi acest nou mod de a cumpăra bilete virtuale pentru călătoriile cu mijloacele de transport public de persoane în întreaga zonă de responsabilitate a Companiei de Transport Public Cluj, dacă ești client Orange, Vodafone sau Digi Mobil, este să transmiți un sms la 7478 după cum urmează:


M-am gândit dacă să scriu rândurile următoare sau nu ... Am hotărât să le scriu, doar așa, pentru orice eventualitate: este limpede că prețul biletului virtual cumpărat prin sms se va adăuga facturii telefonice, nu? Tocmai de aceea precizez că dacă ești client prepay, e musai să ai credit, altfel nu se poate! :) 
În altă ordine de idei, va fi amuzant să le prezinți controlorilor telefonul la control! Cum de ce? Păi nu v-ați prins? La fiecare sms trimis pentru achiziționarea unui bilet veți primi un sms de confirmare! :)) 



joi, 19 iunie 2014

Cumpărăturile

De sâmbătă dimineață pot fi făcute într-un timp record, la magazinele oricărui mare lanț comercial, cu o condiție: să fie făcute imediat după deschidere. În acest fel ai acces la oferta generoasă de produse fără a te duela în cărucioare cu alte sute de cumpărători sau a sta la cozi imense la casă. Părerea mea.
Zis și făcut. La Cora, în Cluj, sâmbătă, 14.06.2014, dimineața, ora 08.35, trecută-fix! :)) După mai multe figuri de stil în spațiul generos dintre rafturi, pe unde este liber pentru adevărate piruete (bat câmpii, evident!) care au ca scop doar prezența unui zâmbet pe fața cititorului, mă opresc la raionul cu lipii și blaturi de pizza. Da, lipii libaneze, pe care le folosesc cu oarecare succes pentru a înlocui piadinele din Italia. Da, știu, nu au nimic în comun, dar gusturile nu se discută, cârcotașii sunt invitați să verifice! Să revenim: iau de pe raft o pungă cu lipii produse de Mirotex. Mă uit la etcheta cu perioada de valabilitate a produsului și nu-mi vine să cred: erau expirate din 09.06. Eram în 14.06. Nu pot să spun că era o mică scăpare....mă uit și la blaturile de pizza, aflate un raft mai sus: același rezultat. regret faptul că nu am avut la dispoziție nici o modalitatede a face fotografii, pentru a putea dovedi cele scrise. Am renunțat la lipii, mi-am luat cele de trebuință și la ieșire am făcut o oprire la serviciul clienți unde i-am spus unei doamne despre lipiile expirate de aproape o săptămână. Am plecat mulțumit că prin micul meu gest am reușit să opresc vânzarea unor produse expirate către clienți mai puțin atenți. Da, știu. aș fi putut suna la protecția consumatorului, dar nu am avut energia și timpul necesar pentru a face acest demers, întro zi de sâmbătă și așa destul de aglomerată pentru mine. Oricum, modul în care sunt confecționate și lipite etichetele de valabilitate pe pungile mai sus menționate lasă de dorit, în sensul că ele pot fi înlocuite fără prea mare bătaie de cap.
În altă ordine de idei, pot spune despre mine, în această situație, că am făcut o faptă bună?

miercuri, 18 iunie 2014

Râsu

Plânsu m-a apucat ieri când am văzut, peste tot în mediul ăsta virtual (care te ajută întotdeauna să devii celebru, dacă dorești cu adevărat asta!) care este internetul, imagini cu mai marele (prea fericitul, prea cuviosul, prea ...) bisericii ortodoxe sfințind într-un mod aparte studiourile radio-tv ale Trinitas:


Nu mă simt confortabil scriind aceste rânduri, dar nu mă pot abține. Nu consider că sunt cel care ridică primul piatra să lovească, dar cred că 1) domnul patriarh a reușit să ducă în derizoriu ritualul de sfințire atât de drag multor credincioși de pe plaiurile mioritice și 2) acesta este un exemplu despre cum să NU îmbătrânești frumos! Nu doresc să aduc nimănui ofense, dar nu vi se pare cel puțin neobișnuit să vezi (faci) așa ceva?
În altă ordine de idei, să știți că este la mare căutare un ...zugrav priceput!

Update: mirarea mea nu mai are limite! Căutând una-alta , am descoperit că domnul nu este la prima aventură în domeniul decorațiunilor interioare și, de fapt, trafaletul este la el acasă între ustensilele bisericești:

 Sursă.

Încă din septembrie 2012 metoda aceasta ușor hazlie a fost promovată la nivel înalt ... De fapt de la ce anume a pornit starea mea de confuzie? De la simplul fapt că întotdeauna am văzut (și cred cu tărie că nu sunt singurul în această situație) folosindu-se la sfințire un buchet sau doar căteva fire de busuioc! Acesta are locul și rolul său în ritualurile bisericești, dar acestea pot fi înbunătățite , nu? :))
Update 1: Într-un comunicat oficial al Patriarhiei, vinovată de intrepretarea total eronată a gestului prea fericitului este ignoranța liturgică! :)) Instrumentul care a devenit ținta multor ironii nu este un trafalet, ci un MIRUITOR EXTENSIBIL, care a fost stropit, în prealabil, cu agheasmă, cu ajutorul unui buchet de busuioc numit SFEȘTOC! :)) NO bine, no! Ignorant ce sunt! Mă puteți felicita, totuși, deoarece am făcut primii pași pe calea cunoașterii celor liturgice!
Precizare: am scris în mod intenționat prea fericit (prea cuvios) din două cuvinte! Asta așa, ca să nu avem discuții! :))
P.S. Oare la sfințirea viitoarei Catedrale a Mântuirii Neamului câți metri o să aibă buclucașul miruitor extensibil?




marți, 17 iunie 2014

Hanul

Domnitorilor din Predeal este un restaurant fain, unde am mâncat ieri.


Restaurant, pizzerie, cafenea. Așa scrie mare, afară. Mmmm... Am intrat și am fost plăcut surprins de interiorul elegant


dotat cu armurile unor cavaleri care au plecat de multă vreme dintre noi, cu mese și scaune din lemn masiv


cu tablouri, busturi și statui ale domnitorilor români importanți. Cu siguranță că aceasta este legătura cu numele ... 





Un interior plăcut ochiului, cu saloane diferite pentru fumători și nefumători, o ambianță plăcută și personal amabil, mâncare bună, gustoasă, porții rezonabile, tarife acceptabile. Am fost serviți de doamna Mihaela, cu un zâmbet permanent, atentă la detalii și foarte prezentă, ca să spun așa, fără a avea senzația că îți stă în ...spate. 
Părerea generală este bună, recomand celor care sunt în zonă și doresc să servească masa. 
Evident că nu pot fi chiar toate puse la rând. Mici scăpări sunt și aici, una dintre ele în mod intenționat (cred!): lista cu desert destul de săracă și, cel mai surprinzător, nu se poate plăti cu card bancar. Da, da! Și eu am fost surprins: deși prețurile nu sunt deloc mici, cei ce dețin această afacere, cel mai probabil, nu vor să plătească taxe unei bănci pentru a rula sume de bani în conturile sale. În imediata vecinătate sunt două bancomate de la două bănci diferite, așa că problema banilor cash poate fi rezolvată într-un mod aproape normal. 








luni, 16 iunie 2014

Ziua

Mamei este un eveniment important pentru fiecare ființă omenească de pe acest pământ.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

...
Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

...
Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...


Adrian Păunescu a scris aceste versuri care reușesc întotdeauna să mă umple de emoție. Poezia Repetabila povară este o odă închinată părinților, o mică recunoștință adusă de fii (fiice) celor care le-au dat viață...
Azi este ziua mamei mele și sunt pe drum spre ea pentru a-i face o surpriză plăcută. La mulți ani, mamă! Știu că te apasă anii bătrâneții și suferințele fel de fel și poate și din acest motiv mă străduiesc să te surprind cu o vizită fulger, să te văd zâmbind din tot sufletul, să uiți preț de câteva ore de greutăți și te bucuri de prezența noastră, a familiei tale! Știu că este complicat când membrii unei familii trăiesc în orașe diferite, dar important este ca fiecare să fie bine în felul său, să apuce pe drumul său, care nu este lipsit de greutăți și obstacole... nimeni nu poate trăi pentru altul, așa că să fim sănătoși și să ținem aproape!
La mulți ani, multă sănătate și să nu te lași biruită de bătrânețe, mama mea!

duminică, 15 iunie 2014

Tristețe

Mare în această zi de duminică! Suntem aici la biserică și îmi imaginez cum le dai coate celor pe care i-ai întâlnit pe acolo și le spui, cu drag despre noi: ,,uite, au venit cu toții azi acasă! Da, și la biserică au venit! Acolo, în față, sunt ginerii mei amândoi, lângă Nașu. Și uite-i și pe nepoți! Doamne, ce se maturizează! Mai în spate, la un loc cu celelalte femei, o poți vedea pe Lenuța și pe noră-mea. Alături de ele sunt nepoatele, una mai mare și una mai mică! E chiar multă lume azi la biserică!”
Ce să-ți spun? Șase luni au trecut ca un vis, noi ne străduim să mergem înainte, fiecare după mintea și puterile sale. Cu sănătatea nu avem a ne plânge, Bălan își ia pilulele și totul este sub control. Lidia a început un nou sezon de vară, nu-i va fi prea ușor... Ioana deja aproape că a terminat anul întâi de facultate, începe sesiunea de examene și până acum se situează pe locuri fruntașe, tare bine învață, așa cum ai știut-o de mică... și eu sunt bine, mulțumesc de întrebare, nimic ieșit din normalitate, ca să spun așa...Mădălina este mândră tare, a crescut mare și frumoasă, este isteață foc și a terminat-o cu grădinița, la toamnă merge în clasa zero, la școală... ei ce mai trece timpul, da, da, o să meargă la școală! Știu că de ea îți este cel mai dor, că doar este ultima dintre nepoți... Lenuța dă înainte cu serviciul, Dănuț e harnic tare, să ți-l laud: merge una-una și la lucru în tătă zi, și la munte, acolo unde are el cultura aia faină de zmeură... Ionaș lucră de dimineața până seara, ca de obicei... Mihaela pe acasă cu treburile gospodărești. Și mai mult, de când ai plecat dumneata vine tot mereu și la Dumbrău, cu Ionaș și cu Lenuța de pun la rând gospodăria...și pe Bălan, desigur! Grădina e faină, săpată și aranjată așa cum o știi din totdeauna... poți arunca o privire, o să-ți placă! Și purcei sunt în coteț, ce mai, ca la oameni gospodari! Acolo, în curtea din jos, e plin de pui și găini... Unde am rămas? A, da: Bogdan se pregătește să gate anul trei de facultate, imediat o să ajungă inginer...și s-a angajat, da, da! Merge și la cursuri și la lucru! Bravo lui! Horică dă înainte cu arbitrajul și cu pescuitul, desigur! Despre mama ce să-ți spun? Își duce înainte anii și vârsta și te pomenim cu drag, cum erai o gazdă extraordinară ori de câte ori ți-a călcat pragul...
Ți-au plăcut florile pe care ți le-am adus ultima dată când am fost la mormânt?
Îmi întorc privirea spre stânga, apoi spre dreapta! Sunt trist că nu te văd, dar sunt convins că, dacă într-adevăr există o lume dincolo, ești cu ochii pe noi și ne privești cu drag: familia mea! Da, știu, așa a vrut Dumnezeu, să pleci prima dintre noi, asta a fost alegerea divină, ai putea spune dumneata!
Slujba se termină în curând, urmează micul ritual pentru pomenirea dumitale... te las acum, dar o să-ți mai scriu...
Odihnește-te în pace, Maria!

sâmbătă, 14 iunie 2014

Vara

Are farmecul ei: soare, apă, plajă! Pentru a te bucura din plin de cele trei, este de ajuns să mergi la ștrand sau la ceva club din ăsta mai pricopsit, în funcție de gusturi și de buzunar, evident! Pentru asemenea evenimente este musai să ai în garderobă și costumația necesară. Nu, nu m-am țăcănit (de tot) când spun asta. Un celebru personaj de film a făcut senzații cu costumul său de baie:


:)) Ce credeți, că asta este tot? No bine, no! Ia trageți un ochi mai jos:


Oare numai mie mi se pare că lumea o ia razna?


Întrebare: oare cum se comportă acest ...original costum de baie a) în apă și b) la sărituri în apă?









vineri, 13 iunie 2014

Ideea

De a fi diferit face întotdeauna ...diferența. Între noi. Între evenimente. Între atitudini. Între orașe. Este absolut corect să încurajăm pe fiecare să fie el însuși și să acceptăm diversitatea ca o stare a normalității vieții moderne. Cu ocazia evenimentelor desfășurate sub numele Zilele Clujului (23-30 mai 2014), pe strada Mihail Kogălniceanu, din frumosul oraș despre care am scris mai sus, au avut loc fel de fel de manifestări ale unor oameni deosebiți, zic eu. No bine, fiecare este deosebit de ceilalți, dar acesta este un fel de a spune. Doresc să vă atrag atenția asupra a două chestiuni din multele lucruri faine, luate absolut la întâmplare:
1. Fântâna banilor: cineva a avut ideea de a pune pe o masă, acoperită cu carton negru pentru contrast, o oglindă, niște bănuți și un text extrem de inspirat.


Acest loc s-a dorit a fi un fel de fântână a dorințelor, unde există diverse superstiții că dacă arunci un bănuț ai șanse mari să ți se îndeplinească o dorință. Diferența este ușor de văzut: monedele sunt la îndemâna oricui, singurul paznic al lor fiind o oglindă în care își va vedea chipul cel ce va dori ,,să spargă” fântâna și să fure bănuții.


Mi-a părut a fi o chestie tare drăguță, drept pentru care am ales să vă vorbesc de ea.
2.Scena urbană - Point of View a fost o instalație de luterie monumentală creată de artistul francez Denis Tricot, ca un fel de avanpremieră pentru transformarea acestei străzi în zonă pietonală. 



Această sculptură-monument a fost animată în fiecare zi prin dans de Gill Viandier-sculptor și coregraf și prin sunet de Eric Cordier-muzician, dar și de trecătorii aflați în zonă (sursă informații punctul 2).



Personal mi s-a părut a fi o chestiune trăznită rău, nu am rezonat cu ea, dar asta nu înseamnă că nu a fost ceva cu totul neobișnuit. Pentru a vă face o părere exactă despre ce este vorba, dacă aveți chef, puteți vedea imagini mai jos:





În încheiere vă pot spune că așa se cam petrec lucrurile la noi, la Cluj! No, vă place? :))



joi, 12 iunie 2014

Miercuri

A fost o zi oarecum interesantă, aș putea spune. Datorită libertății de exprimare, am avut ocazia să exclam, de două ori întro singură zi, wau!
1. Am citit în Știri de Cluj o scrisoare a unui tip despre Transilvania, care efectiv m-a lăsat fără replică preț de câteva zeci de secunde.Vreau ca România să devină principat! Nu maivreau Transilvania asta jegoasă la mine-n țară! Numai vreau țiganii lu’ șasăcai, bozgorimea clujeană hrănită din ieslea magazinului Sora, ardelencele urâte, bărbătoase la chip și curve-n copite și oamenii ăia ba uriași și molâi, ba salcoți la Emil Boc, de nu știe nici dreacu ce rasă sunt! Numai rău ne-a adus Transilvania asta! Ducă-se, mânca-o-ar dracii și toți demonii lui Sabin Gherman, că până ș-ala și-a făcut școala securistă la Craiova! S-o ia ungurii și le dăm și Oltenia țigănească, că doar nu-i lăsăm fără grâu! Nu mai vreau să ne hrăniți cu produsele voastre ungurești! Nu mai vreau UDMR la mine-n Principat! Duceți-vă la mare la Balaton, no hai!Transilvania are literatură proastă, scriitori de cazan din căscaturi de castel, pișat de rastel de baroni și grofoi cu scrot de tablă! Eu nu mă simt bine acolo! Nu e România! Să muriți în saivane violați de batali! Transilvănenii ne-au scris toate manuelele alternative de până acum. De la ClujSibiu și Brașov s-a început modificarea istoriei și inversarea valorilor... Îmi bag p...-n Ardeal și-n istoria voastră ungurească, masonică și de altă sorginte ghiavolească! Nu vă mai vreau! Îmi e scârbă! Să vă luați Harghita și Covasnași să vi le băgați în cur! Viză, tată! Luați-vă munții scârboși că oricum vă iau ungurii pădurile și resursele! Nu mai vreau Calul Troian la mine-n țară! Să actulizăm Trianonul ca să putem respira și noi că ne-ați călcat pe cap! Vreți ungurieni? Luați-vă și alipiți-vă de ei! Oricum, toate râurile din Ardeal se varsă-n Tisza... Reflectați la asta! ROG RECENSĂMÂNT !!!!!(Sursă)  Numele autorului este Liviu Andrei, este din Caracal și se pare că trăiește în București. 
2. Un grup de clujeni au o emisiune la PrimaTv, numită Epic Show. Unul dintre ei a realizat un filmuleț despre un subiect sensibil: biserica. Bogdan Rădulescu a spus următoarele:


Întrebare: oare nu este, totuși, prea mult pentru o singură zi? Este o linie atât de subțire între a transmite un mesaj cu argumente decente, respectuoase și a folosi cuvinte grele, fără nicio perdea? Nu, nu cred că este prea subțire. Nu pot să nu mă gândesc la posibilitățile infinite avute la dispoziție de oricine pentru a convinge (transmite) un mesaj limpede despre ce crede despre o situație sau alta, dovezile sunt chiar mai sus. Nu sunt atoateștiutor, dar ...cred că este important, atunci când ai ceva de spus, modul în care o faci. 
Doresc să punctez o chestiune: în eventualitatea în care cei doi și-au dorit să se vorbească despre ei, au reușit!