Polițistul

Este angajatul din serviciul public de care, fie că ne place să recunoaștem sau nu, cu toții am putea avea nevoie la un moment dat. Chiar dacă nu ne sunt pe plac atunci când ne opresc în trafic, tot de ei avem nevoie pentru a ne ajuta în situații de tot felul ....

 Sursă.

În opinia mea, polițistul trebuie să Nu fie corupt sau coruptibil, să fie ferm și apărat de lege în toate acțiunile sale. În primul rând, să aibă la dispoziție, după o lege favorabilă desfășurării activităților specifice, de toate dotările logistice necesare pentru a duce la bun sfârșit sarcinile de serviciu. Polițiștii mai au nevoie de respectul nostru, al tuturor. O poliție puternică asigură liniște pe stradă și ordine publică, așa cum ne dorim cu toții, pentru noi și copiii noștri.

Nu mi-am propus să scriu un omagiu, ci doar să vă spun că eu sunt consternat de lipsa de respect profesional și uman la care au fost supuși doi polițiști din capitală, așa cum se poate vedea din filmulețul realizat de un biciclist care a fost pe fază:

În România anului 2014 este de necrezut modul în care au ajuns cei doi polițiști în intersecția pe unde trebuia să treacă o coloană oficială .....adică niște oameni speciali care nu au timp de pierdut în trafic, dar au la dispoziție mijloace discreționare (total neprofesionale) de a realiza imposibilul: decongestionarea unei intresecții pentru a trece aleșii neamului! Oare așa scrie în fișa postului, ca polițistul să fie în măsură să alerge o distanță considerabilă pentru a deschide drumul mai marilor, de teamă ca șefii să nu fie muștruluiți? Oare numai mie mi se pare că lucrurile nu sunt în ordine? Cred cu tărie că este un mic abuz de putere din partea unor șefi cărora nu le pasă de oamenii pe care îi au în subordine, cu care ar trebui să fie camarazi .....

Rușine

                    Mare, mon cher! Așa ar putea spune (dacă ar putea), ironic precum îl știm, marele Caragiale, în legătură cu evenimentul organizat de Editura Litera în București. Unde? În București! Hmmm .....
                    Un grup de oameni inimoși, cu intenții lăudabile, au pus la cale distribuirea a 10.000 de cărți, gratuit, tuturor iubitorilor de lectură. Un gest excelent, care vine în întâmpinarea nevoii acute pe care o are societatea românească de a se împrieteni cu o carte sau alta. Mai mult, printre  cărțile  frumos aranjate pe caldarâm, au fost puse și flori, cel mai probabil ca un simbol al bunelor intenții....  Participanții au fost rugați să ia DOAR câte O CARTE ȘI O FLOARE!

 

 

                     Ghiciți, din trei încercări, ce a urmat! :(

                     Când totul a fost gata, oamenii au dat pur și simplu năvală, unii peste alții, s-au călcat efectiv în picioare și si-au umplut brațele de cărți, luate la întâmplare! În repriza a doua, florile, deși o parte deja rupte de marea îmbulzeală, au fost ridicate și ...înfundate în plase! :(

 

 

 

 

                          “Nici nu m-am uitat bine la ele”, a spus o bucureşteancă după ce a băgat câteva cărţi în sacoşă. “Cartea m-a determinat să vin aici. Am luat şi două flori, pe care le-am pus în sacoşă pentru că erau deja rupte” a adăugat femeia, precizând că a fost profesoară de limbi străine.

 

 

 

                           În doar patru minute și jumătate toate cărțile au dispărut, un record destul de...trist. Este evident faptul că în cea mai mare parte a cazurilor, cărțile au fost luate la grămadă, fără să conteze genul sau autorul. Ulerior, unii dintre noii proprietari au mai făcut schimburi între ei, ceea ce ar putea părea un licăr de normalitate întro situație de-a dreptul bizară, dar ușor de anticipat, după opinia mea (modestă, de altfel!). Nu, nu am probleme cu încrederea în oameni, ci doar mici bănuieli despre modul cum urmează să se desfășoare lucrurile, în anumite situații. Da, știu, mi s-a mai spus: bine că sunt eu ...deștept! Aș vrea să zâmbesc după ultima afirmație, dar de data asta chiar nu pot!

 

                          Sursă foto și informații.



 





Domeniul

                       IT are o viteză uimitoare de dezvoltare. Minţi dezgheţate găsesc zilnic soluţii noi pentru a acoperi nevoile de comunicare ale tuturor celor care sunt interesaţi de mediatizarea propriilor afaceri, de exemplu. Dacă adaug faptul că inventatorii despre care doresc să vă spun azi sunt români, sper să vă determin o tresărire de mândrie, dincolo de mizeria din viaţa politică a ţării unde trăim.
                        ,,Serviciul advertising mobile to outdoor este complet nou pentru piața românească și, în anumite aspecte, este o noutate chiar și la nivel global. Este prima soluție din lume care permite crearea unui poster și streaming-ul său direct din smartphone sau tabletă pe un ecran outdoor digital. Creat de un start-up românesc inovator, serviciul „The Pole” oferă o soluție foarte practică, simplă și convenabilă în special pentru business-urile mici și mijlocii, ca alternativă pentru promovarea, mult mai costisitoare, prin display-uri outdoor."

                          ,,Procedura este extrem de simplă și implică un dispozitiv cu iOS și… atât. Pentru a crea propriul afiș, sunt câțiva pași de urmat: descarci aplicația The Pole Society din App Store, îți creeazi posterul cu ajutorul funcțiilor grafice sau uploadezi unul deja existent, într-un format compatibil iOS (format 3/2), și selectezi ecranele digitale pe care dorești să fie afișată imaginea. Foarte drăguț este că posterele pot fi și personalizate la diferite niveluri, de luminozitate, focus, prin desenare sau prin diverse efecte aplicate.''
                          ,,The Pole Society este prima aplicaţie cu ajutorul căreia îţi poţi face reclamă pe cele mai mari panouri outdoor din Bucureşti direct de pe telefonul mobil. A câştigat până acum două premii, la Mobile Marketing Awards şi la ZF Mobilio, iar acum încearcă să-l câştige şi pe al treilea.The Pole a fost înscris în competiţia The Summit din Kilimanjaro şi a fost ales unul dintre cele mai bune startup-uri din competiţie (din 2000 de înscrişi, startup-ul românesc a intrat în top 200). Ca să treacă mai departe, trebuie să ajungă în top 50, iar în acest stadiul topul se face pe bază de vot public.''

                        În cazul în care şi voi sunteţi câtuşi de puţin mândri pentru reuşita unor români de-ai noştri, puteţi să le daţi o mână de ajutor astfel: accesaţi această pagină  şi daţi-le un vot, de care au mare nevoie în acest moment.Eu am făcut-o deja şi parcă mă simt mai bine. Un gest mic pentru nişte oameni deosebiţi!
                          Încă nu v-am convins? Ia uitaţi-vă la clipul de mai jos:

                        Informaţiile le-am luat de aici şi de aici. 

Welcome

                             Domnule ministru, în lumea noastră, a cetățenilor români normali, cu existențe modeste, departe de problemele naționale pe care cu mare efort vă străduiți dumneavoastră, politicienii, să le mușamalizați până ce vă expiră mandatele primite cadou, culmea, tot de la noi!
                             Acesta este mesajul meu către domnul ministru al comunicațiilor din guvernul actual, care, a făcut ieri declarații cel puțin ciudate, după modesta mea opinie. Domnul a fost la administrația financiară a unui Sector din București și a fost nevoit să stea la coadă 45 de minute pentru a achita niște taxe. Ei, și ce este nou în această întâmplare? Oare domnul ministru în ce țară a trăit înainte de a trece pragul instituției care pur și simplu batjocorește și desconsideră la maximul de suportabilitate pe cei care îi trec pragul pentru a-și plăti dările?
                             În situația în care domnul Cotovelea a dorit doar să ne spună cât de înapoiați suntem în comparație cu restul Europei în ceea ce privește accesul și folosirea domeniului IT&C, aș dori să-i reamintesc înaltului funcționar guvernamental că suntem, în general, în urma Europei cu câțiva zeci de ani, așa că nu mai contează (prea mult) zona IT. Din păcate stăm extrem de rău la capitole precum educația .....și altele desigur!
                             Fenomenul nu este nou, ci este rezultatul opacității celor care conduc destinele țării și viețile noastre de ani buni. De îndată ce ajung să meargă în mașini cu girofar uită cu toții de unde au plecat și scopul pentru care au ajuns acolo. Se încadrează perfect în tabăra cealaltă, care nu are griji, eventual se tem de mâna justiției care a început să-i ajungă, cu mare greutate, pe toți cei care au crezut că sunt deasupra tuturor și nimic nu-i poate atinge.
                             Iritarea mea a pornit de la faptul că poziția publică a domnului mai sus numit este falsă și teatrală. Cuvintele rostite de gura sa sunt identice cu cele rostite de zecile de mii de bucureșteni de ani de zile. dar mno, ei nu sunt cu toții miniștri. Mă bucură gândul că va urma o muștruluială strașnică executată de copy/paste, că doar nimănui nu-i convine să-i fie stropite cu noroi propriile acareturi, mai ales de către cei care au primit binecuvântarea (politică, desigur!) de la cel dintâi dintre miniștrii țării!

                              P.S. Știu că domnul cu pricina nu este (încă) membru al unui partid politic, ci doar un așa numit tehnocrat, dar cred că nu te poți apropia de troacă fără să te murdărești!

Munții

                    De zăpadă din Piața Victoriei din capitală spun multe despre gospodarii urbei centrale a României. Și despre țară, așa în general!

 

 

                     La mai bine de două săptămâni de la ninsorile care au acoperit Bucureștiul, este incredibil ceea ce se poate vedea în fața clădirii unde își desfășoară activitatea guvernul, care trebuie să administreze întreaga țară. Dacă la ei în pridvor asta se poate vedea, semnalul este limpede! Fotografiile sunt făcute marți, 11.02.2014.

 

 

 

 

                         Sursă foto.

 

 

 



Impresiile

                    De călătorie adunate săptămâna trecută sunt ... ușor negative. Pe traseul Cluj-Sibiu-București-Mangalia și retur am văzut de toate: de la progresele făcute pe autostrada ce leagă Sebeșul de Sibiu până la centura rutieră ce înconjoară capitala; de la câmpurile lucrate haotic, în strânsă legătură, desigur, cu forma de proprietate asupra terenurilor și cu dibăcia oamenilor de a se asocia în scopuri lucrative, până la culturile întinse din Bărăgan; pentru prima dată după foarte mulți ani am văzut că la Alba Iulia se construiește o nouă cale ferată; ....
                    Cea mai urătă impresie mi-a fost lăsată de centura Bucureștiului. Am parcurs-o în întregime, la dus pe cea din Sud, iar la întoarcere pe cea din Nord. Îmbucurător este faptul că se lucrează, dar lucrurile stau pe loc de prea mult timp. Un trafic greu infernal înghesuit, în batjocură parcă, pe drumuri strâmte și cu intersecții fără prioritate la tot pasul. Bomboana pe colivă, ca să spun așa, este întinderea nesfârșită de terenuri pline de moloz și pungi de plastic, de toate culorile, care fâlfâie vesele în bătaia vântului. Am fost surprins neplăcut în condițiile în care în jurul Clujului nu sunt asemenea situații. Explicația este simplă: oamenii prin partea asta de țară, unde locuiesc și eu, sunt mai altfel decât cei care se înghesoaie prin București, chiar dacă, așa cum le place lor să spună, de acolo se dă ora exacta în România. No offense, please! Dacă am urma cu toții exemplul lor, ne-am îneca pur și simplu în mizerie!
                    Scriind aceste rânduri, gândul îmi zboară la confuzia pe care o fac mulți străini între București și Budapesta. Ei bine, dacă am compara centurile ocolitoare ale celor două capitale, pe care le-am străbătut personal (așa că nu vorbesc din auzite!), am fi în dezavantaj major! În timp ce la noi s se circulă pe o bandă, maxim două pe sens, la ei sunt deja două, trei și chiar patru! Morala: dacă ar fi confuzii generate de condiții similare de trafic, am putea fi bucuroși! Ceea ce nu este cazul, din păcate! Oare nu este momentul să mai învățăm și noi câte ceva din experiențele pozitive ale celor care există în jurul nostru?

Concertul

                    Celor de la trupa VUNK se apropie . Poftim ? Cum care concert ? Mama mia ! Hai să-ți explic : în București , la Sala Polivalentă , în 3 octombrie de la ora 19.00 . Probabil că ești gata cu următoarea întrebare : așa , și ? Exact ăsta-i răspunsul : așașishow , VUNK !

 

 

 

                       Pot spune că începutul unei noi etape în evoluția societății românești este aproape . Atunci când trupe formate din tineri ajung să transmită mesaje sociale putem trage cel puțin două concluzii : 1.este vremea schimbării și 2. schimbarea deja bate la ușă ! Melodia ,,Vreau o țară ca afară" este un strigăt la adresa celor neputincioși (oare?) care încă mai conduc destinele noastre , fără să le pese de noi . VUNK strecoară printre frumoasele melodii de dragoste și un apel la conștiință civică ! O.K. ! Suntem aici ! Este limpede că mi-ar face mare plăcere să ascult această melodie în concertul lor despre care am scris mai sus ! Dacă este printre cititorii acestor rânduri cineva care nu știe despre ce vorbesc , are ocazia să afle vizionând videoclipul  de mai jos :



 

 

Oraşul

                     În care se găseşte cea mai înaltă clădire din România la data la care scriu este Bucureşti . Nu era prea greu de intuit deoarece , aşa cum le place unora să spună , din capitală se dă ora exactă în România ! O.K.! Problema este că şi în sens negativ , tot aşa stau lucrurile !
                     Azi este duminică şi las deoparte cugetările . Vă propun să vizionaţi un alt filmuleţ făcut de Răzvan cu drona lui , în care puteţi admira Sky Tower , o construcţie cu o înălţime de 137 de metri şi 37 de etaje .
                    O zi plăcută vă doresc şi ne ... ,,auzim" mâine !

Arena

                     Naţională din Bucureşti este locul unde mâine seară , de la ora 21.00 , se va mai consuma încă un episod din istoricele confruntări româno-turce ! Fotbalul va strâge iar zeci de mii de fani în locul unde , sper eu , un meci bun făcut de echipa noastră naţională va avea un scor pe măsură ! După victoria răsunătoare împotriva Ungariei , jucătorii sunt cu moralul sus şi bat la uşa mondialului din Brazilia 2014 .
                     În altă ordine de idei , dacă ai fost la meciul mai sus amintit (România-Ungaria) şi ai fotografii făcute de tine şi bineînţeles dacă doreşti , ai ocazia faină de a câştiga un premiu de 3500 de euro ! Da , da ! Atât este valoarea premiului oferit de City Insurance suporterului care va accesa pagina de ,,feisbuc" a companiei şi va urca fotografiile proprii de la România-Ungaria ! Tot ce mai trebuie făcut este ca prietenii (cunoştinţele , colegii , etc)  să dea share în număr cât mai mare acestor fotografii . Mai multe amănunte despre ce şi cum trebuie făcut găsiţi ...la faţa locului ! :)

                        Premiile sunt acordate din 9 în 9 ore , aşa că nu mai pierdeţi timpul ! La treabă !

Vremurile

                     Pe care le trăim sunt departe de puterea mea de înţelegere . Săptămâna trecută un copil a murit sfâşiat de câini în Bucureşti . Absolut incredibil , dar adevărat : în capitala ţării mele oamenii mor în colţii câinilor fără stăpân ! Circul care a urmat a întrecut cu mult orice aşteptări .
                     Televiziunile s-au bătut în interviuri şi transmisiuni în direct . Familia victimei era prezentă pe toate ecranele . Tatăl transmite mesaje ba primarului , ba preşedintelui . Bunica merge la Măruţă şi povesteşte cu lux de amănunte , la o zi sau două după înmormântare , cum s-a întâmplat . Este posibil ca rudele copilului ucis să fie copleşite de grozăvia întâmplării , dar cum să faci din suferinţa pierderii unui copil de patru ani transmisiuni în direct la televiziune ? Cât de firească este o asemenea abordare a suferinţei ? Nu le-a spus nimeni că au ajuns , fără voia lor , eroi întro poveste care nu este absolut deloc normală ?  În faţa bisericii , tatăl copilului ascultă la radioul dintro maşină , mesajul primarului . Reporterii transmit de la faţa locului . În timpul priveghiului este .... nimerit să fii atent la ce spune primarul ?
                       Un alt tip ,,bine intenţionat" oferă familiei ..... bilete la meciul de fotbal România-Ungaria . ???? Antrenorul naţionalei (sau careva jucător , nu mai ştiu precis) dedică victoria copilului decedat . Oamenii ăştia sunt normali ? Un politician dus bine cu pluta vine şi ne spune că de fapt copilul a fost ...... . Nici nu pot reproduce idioţeniile aduse la cunoştinţa opiniei publice . O babă nebună , fostă mare vedetă (de pe alte meleaguri), trimite scrisori deschise preşedintelui ţării în care bate câmpii că nu ar fi bine să omorâm maidanezii , deoarece copilul a murit din lipsa îngrijirilor medicale .
                       Din păcate , copilul a căzut victimă nevinovată modului infect în care este condusă , administrativ , marea aglomerare urbană care se numeşte Bucureşti . Nu stăm pe roze nici în celelalte părţi ale tării , dar acolo chiar este depăşită orice limită ...... . Şi , culmea , apar totuşi persoane care mai au de spus câte ceva în apărarea haitelor de câini ai nimănui . Vorbesc despre cruzime , genocid .
                        Oare cum de am ajuns în această situaţie ? Politicienii fac circ şi cheltuie bani fără rost organizând referendumuri care nu folosesc nimănui . Capital politic se poate aduna şi în vremuri cu mari frământări emoţionale . Sau atunci este cel mai potrivit să se facă auziţi .
                        Regret enorm pierderea unei vieţi . Un copil a ajuns pradă câinilor întro ţară care se vrea modernă , dar care este de plâns . Ruşinea întâmplării o purtăm cu toţii . Ne lăsăm duşi de nas de aceleaşi figuri triste , care nu reuşesc să pună în normalitate viaţa în ţara pe care se jură că o vor servi dezinteresat , din devotament şi , de ce nu , patriotism ! Halal ! Parlamentul a ajuns loc de odihnă pentru cântăreţi de muzică populară şi nu numai , antrenori de fotbal , vedete de televiziune , .... , persoane cu o pregătire teoretică solidă , cunoştinţe juridice generale , care le recomandă pentru calitatea de .... legiuitori ! Îmi cer scuze , cred că .... am deraiat de la subiect .
                         Dumnezeu să-l odihnească în pace pe Ionuţ !
                         

Revelaţie

                     Este cuvântul potrivit pentru ceea ce am simţit luni în Bucureşti . Ştiu , unii o să zică despre mine că sunt doar un provincial , dar pot să vă spun că impactul asupra mea a fost cu totul neaşteptat . Îmi cer scuze în faţa participanţilor la trafic din Cluj , deoarece i-am jignit catalogându-i uneori că se comportă ca nişte .... bucureşteni . Adevărul este că în oraşul meu se circulă atât de fain şi conform regulilor de circulaţie (regret repetiţia) şi de bun simţ , dar nu poţi să constaţi acest lucru decât în momentul în care ajungi în capitală .
                     Mojicia pare să fie trăsătura predominantă a şoferilor care nu te claxonează (ştiţi că o definiţie neoficială a nanosecundei este perioada scursă dintre momentul apariţiei culorii verde la semafor şi primul claxon) , îţi zâmbesc amabil , nu blochează intersecţiile , nu circulă pe trotuare sau scuaruri , nu te consideră nepregătit pentru marea provocare de a conduce un autovehicul prin oraşul lor , nu te aleargă pe trecerea de pietoni ,  ..... .
                     În mijloacele de transport în comun lucrurile stau mai bine . Conducătorul autobuzului nu cuplează ,,super-dispozitivele de taxare a biletelor electronice de călătorie" , cardurile cu călătorii ale celorlalţi funcţionează , al tău nu (te-a simţit din prima că nu eşti din zonă) , numărul persoanelor este relativ mic dar nu pot să nu constat (amuzat) că majoritatea covârşitoare a acestora au vârsta de pensie , de unde trag concluzia salvatoare : toţi ceilalţi (a se citi cei mai tineri) sunt în maşinile care nu mai încap , la propriu , pe străzile oricum foarte largi ale Bucureştiului . Şi , lucru demn de menţionat , instalaţiile de aer condiţionat erau în funcţiune , nu ca la noi unde , adeseori nici nu există .
                   Odată intrat într-un magazin , dacă spui bună ziua vânzătorului , deja l-ai dat pe spate şi te priveşte uimit ! De ce oare ? :))
                  No bine , no ! Ar mai fi de spus mai multe , dar nimeni nu este perfect ! Adaug totuşi că nu m-aş muta în Bucureşti pentru nimic în lume ! Am zis !