Mai multe povești fără cuvinte puteți găsi la Zina.
Copiilor a fost proiectul meu de suflet, momentul din viața mea în care am înțeles că este necesar să fac voluntariat, că împreună putem face orice ne propunem. Am fost luat de valul de emoții aferente oricărei asemenea încercări, eram entuziasmat că și alți oameni, pe care nu i cunoșteam (încă) se alătură visului lui Alex Zamfir.
Pe 9 mai 2015 am organizat primul eveniment public din viața mea, în Parcul Central din Cluj Napoca. A fost super, am spart gheața și am prins curaj pentru următoarele. Până la sfârșitul verii lui 2018, Asociația 1Leu, al cărei membru am devenit între timp, a strâns ceva bănuți, dar eram departe de ceea ce aveam nevoie pentru Spitalul Copiilor.
Surprinzatoare .... cel putin pentru mine
Cluj Napoca, Calea Floresti, Farmacia Doctor Max +, 16 Octombrie 2020, la ceas de seara....
Intru in farmacie, totul in regula, doua farmaciste, doua cliente, eu al treilea, toti cu masti, fara sa ne inghesuim, in ton cu temerile de sezon, ca sa zic asa.... Una dintre farmaciste este preocupata sa scaneze si sa faca oarece, conform fisei postului.... Vine randul doamnei din fata mea.... Aceasta arata cu degetul farmacistei randul de sus cu medicamente....
- Acesta il doriti? intreaba doamna de dincolo de tejghea....
Clienta scutura din cap si arata mai in stanga.... nici un sunet ....
- Acesta? Antinevralgic forte?
Clienta aproba inclinand din cap....
- Aveti un card la noi?
Doamna din fata mea nu reactioneaza nicicum.... intelegem cu totii ca are deficiente de auz, cel putin.... farmacista ii arata un card de fidelitate, clienta scoate din portmoneu un card al ,,parintilor Doctor Max", Sensi Blue. Farmacista ii arata ca nu i bun, o intreaba daca doreste sa i faca unul pentru a beneficia de reduceri la medicamente, fluturandu i in fata ochilor un card rosiatic.... Clienta scoate buletinul, il inmaneaza farmacistei care completeaza datele in computer...
- Telefon aveti?
Nici o reactie. Doamna de dupa ghiseu scrie pe o coala de hartie intrebarea. Raspunsul este un scuturat din cap, evident ca o persoana cu deficiente de auz nu prea poate vorbi la telefon (da, unii carcotasi o sa spuna ca in vremurile actuale poti face orice altceva pe telefon, numai sa vorbesti nu!)
- Imi pare rau, o sa va fac un card data viitoare! zice farmacista, desi deja era clar ca nu poate fi auzita.... Cinciprezece lei si cincizeci de bani!
Clienta isi duce mana la cap, gestul este sugestiv ca pretul este unul prea putin prietenos, plateste, isi ia buletinul, medicamentul si pleaca...
Este randul meu.
- Incredibila discriminare! zic...
- Imi pare rau, nu pot continua inregistraea fara numar de telefon, se scuza farmacista...
De necrezut! Platforma nenorocitelor de carduri de plastic care ne ingreuneaza buzunarele (si vietile) in speranta unor minimale reduceri la medicamentele fara de care unii dintre noi nu pot trai are ca si conditie de inregistrare a unui client nou numarul de telefon. Daca nu ai telefon, nu existi! Dupa ce ca sunt si asa destul de necajiti, toti cei care au probleme serioase de sanatate sunt tratati cu dispret de sistemul cardurilor de fidelitate, o mare mizerie de care, va asigur, ne putem lipsi cu totii....
Cum iti educi clientii, asa ii ai, spune o vorba plina de cinism din sectorul vanzarilor....
Sunt trist ..... povara deficientelor de auz este foarte tare ingreunata de noi, cei care nu stim despre ce este vorba, sanatosi fiind.