Bicicletă

 

Orice comentariu cred că este de prisos! :)

Întâmplarea

Face ca uneori să nu știi ce vrei, să fii neinspirat sau pur și simplu să pierzi oportunități pentru că nu rezonezi cu timpul și locul unde te afli. Să fii un pampas, cum am putea concluziona și nu mă refer la floarea planta care poartă acest nume, ci la fraierul care poți fi fără să faci eforturi prea mari.

În august 2019 eram la o plimbare prin frumoasa noastră Deltă, loc pitoresc și renumit pentru rețetele excepționale după care se pregătesc peștii. La Mahmudia auzisem eu că există un loc lăudat pentru bucătarii săi, așa că am fost să verific. 

Situată fix pe malul Dunării, Casa Teo oferă servicii de cazare și masă, iar cei care i au trecut pragul au numai cuvinte de laudă. Cu o terasă destul de îngustă, am reușit cu greutate să ocupăm o masă care era liberă, dar în așteptarea celor cazați oarecum (în sensul că ce se vor face gazdele dacă o să vină un turist cazat să mănânce și nu o să aibă la dispoziție măcar o masă liberă... vorbim de orele după amiezii, posibil 16.30 - 17.00).

O dată obținută prima victorie, urmează momentul memorabil pentru mine: ne au fost aduse meniurile, am comandat imediat cafea și apă, apoi:

- V ați hotărât ce doriți să mâncați? zice domnișoara ospătar.

- Da, eu o să mi iau piept de pui la grătar/șnițel de pui cu ceva garnitură la felul principal....

Ochii mari de mirare/indignare nu pot fi descriși. Ai domnișoarei, desigur.

- Sunteți sigur că nu doriți pește? zice...

- A, nuuuu, eu nu mănânc pește, răspund  ( doar nu am venit în Deltă să mănânc pește, completez în gând, moment în care îmi dau seama că este ceva în neregulă...), am o problemă cu oasele multe, subțiri și foarte ascuțite..... aveți pui?

- Sunt preparate din pește care nu au oase, insistă domnișoara...

- Dai un pește proaspăt pe un pui congelat? intervine și soția .....

Am realizat brusc ce înseamnă să fii pampas, mi am făcut rapid un selfie, l am afișat pe ecranul telefonului și m am certat: chiar treci pe lângă asemenea ocazii fără să realizezi ce și cum?

- Ei bine, am ciripit eu, haideți că m ați convins! 

Oameni buni, am mâncat saramură de somn cu mămăliguță!

Cel mai bun preparat din pește gustat de mine vreodată, evăr!

Desertul a fost pe bază de clătite (fără pește, cârcotașilor)!

Și uite așa, eu, de la Cluuuuj, era să trec pe lângă o mare ocazie și, mai mult, să nici nu știu ce am pierdut! Ca un pampas, cum ziceam mai sus!

Cel mai tare fapt divers știți care este? Ei bine, în tot timpul ăsta, Dunărea trecea nestingherită pe lângă noi, în drumul ei spre mare...nu sunt convins că nu și a înghițit hohotele de râs între două valuri....

Precizare: aceste rânduri nu sunt o reclamă (plătită sau nu). Am adunat multe amintiri în anii în care nu am scris nimic și mi am propus să le scot la lumină, ca să zic așa.

 

Puiuc

Este cuvântul pe care vi l propun azi. L am auzit prima dată în județul Alba, dar este folosit și în alte zone și are înțelesul de sertar, sertăraș. 

Sursă foto

De asemenea, poate fi folosit și cu sensul de puișor, bob de fasole sau chiar iubițel. :)

- Adu mi și mie, te rog, foarfeca din puiuc! (cam așa a sunat, pentru mine, prima dată acest puiuc!)

No bine, no, voi cu ce cuvânt năstrușnic vă lăudați?

Povestea

 Cu Albă ca Zăpada

și vrăjitoarea cea rea

în varianta restaurant Cascada (lângă Slănic Moldova) și interpretare a personajelor care îmi aparține, cu scop vădit de a aduce un zâmbet celor ce răsfoiesc pe aici.

Lopităul

Este un cuvânt foarte hazliu, în opinia mea. Dacă mai îndrăznești să spui la plural ,,lopitae" vei reuși să smulgi (cred) un zâmbet interlocutorului.

                                            Sursă foto

Celebrul fund de lemn, tocător, curpător, crăpător, dog este subiectul de azi. Folosit în anumite zone din Transilvania, lopităul este nelipsit din vocabularul gospodinelor și gospodarilor (și din bucătărie, desigur!). 

Tu ce cuvânt amuzant folosești?

Jujăul

Este un cuvânt vechi, care pe mine mă amuză și pe care îl folosesc adesea cu referire la colier, zgardă sau chiar la mult mai modernul badge. 

                                  Sursă foto.

În forma inițială jujeu, are sensul de bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor pentru a i împiedica să alerge după vânat sau să intre în anumite locuri.

Origine: sârbescul zezej.

Voi ce cuvinte neobișnuite folosiți?

Floașterul

Este un arhaism transilvănean, amuzant zic eu, extrem de rar folosit, are înțelesul de drum principal în localitate, drum pavat, zonă centrală cum s ar putea spune în zilele noastre.

                                                           Sursă foto

Folosesc adeseori acest cuvânt chiar dacă, este adevărat, nu am mai auzit pe altcineva pronunțându l. Invitația mea la o plimbare în centru sună cam așa: mergem la o plimbare pe floașter? :) 

Derivate: a floșteri: a pava cu piatră; floșterit: pavat, în anumite zone cu sensul de asfaltat.

Origine: pflastern = pavaj în limba germană.

Vouă ce cuvinte ,,demodate" vă plac?

Vorbește

Lumea, pe ritmuri bine precizate, că „vara nu dorm!”, „nu am somn” și chestiuni de genul acesta .... ei bine, fauna nocturnă este atotcuprinzătoare și cu asta am încercat să spun tot! :)

Fast food de cartier, sâmbătă noaptea, aproape de miezul nopții. Ceva forfotă, șaorma este la putere, tinerii (unul mai flămând ca altul!) stau la un mic rând, salivând cu gândul la masa gustoasă și sănătoasă de care o să aibă parte în curând. La raionul BIO, o domnișoară îmbrăcată cu pantaloni largi și rupți corespunzător, cu tricou cu vedere la buric și o geacă de piele, rupe legea șaormei și comandă un hot dog! Pe când să strige în cor „blasfemie!”, cetățenii prezenți aud un glas întrebând cristalin:
- „Cremvuștii” sunt proaspeți?
Poftim? :))))

 Sursă foto.

Un răspuns inspirat ar fi fost ceva de genul: da, crenvurștii sunt mai mult decât proaspeți, acum i-am cules din spatele blocului! După ce că ești proastă neinspirată, mai și semnalizezi? Pițipoancele știu de ce! :))

Mai

În glumă, mai în serios, un zâmbet lunea te poate ajuta să-ți meargă bine toată săptămâna, indiferent ce spun cârcotașii. Părerea mea. :)

Propun ca temă a zilei armata.

Prima zi de armată. Un plutonier trece prin fața rândului de soldați și întreabă:

- Ce ai fost în viața civilă?

Unul brutar, altul măcelar, altul electrician, care cum. Ajuns în fața lui Bulă:

- Ce ai fost în viața civilă?

- Am fost fericit!

:)

Un tip merge la încorporare la marină. În timp ce i se completau actele, este întrebat:

- Știi să înoți?

- Dar ce, nu aveți vapoare?

:))

O voce disperată la telefon, la 5 dimineața:

- Alo, salvarea?

- Da.

- Veniți repede, vă rog, în curte este un nebun ce sună goarna și ne enervează pe toți ....

- Imediat, dați-ne adresa!

- Florești, UM 04463! 

:)))

No, cine mai spune un banc?

Bancuri

 Sursă.

***

Un bătrânel la 80 de ani stătea supărat pe o bancă în parc. Un cunoscut îl observă și merge la el:

– Ce ai pățit?
– Ce să pățesc, m-am căsătorit cu o studentă de 22 de ani …
– Așa și?
– În  fiecare dimineață înainte să plece la facultate facem dragoste, când se întoarce îmi face să mănânc, apoi facem iar dragoste. Seara înainte și după cină, facem iar câte o partidă de amor sălbatic…
– Tot nu înțeleg care este problema, ăsta este visul bărbaților, nu?
Bătrânul începe să plângă și spune:
– Posibil, dar nu îmi mai amintesc unde stau…

:)

***

Ion supărat că Maria îl înșeală, merge la un avocat să se intereseze de posibilitatea unui divorț. După ce îl lămurește avocatul, Ion încearcă să plătească onorariul, dar avocatul refuză:

– Domnule, așa ești destul de amărât, doar ți-am oferit câteva sfaturi, nu este nevoie să plătești. Viața este mult prea grea iar banii foarte puțini.
– Mulțumesc din suflet. Dacă vreodată o să ai nevoie de serviciile mele să știi că nu o să coste nimic, promit.
Avocatul curios:
– Dar ce meserie ai?
– Sunt angajat la o firmă de pompe funebre!
:))

Bancurile

De luni se întorc! :)

*
O femeie la medicul de familie:
- Domnule doctor, ați uitat că stau de 3 minute cu limba scoasă?
- Nu, nu, dar vreau să scriu rețeta în liniște!
:)

**
O babă mergea liniștită pe stradă și dintro dată, în fața ei, cade un tip tocmai de la etajul 10, se ridică și dă să plece .... baba speriată îl întreabă:
- Maică, dar nu ai pățit nimic?
- Mamaie, eu sunt parașutist profesionist, sunt antrenat!
- Păi .... și unde îți este parașuta?
- E sus, o bate bărbată-su!
:))

***
O tânără îi povestește unei prietene:
- Duminică, la ștrand, niște tipi s-au legat aiurea de mine, numai pentru că îmi purtam aiurea costumul de baie!
- Cum adică?
- În mână ......
:)))

Cine îmi spune/scrie și mie un banc? :)

Prima

Zi a săptămânii este recomandabil să aducă un zâmbet pe fața ta. Să vedem ce pot face:

*
O femeie sună disperată la medicul veterinar:
- Domnule doctor, pisica mea a băut circa 50 ml de benzină, după care s-a învârtit ca nebuna prin casă timp de trei ore. Acum stă pe canapea și nu mai mișcă absolut deloc. Ce credeți că s-a întâmplat?
După 10 secunde de gândire, medicul răspunde:
- O fi rămas fără benzină?
:))

**
Șeful către angajat:
- Când îți fac cu mâna, înseamnă că trebuie să te apropii de mine, este clar?
- Sigur că da, dar eu când dau din cap, înseamnă că nu vin!
:))

***
Un tânăr își conduce prietena acasă, seara târziu, după ce au fost la discotecă. Ajunși în poarta casei fetei, tipul se reazămă cu cotul de stîlpul porții și începe s-o aburească pe fată în fel și chip. După 15 minute, se deschide ușa casei și tatăl fetei, cârpit de somn, spune cu un oftat:
- A zis nevastă-mea că se culcă ea cu tine, numai ia cotul de pe interfon!
:))

Tu ce banc bun ai auzit în ultima vreme?

 Sursă.

Întrebarea

Care frământă omenirea, mă rog, una dintre multele întrebări esențiale, este următoarea: cine a fost mai întâi, oul sau găina? Dacă ești de acord până aici, te invit să citești mai departe, dacă nu, te invit să citești în continuare! :)) Să revenim: plecând de la această cugetare adâncă, iată în ce încurcătură am ajuns: cine au fost primii, ciobanii sau cei care au buletin nou de Florești? Hmmmmmm ....

Aflat cu ceva treabă în zonă, m-a umflat râsul, la propriu, când, privind în zare, mă rog, în deal mai precis, am văzut, aievea, o parte din Miorița: Pe-n picior de plai/Pe-o gură de rai/ Iată merg la vale/Mai multe mioare/ Printre blocuri behăind/Cu toți câinii chiar lătrând/Și ciobanii suspinând/Ușurel zicând, în gând/Mai lungă-mi pare calea/Acum, la-ntors acasă/ Printre atâtea blocuri/Aș vrea să zbor/Dar ...turma nu mă lasă!

Ideea este că în localitatea Florești, începând cu bumul imobiliar din 2007, pe fondul unei luări prin surprindere a autorităților locale în ceea ce privește dezvoltarea normală, cu infrastructură în conformitate cu secolul XXI, o mulțime de șmecheri au construit blocuri anapoda, după cum i-a dus interesul miliardelor făcute într-un singur an. Este ușor să ridici din umeri în calitate de primar, dar să gestionezi problemele unei comunități care a cresut într-un deceniu de la 6.000 de persoane la peste 20.000 nu este floare la ureche. Numit și dormitorul Clujului, Floreștiul zilelor noastre este cea mai mare comună din România și are probleme pe măsură: drumuri, canalizare, miros îmbietor de la fermele de păsări, lipsa școlilor și a grădinițelor și, nu în ultimul rând, apariția acestor blocuri pe terenurile unde cu ani în urmă pășteau fericite turmele de oițe. Poate că este ceva ce eu nu înțeleg, poate că alții asta și-ar dori, dar mie mi nu mi se pare în regulă să te uiți pe geam fix la turma de oi care lasă peste tot dovezi solide a trecerii ei. Și căpușe. Da, dar ele, oile, au fost primele în Florești .....

Bancul

De luni:

Întro  noapte, Ion și Măria, proaspăt căsătoriți, stau de vorbă ....
- Mă Ioane, spune drept, pe cine ai mai avut înaintea mea?
- Pe Florica ....
- Numai pe ea?
- Pe Veta, Maricica, Rozi .....
- Să știi că sunt geloasă ....
- No bine, no! Mai bine ai fi mulțumită că te-ai calificat în finală!
:))))

- Bade, ia spune tu: ce faci toată ziua?
- Păi, mă scol la 5, rânesc la vaci, vin și rad o pălincă ....
- Bade, uite, ca să arătăm că țăranul român este cultivat, în loc de „rad o pălincă” spune și dumneata „citesc o carte”!
- No, bine atunci! Dimineața mă scol la 5, rânesc la vaci, apoi vin și citesc o carte. După-amiază fac io ce fac, mai citesc o carte. Asta până mă întâlnesc cu prietenii și mergem cu toții la bibliotecă și citim acolo la cărți până seara, când vin muierile să ne ia acasă!
:)))

Doctorul îl întreabă pe pacient:
- Oare te obligă cineva să te îmbeți, în halul ăsta, în fiecare zi?
- Nu domnule doctor, nu mă obligă nimeni și nimic. Sunt voluntar. degust vinuri!
:))))

 Sursă.

Sugestia

Unui vizitator al blogului, Adrian Baciu, a fost să permanetizez tema bancurilor și o să încerc să fac asta în fiecare zi de luni. Vă invit să scrieți și voi un banc, să ne amuzăm împreună. Ce ziceți, încercăm? :)

 Sursă.

 Sursă.

 Sursă.

 Sursă.

Zâmbetul

Trebuie să ne lumineze chipurile mereu. Sau ar trebui. Sau ....
Ideea este că mi-am propus pentru azi să vă scriu cinci bancuri care mie mi se par amuzante:


*
Dintr-un turn de pază al unui fort din vestul sălbatic strigă santinela:
- Domnule căpitan, vin indienii!
- Prieteni sau dușmani? întreabă căpitanul.
- Cred că-s prieteni, că vin împreună!
:)

**
O blondă intră în aprozar:
- Bună ziua, aș dori niște cartofi!
- De cât? întreabă vânzătoarea.
- Decât cartofi! insistă blonda ....
:)

***
Directorul unei mari companii venea la serviciu în fiecare dimineață cu mașina firmei. Când ajungea la poartă, bariera se ridica de îndată, iar portarul îi dădea binețe:
- Bună dimineața, domnule director! Să trăiți!
Întro zi, directorul decide să vină pe jos la serviciu, să facă o mică plimbare. Când ajunge în dreptul barierei, portarul îl întreabă:
- Ce băi, p...ică, nu mai ești director?
:)

****
La un interviu de angajare:
- Sunteți căsătorit?
- Nu.
- Îmi pare rău, noi avem nevoie de persoane care sunt obișnuite să se subordoneze .....
:)

*****
Blonda la alimentară:
- Dați-mi un litru de lapte da vacă, vă rog!
- Regret, dar nu încape în sticla dumneavoastră, e prea mică!
- Atunci dați-mi un litru de lapte de oaie!
:)

 Sursă.

No bine, no! Cine îmi spune/scrie și mie un banc bun? :)

Vizita

Unei persoane apropiate la Spitalul de Boli Infecțioase din Cluj, pe care am făcut-o sâmbătă, m-a pus întro situație ușor amuzantă și despre care credeam că nu mai există îndoieli: condiționarea vizitei de cumpărarea de botoșei de unică folosință. Știu că au fost discuții cu mai multă vreme în urmă despre această măsură de reducere a introducerii ....microbilor de pe stradă în spitale și eu credeam că este limpede că NU v-a fi obligatoriu să cumperi acești botoși ca să poți intra în interiorul unei unități sanitare.

 Sursă.

Conversația cu portarul de la spitalul mai sus menționat a debutat îndată ce ne-am apropiat de intrare, acesta spunându-ne, plin de importanța serviciului său, că programul de vizite s-a redus datorită epidemiei de viroze respiratorii și că suntem în afara acestuia. Hmmmm, după ce îi explicăm ce și cum, omul ne cheamă, cu o privire complice, înăuntru, la biroul său, se așează pe scaun și zice, amabil, persoanei care mă însoțea:

- Hai, dați-mi piciorul, să vă pun botoșei!

Poftim? Unde ați mai văzut/auzit voi ca portarul să se aplece să încalțe vizitatorii cu botoși? Clar că scopul urmărit era unul clar: bănuți să cumpere și gura lui un mărțișor! Scene incredibile se desfășoară sub ochii mei: portarul o încalță pe persoana cu care eram, urmez eu și îi dau puțin de furcă, deoarece pantofii mei sunt cam mari pentru mărimea universală a bucăților de plastic cu elastic, apoi, cu un zâmbet până la urechi, ne cere doi lei. Exact așa cum mă gândisem. Cred că nu mai este nevoie să precizez că nu am primit bon fiscal, nu?

Morala poveștii este una simplă: niciodată nu am crezut că un portar de la spital se va apleca să mă încalțe pe mine, un simplu vizitator, dar vorbește lumea prin sat că „niciodată să nu spui niciodată”!

Surprizele

Sunt iubite de toată lumea, iar dacă sunt și dulci, parcă au mai mare efect! (Ei parcă!) Citind pe blogurile prietenilor mei, am aflat de la Denisa că Nutella a pornit o foarte faină campanie prin care personalizează cu nume borcanele cu prea buna cremă de alune, eticheta fiind astfel și mai apropiată de persoana care cumpără/primește borcanul. No bine, no, dau fuga la pagina cu orașele și locațiile unde se întâmplă marea personalizare (adică aici), mă uit la ceas  și trag concluzia că mai am timp să-i fac o surpriză fiicei mele, mare amatoare de cremă de ciocolată, mă rog, de alune am vrut să scriu. Am cumpărat din Carrefour un produs Nutella, am căutat promoterul și iată rezultatul:

No, ce ziceți? Am întâmpinat mici dificultăți, pe eticheta pentru borcanul de 400 gr partea de jos a literei g nu se imprima, domnișoara care s-a ocupat de personalizarea borcanului a găsit soluția: a tipărit o etichetă pentru un borcan de 750 gr și în felul acesta rezultatul a fost cel așteptat. Denisa, mulțumesc de informație! :)

În situația în care în localitatea voastră nu se desfășoară această campanie și doriți totuși să vedeți cum arată numele vostru în această dulce situație, mai există o posibilitate: intrați pe borcanultăunutellapunctro și puteți ajuinge la un rezultat ca acesta:

Acestea fiind spuse scrise, vă doresc o săptămână minunată! :))

Spălătoria

Auto este locul unde poți avea mereu surprize, plăcute mai rar. Nu vreau să fac mare caz de situația în sine, ci să vă dau ocazia unui zâmbet. :)

Am fost ieri să spăl mașina. Mizerie mare peste tot, mașina circulă zilnic, așa că este de la sine înțeles că trebuie dusă la spălat. Mno, peste tot cozi .... oraș măricel, mașini fără număr, tarife asemănătoare. În imediata apropiere de magazinul Metro sunt două spălătorii auto, gard în gard. La ambele coadă. Dau cu banul și mă așez la rând. Rândul nostru merge mai repede, ceea ce îmi atrage atenția: conform lui Murphy, întotdeauna coada cealaltă merge mai repede. Hmmmmmm ...... Când să intru în hala de spălare, o blondină se bagă în față, deși mai erau încă două mașini în spatele meu. Cobor și mă duc și o întreb:
- Aveați planificare fix la ora asta?
- Nu, îmi răspunde ea, nevinovată ..... dar stăteați la coadă la spălătorie?
- Da, da! Și mai sunt și alte mașini în spatele meu!
- Păi și de ce nu ați intrat până acum? insistă ea.
- V-am așteptat pe dumneavoastră să mă dirijați! îi zâmbesc eu cu toată dantura.
Deși nu mă așteptam la nimic bun, am fost surprins: blonda se urcă la volan și pleacă supărată (probabil) că nu prea i-a ieșit socoteala. Duc mașina în hală, îi dau băiatului 7 lei pentru efortul personal, plătesc 18 lei la birou, fără bon, evident, întreb cât durează și după ce primesc asigurări că în 30 de minute mașina v-a fi curată și parcată, plec întro vizită la Metro, magazin căruia nu i-am mai trecut pragul de multișor.

După 35 de minute mă întorc la spălătorie, deschid portbagajul mașinii și găsesc exact ceea ce m-am așteptat: nici nu fusese atins de aspiratorul celui pe care îl plătisem să facă asta. Mă îndrept spre el și îi spun:
- Prin portbagaj nu ai ajuns cu aspiratorul!
- Ăăăăăăă ......, răspunde el.
- Poftim? nu mă las eu.
- Nici nu am știut că are portbagaj!!!!!!!!!!

Am tras mașina lângă aspiratorul buclucaș și, de voie, de nevoie, cu un zâmbet acru, tipul a aspirat, pe repede înainte și în locul despre care nu a știut că există! No bine, no, voi ce credeți, mașina din fotografia de mai sus are sau nu portbagaj? :))))))))

Iarna

S-a întors la Cluj, la început de februarie. Brrrrr! :)

A-nceput iarăși să cadă,
Câte-un fulg pe ici pe colo,
Soarele-a ieșit degrabă
Și-au rămas copacii ....solo!
:))

În aceeași dimineață, undeva departe, pe malul Adriaticii, o zi senină îi invita pe cei interesați la o ședință foto.

Zi de iarnă, frumușică

Lângă mare, cu tot dragul.

Repejor vine spre casă,

Uneori chiar și pescarul!

Bucurie mare-n apă,

Cum nu este pe uscat,

Peștișorul este vesel,

Înc-o dată a scăpat! 

:))