luni, 31 ianuarie 2022

Actualitatea

 Nefardată.



                                                          Sursă foto.

Ar fi de râs dacă nu este de plâns.  Meritocrația nu este, de multă vreme, la ea acasă pe plaiurile mioritice. Habar n am cum este prin alte locuri de pe planetă, dar, îndrăznesc să spun că, vorba unui contemporan, niciodată nu a fost să nu fie cumva....
Națiunea (din care și eu fac parte) are nevoie de o reformă profundă în educație, pornind de la cei șapte ani de acasă și terminând cu studiile doctorale, așa cum sunt cele sugerate mai sus.

În altă ordine de idei, sunt mare fan al revistei Dilema Veche. Voi ce citiți? 






vineri, 28 ianuarie 2022

joi, 27 ianuarie 2022

Zarvă

 Mare în fața blocului. Curios din fire, mă postez și eu la fereastră, cu scopul declarat de a afla ce și cum....  Accesul la punctul de colectare a gunoaielor se face pe o alee, construită la standarde vechi, comuniste aș încerca să spun (singura legătură cu comunismul este că a fost construită  cu aproximativ cincizeci de ani în urmă)... Ideea este că datorită numărului foarte mare de mașini existente este o adevărată aventură urbană să găsești un loc de parcare unde să nu stânjenești/încurci pe nimeni. 

Cineva de la un bloc vecin a dus la gunoi elemente de mobilier vechi, deși acest mod de a scăpa de lucruri voluminoase din viața ta nu este ok (chiar ușor ilegal). Pentru a ridica aceste deșeuri, a fost nevoie să vină o mașină mai mare, care, spre deosebire de cele care colectează deșeurile deja selectate de concitadini, nu avea loc de o mașină parcată pe aleea din discuția de mai sus. Șoferul de la firma de salubritate a anunțat această situție la dispecerat, de aici a fost anunțată poliția locală, care a chemat serviciul de ridicări și uite cum se aplică în viață (care bate filmul de cele mai multe ori) proverbul ,,unde dai și unde crapă".



Sub baghetele măiastre ale polițiștilor locali, cu participarea echipajului de pe mașina cea mai nesuferită din Cluj Napoca (o asemenea aventură te costă aproximativ o mie de lei), în câteva minute a fost eliberată aleea, astfel încât mobila veche să poată fi ridicată, cu o victimă colaterală care nu are nici în clin, nici în mânecă cu asta (posesorul golfului alb).



Cred că primul gând al păgubitului a fost/va fi ceva de genul ,,oare care dintre vecini nu a încăput de mașina mea?"




Din păcate, uneori, nu doar marțea sunt (trei) ceasuri rele.


În altă ordine de idei, cine a zis că persoanele care stau acasă prea mult sunt adevărate camere de supraveghere, mare dreptate a avut!

Voi ați avut surprize de acest gen? Cât de scumpă a fost  recuperarea mașinii?






marți, 25 ianuarie 2022

Goagălul

Este cu ochiul pe noi. Mă rog, pe mine și pe cei care, ca și mine, folosesc telefoane sau tablete sau te miri ce alte minuni și ultime răcnete de tip IT și care sunt logați permanent la un cont google sau care folosesc gooogle maps sau care sunt urmariți de alte aplicații care nu pot rula fără permisiunea, cerută și aprobată, de accesare a locației. O fi bine, o fi rău, sincer, habar n am.

Deși 2021 a fost un an pandemic, plin de felurite restricții, eu am muncit din greu (mult prea greu, stau și mă mir acum de ce....) și am călătorit foarte mult. Ochiul ascuns, dar prezent mereu, mi a trimis un fel de rezumat al locurilor și distanțelor parcurse în 2021.


Deși sunt convins că unele locuri și trasee nu au fost contorizate (erau diferențe între bilanțul lunar și kilometrii parcurși și contabilizați în foile de parcurs ale mașinii de serviciu), sumarul oferit este unul care mă poate ajuta să trag concluzii asupra etapei recent încheiate, referindu mă aici la fostul meu loc de muncă.


Este important să menționez că am și lucrat în fiecare dintre aceste călătorii, nu (doar) m am deplasat din locul a în locul b. Muncă grea, afară, indiferent de condițiile atmosferice....

Lipsa de măsură, de empatie pentru oameni (din partea șefilor) au fost doar două dintre sentimentele care au marcat un an (și zece luni) din viața mea profesională. 
Aveți grijă ce vă alegeți și mai ales ce vă doriți, că s ar putea să vi se întample!







luni, 24 ianuarie 2022

Ieri

Am fost la castel. 
Castelul Corvinilor, din Hunedoara. Din nou, după ceva vreme.


Un loc minunat, plin de istorie, tare drag mie.
Zi friguroasă de ianuarie, cu un vânt rebel, căruia nu i pasă, se pare, de încalzirea globală.
În imediata apropiere a acestui frumos monument istoric este amenajată o parcare, cu plată, lucru absolut normal în toate locurile civilizate spre care privim tânjind. Desigur, sunt persoane care parcheaza pe străzile din imediata apropiere a castelului, probabil știu ei de ce....
După ce am parcat și am oprit motorul, de îndată ce am coborât din mașină, se aproie de mine cel ce ...taie bilete, cum ar spune cineva din alte vremuri. Și tot așa, ca în alte vremuri, omul are o casa de marcat (portabilă) într o mână și, ați ghicit, un bon fiscal în cealaltă mână.
 - Zece lei, zice.
 - Cu cardul, vă rog, zic.
 - Nu se poate, doar cash, zice.
 - În regulă, zic și îi dau cei zece lei.
 - Mulțumesc, zice, și îmi întinde biletul de parcare. Sau bonul fiscal, cum ar veni.
Mi s a parut că nu i ok că nu l a imprimat în fața mea, în timp real. Mă uit la bon, mă uit la ceas, tipul, nevinovat:
 - Este vreo problemă? zice.
 - Da, zic: cum de știați de acum aproape 40 de minute ca o să vin eu să parchez aici, așa încât mi ați eliberat acest bon fiscal?
Cu o față inocentă, cu replici îndelung exersate:
 - Haideți că vă dau altul, domnule, nu vă supărați pe mine.... zice.
Ca un bleg, i am întors spatele și am plecat.
 - Vedeți că vă trebuie certificatul verde pentru a intra în castel, zice.
Vântul a fâlfâit plasele de șantier întinse pe gardul din apropiere. Cu o pală hotărâtă, a trântit la pământ două șevalete în fața singurului negustor de suveniruri (made în China) prezent în mijloc de iarnă în parcare, ca două bătăi din palme.... sau, oare a râs de mine, ca și de mulți alții? Nu am să știu niciodată, vântul nu prea vorbește cu mine.
La castel, fain. Renovări. Și vântul, probabil tot ăla din parcare.



Mi a fost dor să scriu.