luni, 28 februarie 2022

Manipulare

Sau nu, propagandă sau realitate, rămân la cele ce am scris vineri. Acum vin ecouri de diverse feluri, cum că, de fapt, apărătorii insulei ar fi prizonieri. Dacă ucrainienii mai aveau nevoie de povești eroice pentru a manipula, pe cei ca mine, ei bine, mă declar manipulat. Oricum, dincolo de ceea ce au făcut unii și ceilalți de a lungul istoriei, soluția războiului și invaziei acestei țări mi se pare una mizerabilă, ca să mă exprim elegant.
Cele două figuri proeminente ale celor două tabere (cei doi președinți) care rămân in istoria acestor zile, sunt total diferite și, în valul de simpatie și empatie creat între noi, (încă) spectatorii războiului, se aud deja glumițe: ,,- Ce vrei să te faci când o să fii mare? - Președintele Ucrainei!"
Trăim nebunia unui război, ceea ce nu am crezut niciodată că se va mai întâmpla în timpul vieții mele. Mi am pus adeseori întrebari legate de al doilea război mondial: cum de a fost posibil să înceapă, cum decidenții de atunci, deși sunt convins că erau informați, au dormit în posturi până ce răul fusese deja făcut, etc.... Răspunsurile le am acum, incredibile în esența lor. 



Viața tuturor este o luptă, dar nu m am gândit la adevăratul sens al cuvintelor.
Despre povestea amenințărilor nucleare nici nu vreau să vorbesc.

vineri, 25 februarie 2022

Viața

Bate filmul. Ba nu, am greșit....moartea bate filmul.
O stâncă aflată la mai puțin de 50 km în largul Mării Negre este spălată de sângele unor bărbați care nu s au lăsat intimidați de mama rusie. Are o importanță anume, de a lungul istoriei a fost disputată între țările care aveau, de regulă, accesul la gurile Dunării.
Sunt înmărmurit de curajul celor treisprezece ucrainieni în fața navelor de luptă rusești, care au plătit cu viața satisfacția de a i înjura pe cei care le au cerut să se predea.

                                                                              Sursă foto

Insula Șerpilor și a primit tributul de vieți omenești. Curaj, tenacitate, mândrie, patriotism.

Eroii nu mor niciodată, ei scriu istoria.

 

joi, 24 februarie 2022

Tristețea

 Este dominanta de azi. Ar fi putut fi iubirea, doar e Dragobetele, doar că....războiul nu ne lasă.


Cel mai mizerabil lucru pe care îl pot face oamenii este să pornească un război. Când acel război este și foarte aproape, nu mai poți avea tihnă.
Nimeni nu poate spune cum vor evolua lucrurile, din păcate....


marți, 22 februarie 2022

Puiuc

Este cuvântul pe care vi l propun azi. L am auzit prima dată în județul Alba, dar este folosit și în alte zone și are înțelesul de sertar, sertăraș. 


De asemenea, poate fi folosit și cu sensul de puișor, bob de fasole sau chiar iubițel. :)

- Adu mi și mie, te rog, foarfeca din puiuc! (cam așa a sunat, pentru mine, prima dată acest puiuc!)

No bine, no, voi cu ce cuvânt năstrușnic vă lăudați?



luni, 21 februarie 2022

Excursia

Oricui în Hunedoara, fie că vorbim despre Castelul Corvinilor, Cetatea Devei, mănăstirea Prislop, Sarmisegetuza (și lista ar putea continua) nu ar fi completă dacă nu ar ajunge să vadă lacul Cinciș.
Acum o lună am fost la castel și am ratat vizita la Cinciș, așa că am făcut această ispravă sâmbătă. 


Situat la 15 km de Hunedoara, cu o suprafață de peste 8 km pătrați, o adâncime medie de 30 de metri, un volum de apă de peste 43 milioane de metri cubi, laul Cinciș este unul artificial, obținut prin construirea unui baraj (la care este restricționat accesul) pe râul Cerna, în scopul obținerii de energie electrică. 
Călătorul este adeseori înfometat, așa că am bătut la poarta unui loc fain: Motel Cinciș, despre care auzisem de a  lungul vremii.



Situat pe malul lacului, cu posibilitate de cazare sau doar de servire a mesei, cu terasă faină și restaurant interesant, motelul merită vizitat.



Curățenie, personal amabil, meniu bogat, cafea bună...


Eu am mâncat ciorbă de văcuță cu smântână și ardei iute, apoi papanași, dar vă pot recomanda și saramură de crap cu mămăliguță.



Prețuri moderate, mai ales în comparație cu cele din Cluj.



















vineri, 18 februarie 2022

Singur

Împotriva tuturor, așa te simți când ai parte de asememenea situații.....
Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj Napoca este situat în buricul târgului, în zona centrală a orașului (pe floașter, ca să zic așa). O mare problemă a clujenilor este marea înghesuială de mașini și numărul de locuri de parcare extrem de mic în comparație cu necesitățile (ar mai fi și talentul unora de a merge cu mașina până fix la ușa locului unde au treabă, dar asta nu se aplică acum).
Anul trecut am fost, cu jobul, la acest spital, în perioada în care a fost pus în funcțiune noul sistem de acces și taxare a parcării în incinta spitalului. Sistemul recunoaște automat numerele de înmatriculare ale mașinilor angajaților și pentru aceștia totul este o formalitate. Pentru ceilalți, mulți la număr, care au o problemă de sănătate sau însoțesc pe cineva aflat în această situație, care din motive de emoții absolut normale când sănătatea nu este în regulă și nu sunt atenți la mesajele scrise pe panourile de informare, plata parcării devine un motiv de mare deranj.


Primele 15 minute sunt netaxabile, următoarea oră costă 40 de lei, dar dacă mai zăbovești, intri la categoria premium de parcare: 80 de lei pe oră. INCREDIBIL, dar adevărat.
Un tip care lucrează acolo mi a explicat că toată curtea spitalului era plină, zilnic, de mașinile persoanelor care lucrează/studiază în zona centrală, care nu au nici o legătură cu spitalul, dar au găsit o soluție super pentru a lăsa mașina pe timpul jobului/cursurilor. Cum în orice poveste de acest gen există o parte de adevăr, iată soluția găsită de administratorii spitalului: sume uriașe pentru parcare, care, puse în contextul motivului prezenței în acel loc, creează o impresie puternic negativă și de lipsă de empatie...după ce că ești afectat de o boală sau alta, mai rămăi și cu o gaură serioasă în buget (portofelul este oricum destul de subțire, la marea majoritate, îndrăznesc să precizez).



Trei ore și trei minute înseamnă douăsutedouăzeci de lei. Mai bine plătea tichet parcare pierdut (două sute lei), dar, de bună credință și aflat la ananghie, preocuparea omului nu a fost să înșele sistemul.
În opinia mea, soluția găsită este una mizerabilă, de cea mai joasă speță. Voi ce părere aveți?

Vă doresc să nu aveți nevoie să faceți vizite la Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj Napoca!



joi, 17 februarie 2022

Povestea

 Cu Albă ca Zăpada


și vrăjitoarea cea rea


în varianta restaurant Cascada (lângă Slănic Moldova) și interpretare a personajelor care îmi aparține, cu scop vădit de a aduce un zâmbet celor ce răsfoiesc pe aici.




marți, 15 februarie 2022

Lopităul

Este un cuvânt foarte hazliu, în opinia mea. Dacă mai îndrăznești să spui la plural ,,lopitae" vei reuși să smulgi (cred) un zâmbet interlocutorului.

                                            Sursă foto

Celebrul fund de lemn, tocător, curpător, crăpător, dog este subiectul de azi. Folosit în anumite zone din Transilvania, lopităul este nelipsit din vocabularul gospodinelor și gospodarilor (și din bucătărie, desigur!). 

Tu ce cuvânt amuzant folosești?

luni, 14 februarie 2022

Teatrul

Național din Cluj Napoca își continuă activitatea, în ciuda vremurilor ciudate pe care le trăim. Cu scaune libere între spectatori, cu mască, cu gel dezinfectant, ca în vremuri de pandemie.


Piesa de teatru ,,Nu mai ține linia ocupată" , scrisă de Alexandra Felseghi, în regia Adinei Lazăr, pe care am văzut o sâmbătă seară, m a impresionat prin subiectul ales, punerea în scenă, jocul actorilor și, nu în ultimul rând, prin mesajul transmis. 
Povestea incredibilă a dispariției Alexandrei Măceșanu, lângă Caracal, modul în care au fost tratate apelurile sale disperate la 112 în iulie 2019 și a unui viol în grup în care șapte bărbați au batjocorit o adolescentă, în județul Vaslui, în octombrie 2014 împletite cu imaginara (dar extraordinar de reala) poveste a unei tinere căzută în plasa unui pește care o trafichează fără empatie și compasiune (însărcinată fiind) sunt ingredientele acestui spectacol de aproximativ două ore.
Cu puterea cinematografică a schimbării decorurilor, cu un mesaj dur la adresa autorităților („De ce nu ne credeți, de ce n-ascultați?/ De ce oameni simpli nu sunt protejați?“), în special a poliției („Și cazul se-nchise așa, într-o doară,/ cu șapte bărbați monstruoși dintr-o țară/ și alții, și alții ce nu-i condamnară./ Și victima are doar drepturi pe foaie,/ și cine-are bani, sau cine-are coaie,/ lovește, câștigă și calcă-n picioare”), povestea imaginară este schița unei drame generată de promiscuitate, de mirajul plecării în Italia a mamei, de lipsa de educație și modul foarte ușor în care personajul feminin principal cade în plasa traficantului de carne vie, care este fostul concubin al mamei.
Singurele momente ironice sunt construite cu măiestrie în jurul interlopilor și a relației pe care aceștia o au cu polițistul care face investigații, cu trimiteri clare la mersul anchetei adevărate desfășurate la Caracal. Tristețea maximă este creionată de părinții fetei dispărute în 2019, de neputința lor, de speranța că fetița lor este, totuși, vie undeva.
Un mesaj vizual puternic a fost următorul: pe cinci butoaie albe (trimitere directă la butoiul în care a fost arsă Alexandra Măceșanu) au fost puse cele cinci cuvinte: NU MAI ȚINE LINIA OCUPATĂ și, pe un fond muzical care îți dă fiori și cu o mișcare scenică deosebită, ultimele două sunt îndepărtate, rămânând o atenționare către autoritățile deja compromise: NU MAI ȚINE!
Ca o modestă concluzie: se întâmplă asemenea drame prea des, sunt prost gestionate de autorități, ne pasă ca societate prea puțin pentru a face presiuni ca totul să se schimbe.
Dacă aș putea, aș face tot posibilul ca absolut toți cei implicați în cele două cazuri reale amintite în această piesă de teatru să vizioneze acest spectacol (mă refer, firește, la autorități, ca să zic așa)
Cu o distribuție faină: Diana Buluga, Adriana Băilescu, Sânziana Tarța, Diana Ioana Licu, Elena Ivanca, Angelica Nicoară, Adrian Cucu, Ionuț Caras (care și a sarbătorit ziua de naștere alături de noi, pe scenă și căruia i am cântat cu toții ,,la mulți ani!" la sfârșitul spectacolului), Cosmin Stănilă, Radu Dogaru și Matei Rotaru, teatrul a fost unul de înaltă clasă, cu reverberații adânci, cu emoții și chiar, uneori, cu mici lacrimi în colțul ochilor (sunt tată de fată).
Vă recomand cu căldură acest spectacol, merită văzut, merită trăit, merită simțit (scuzați mi repetiția, dar chiar ....merită!)! 



vineri, 11 februarie 2022

Will

Smith este un nume care nu are nevoie de prezentare pentru iubitorii de film. În ,,King Richard" (2021) interpretează rolul principal al tatălui celor două mari campioane mondiale la tenis: Venus și Serena Williams.
                                                 Sursă foto

De multă vreme nu m a mai prins un film așa cum s a întâmplat acum. O poveste interesantă, adevărată, a cărei fir principal este diferența de culoare a pielii și un plan bine pus la punct, urmat cu strictețe maximă. Desigur, în afară de talent și muncă, ambiție și determinare, vorbim despre surorile Williams, nu?
Un rol complex, o poveste a curajului de a fi diferit, disciplinat, perseverent. Un Will Smith care și a pus în fața camerelor de filmat toate calitățile sale de actor, într un rol care îi completează de minune rezultatele obținute în timp. Cu un premiu Globul De Aur 2022 pentru cel mai bun actor la categoria dramă, o nominalizare la Oscar 20022 pentru cel mai bun actor în rol principal și una la Bafta 2022 pentru cel mai bun actor în rol principal, domnul Smith a mai adăugat o filă în palmaresul său cu adevărat impresionant.
Iubitorii tenisului își cunosc campioanele din teren, acum au ocazia să vadă și povestea vieții lor într un film cu adevărat extraordinar.


Filmul este difuzat pe HBO (cel puțin), vi l recomand cu mare căldură, veți avea puțin peste două ore de poveste a performanței.




joi, 10 februarie 2022

Școala

Poate fi faină, uneori, zic....
Dimineață de februarie, un grad Celsius cu indulgență, ora opt și un sfert, prima oră a început....


- Tati și mami, stați liniștiți, am ajuns la timp la școală! Nu, nu e frig, e cald și bine!


- Ei, asta ar fi culmea, cum să nu fim atenți și cuminți? Cum adică? Nuuuuu, vedeți vă de treabă, cum să se pupe cineva în timpul orelor?


Unii ar putea spune că nu este un obicei bun să ți bei cafeaua la fereastră..... Vorbește lumea, domnule!






miercuri, 9 februarie 2022

Piața

Unirii.
Mi e tare dor de noi, de dinainte de pandemie. 


Alte povești fără cuvinte puteți găsi aici.


marți, 8 februarie 2022

Jujăul

Este un cuvânt vechi, care pe mine mă amuză și pe care îl folosesc adesea cu referire la colier, zgardă sau chiar la mult mai modernul badge. 

                                  Sursă foto.

În forma inițială jujeu, are sensul de bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor pentru a i împiedica să alerge după vânat sau să intre în anumite locuri.
Origine: sârbescul zezej.

Voi ce cuvinte neobișnuite folosiți?


luni, 7 februarie 2022

Max

Este un cățel fain care, din cauza despărțirii mele de fostul angajator, a ajuns o ....victimă colaterală.


Proprietatea aflată în vecinătatea sediului fostului meu loc de muncă este apărată de acest cățel, pe care îl știu de când era un mic ghem blănos plângăcios, care scâncea pe langă gard, bine legat cu lanț (din păcate).
I am dus mâncare cățelească (mici, cârnați, ceafă, oase, slănină, din astea ....vegane!) mereu, aproape zilnic în unele săptămâni. Eram, cred eu, prietenul lui, ca dovadă vă spun că lătra altfel (mai subțire și mai...delicat) când mă vedea, mă aștepta stând ,,pe coadă", lângă gard, ori de câte ori îmi vedea mașina la poartă/în curte. Îi răsplăteam așteptarea, chiar dacă era vorba, câteodată, de un biscuit de la cafeaua OMV istă.


Am fost la el vinerea trecută, să i duc un schelet de pui. Dormea, întins la soare, în timpul serviciului... ori o fi fost ,,de noapte" și i am cam stricat odihna.... :) Poate mă visa, câinește, cum îi duceam câte ceva de papa bun în vremuri de mult trecute (mai bine de o lună a trecut de când nu mai lucrez).


S a bucurat maxim, cred.... m a lătrat duios, a sărit de numa numa, a bătut din coadă și a mâncat cu poftă ceea ce a rămas din puiul rotisat.


A fost un mic răsfăț de început de week end pentru Max, care are, din belșug, tot timpul (mai puțin cand le răstoarnă) boabe din alea maronii într un castron.
O să mă străduiesc să mai trec pe acolo, bucuria cățelului merită!








vineri, 4 februarie 2022

Flash-uri

Din zilele de 4 februrie ale anilor trecuți......

În 2013, la o lună de când începusem să scriu pe blog, descriam o întâmplare reală cu sistemul medical, a cărei protagonistă, tanti Doina, trăiește și azi, spre norocul ei. Experiențe, mai mult sau mai puțin plăcute, am avut cu toții în sistemul public de sănătate, atunci eu eram plin de revoltă față de lipsa de empatie față de pacient, ca să nu pomenesc despre o posibilă nepricepere....

Un an mai târziu, în 2014, ziceam cu foc despre prefectul de Buzău care  a fost paralel cu ceea ce ar fi trebuit să facă în perioada cu fenomene meteo intense din acel moment. No bine, no.... căinii latră, ursul merge, puțin i a păsat lui de clănțăneala mea....

În 2015, 4 februarie a fost cu fotografii și am participat la Miercurea Fără Cuvinte.


Dintr un motiv sau altul, anii următori au avut postări tot mai puține. Recitesc cu drag gândurile mele de peste timp. Sincer, nu am luat în calcul asta când am început să fac pe bloggerul, dar poate fi un pod peste timp între cel ce eram în fiecare zi a unui an trecut și cel care sunt în timp real, la un moment dat al vieții mele. Este, de asemena, o soluție pentru cei care vor să știe cine sunt, cum gândesc, cum văd ceea ce mă înconjoară, chiar dacă cele mai multe dintre cele scrise sunt critice și exprimă nemulțumiri.

Frânturi din viață, aș putea spune! Voi mai știți ce ați făcut/la ce vă gândeați în această zi, în urmă cu câțiva ani?







joi, 3 februarie 2022

Înghețata

Este una dintre preferatele mele când este vorba despre o gustare dulce. Mă rog, sincer, mie îmi plac toate deserturile/dulciurile, dar să nu intru în amănunte....


Ușor de găsit, prezentă în toate zonele țării (și nu numai), indiferent de anotimp, te poți îndulci/răcori cu o cupă de înghețată. Arome și culori diferite, alegerea îndrăzneață îți aparține.
Ultima dată am combinat următoarele: rom cu stafide, ciocolată belgiană și caramel.


Voi cum stați la acest capitol?






miercuri, 2 februarie 2022

Castel

 





                                                                       Credit foto: Manuela Piștea

Alte povești fără cuvinte puteți găsi aici.









marți, 1 februarie 2022

Floașterul

Este un arhaism transilvănean, amuzant zic eu, extrem de rar folosit, are înțelesul de drum principal în localitate, drum pavat, zonă centrală cum s ar putea spune în zilele noastre.

                                                           Sursă foto

Folosesc adeseori acest cuvânt chiar dacă, este adevărat, nu am mai auzit pe altcineva pronunțându l. Invitația mea la o plimbare în centru sună cam așa: mergem la o plimbare pe floașter? :) 
Derivate: a floșteri: a pava cu piatră; floșterit: pavat, în anumite zone cu sensul de asfaltat.
Origine: pflastern = pavaj în limba germană.

Vouă ce cuvinte ,,demodate" vă plac?