Tristețea

 Este dominanta de azi. Ar fi putut fi iubirea, doar e Dragobetele, doar că....războiul nu ne lasă.

Sursă foto.

Cel mai mizerabil lucru pe care îl pot face oamenii este să pornească un război. Când acel război este și foarte aproape, nu mai poți avea tihnă.

Nimeni nu poate spune cum vor evolua lucrurile, din păcate....

Actualitatea

 Nefardată.

                                                          Sursă foto.

Ar fi de râs dacă nu este de plâns.  Meritocrația nu este, de multă vreme, la ea acasă pe plaiurile mioritice. Habar n am cum este prin alte locuri de pe planetă, dar, îndrăznesc să spun că, vorba unui contemporan, niciodată nu a fost să nu fie cumva....

Națiunea (din care și eu fac parte) are nevoie de o reformă profundă în educație, pornind de la cei șapte ani de acasă și terminând cu studiile doctorale, așa cum sunt cele sugerate mai sus.

În altă ordine de idei, sunt mare fan al revistei Dilema Veche. Voi ce citiți? 

Campania

De înscriere a elevilor la ora de religie s-a finalizat cu un succes (din punctul de vedere al bisericii), proporția celor convinși fiind însemnată, peste 80%, cred. Cam suspect rezultat, îndrăznesc eu să spun, dar ăsta este un alt subiect. O temă importantă și un bun subiect de studiu la ora de religie poate fi exemplul minunii săvârșite de mirul adus de la mormântul sfânt. Precizez că nu doresc să ofensez pe nimeni, îmi cer scuze celor care vor fi deranjați de vorbele mele, dar sunt liber să gândesc și să scriu exact așa cum o fac acum. Gândurile mele nu sunt legate de credință, ci de circul ieftin, grotesc pe care l-a oferit în Parlament o doamnă senatoare, știind perfect că este în prim planul televiziunilor, în direct.

 Sursă.

Este tragi-comic pentru anul în care se pregătesc expediții pe Marte să apelezi la untdelemn sfințit pentru a-l proteja pe un senator de arestare preventivă. Nu sunt în măsură să spun că este bine sau rău ca persoanele cercetate să fie arestate preventiv, cu toate că mi se pare incredibil de mare numărul celor aflați în această situație. Un privitor neavizat ar putea trage o concluzie ușor hazlie (oare?): mirul face încă o dată minuni, în sensul că că a influențat decizia senatorilor în scopul de a face scut în jurul unui biet coleg, cu care are cineva ceva. Adică un procuror. Care este și el om și deci supus greșelii. Arestare preventivă care l-ar putea împiedica pe cel vizat să se apere. Și oricum, faptele în discuție sunt de mulți ani, așa că mai are rost? ...

Să revin la ideea de la care am pornit articolul de azi. Nu ar fi de mirare ca votul din Senat de ieri să fie disecat la ora de religie, într-un viitor apropiat. Este un exemplu concret în care o minune s-a săvârșit: credinciosul senator a fost apărat de colegi în fața procurorilor nu pentru că nu au fost convinși de cererea procurorilor, ci pentru că a fost miruit!

Și pentru ca tabloul să fie complet, mai adaug replica doamnei mânuitoare de mir, membru al Parlamentului unui stat european: „Mai lăsați-mă cu Constituția!” Încă se mai miră cineva din ce motiv doresc românii să emigreze? 

Firul

Care desparte normalul de anormal, firescul de nefiresc, în situația în care justiția din țara mea trebuie să-și facă treaba în cazul parlamentarilor este foarte subțire. Firul, zic. O gloată de compromiși din toate punctele de vedere, putrezi de bogați, fac un zid de netrecut unul în jurul altuia, ori de câte ori se pune în discuție ridicarea imunității parlamentare în scopul unei cercetări a unor presupuse fapte săvârșite în contradicție cu legea. Nu există rușine, teamă de penibil ce să mai spun ..... ei, politicienii, arată cu degetul spre procurori și reclamă abuzuri. Noi, cei mulți, ne gândim că este puțin probabil ca acuzațiile să fie în van. După ce au furat pe rupte, se tem de pușcărie ca dracu de tămâie. Ori de câte ori nu este prea groasă acuzația, cel puțin la nivel declarativ, îl scapă printre degete pe colegul aflat întro situație delicată.

 Sursă.

După ce alții au implorat, de la tribuna Parlamentului, cu ochii în lacrimi, cerând ajutorul colegilor (de infracțiuni?) să facă un adevărat scut în fața procurorilor, iată că a venit rândul lui Vosganian să ne arate cum este să nu îmbătrânești frumos: cerșind mila politicienilor de toate culorile, pe motive de (mare) rahat: sunt un român din clasa de mijloc, cu rate la bancă; este greșit ca Senatul să accepte pe bandă rulantă cereri de urmărire penală a membrilor săi; faptele pentru care sunt acuzat sunt decizii de politică economică; execuțiile în grup nu folosesc nimănui; am fost propus pentru Premiul Nobel; sunt gata să jur pe Biblie că sunt nevinovat ......

De râs sau nu, omul și-a văzut sacii în căruță: senatul a respins cererea DIICOT de începere a cercetării penale în cazul său. Vizibil emoționat, a declarat după vot: „aceasta este o victorie a democrației!” Poftim? Precis? Habar n-am dacă e vinovat sau nu de ceva, dar faptul că nu ajunge în fața unui judecător spune multe.

Aceeași (aproximativ) 10.000 de oameni ne învârt pe degete de 25 de ani. Păcat. 

Provocarea

Pe care o lansez azi este una simplă, sub forma unei întrebări: sunt asemănări și/sau deosebiri între cele două fotografii de mai jos?

 Sursă.

 Sursă.

Concluzia

Neplăcută la care am ajuns de ceva vreme este că un număr de aproximativ 10.000 de persoane conduc țara asta spre dezastru, de mai bine de 25 de ani. Numărul îmi aparține și este o aproximare grosolană a decidenților, în principal politici, de la toate nivelurile. Politicienii conduc (prost) țara asta, deși, pentru a fi politician nu este nevoie de nicio calificare obligatorie. Asta-i chiar culmea, așa-i?

Am sentimentul că aceștia se cunosc unii pe alții, sunt rude sau parteneri, cu certitudine prezenți în mod constant în toate locurile unde este vorba despre bani, mulți bani. Se căsătoresc între ei, se aliază în grupuri de interese, niciodată unii împotriva celorlalți. Aceleași nume sunt prezente de la un guvern la altul, de la un parlament la altul, mai nou de la o ANI la un DNA, adică și de la un tribunal la altul. Mizeria care iese la suprafață aproape că mă sufocă de indignare. Ticăloșii, parteneri de furtișaguri timp de peste două decenii, se dau acum în gât, unii pe alții. Da, mă bucur că li se înfundă, dar nu pot să nu constat că membrii familiilor lor locuiesc în continuare în case luxoase, conduc mașini de top, iar eu râmăn cu datul din coadă, în gol, atunci când mai cade unul în mijlocul celulelor, mai nou (cel mai probabil) și ele de lux.

Expresia cea mai concludentă a ultimelor evenimente din lumea cercetaților de lux din România afirmația lui David, fost Troacă, la adresa mitei de 500.000 de euro primită fix în biroul unde își desfășura activitatea ca ministru de interne: „era mai bine dacă erau în lei!”. Înțelegeți ce oameni au ajuns să hotărască destinele țării? Ministru se temea oare de un curs nefavorabil la casa de schimb sau doar a zis și el așa, să pară fițos, că dă bine la relațiile dubioase să ai putere mare, dar să fii și moftangiu în același timp! Așa cum am văzut într-un pamflet, cred că era mai bine dacă erau în franci elvețieni! :))

 Sursă.

Sunt efectiv fără cuvinte  .... sau pe aproape ..... vă dați seama că omul ăsta mergea la tot felul de activități cu șefii din poliția română și le cerea acestora să fie mari și tari, să-i prindă pe infractori, apoi scurta ședința și se grăbea la biroul unde urma să ajungă, în scurt timp, geanta de bani? Oare cât de grea este o sacoșă în care sunt 500.000 de euro? Și oare (sacoșa) era de la supermarket, cu 60 de bani bucata?  Mare mirare a fost când un proprietarul unui club celebru de fotbal din România umbla cu valiza cu bani să premieze jucătorii unei echipe .....dar când un înalt funcționar al statului primește o atenție de jumătate de milion de euro, ce să mai spunem? Vă imaginați că în drum spre casă, omul putea să între la magazinul din colț și să-i cumpere soției (amantei, copilului, unui prieten, ....) un Audi de ultimă generație așa cum voi cumpărați o franzelă? Hmmmmm, săracul, ....mai greu era să găsească ceva mătușă pe numele căreia să fie eliberată factura ..... nu, în nici un caz să nu o cheme Tamara! 

Culmea

Rușinii poate fi atinsă în fel și chip .....asta cu condiția ca în politică să se poată vorbi despre acest simțământ .... Spre exemplu, cum ar fi să fi fost președinte al unei țări, trecut bine de prima tinerețe (răutăcioșii ar spune chiar de a doua!), să participi la ceremonia de investire a unui nou președinte al propriei țări, în fruntea căreia ai fost la rândul tău și, deși este limpede pentru oricine că unii ochi vor fi ațintiți asupra ta, să tragi pur și simplu, un pui de somn? Cam .... rușinos, nu?  Și scriu așa din dorința de a mă exprima într-un mod delicat!

 Sursă.

Am o mică nelămurire: cum (sau când) o să afle unii oameni că este momentul să mai facă loc și altora, că nimeni nu este de neînlocuit? Șșșșșșșșșșșșșt, numa-ncet, aici se doarme! :)))))))))

Săptămâna

Președinților este o expresie des folosită în această perioadă și, la prima vedere, există o mare deosebire între cei doi președinți care vor face ...schimb de ștafetă, mâine. Evident că există multe voci care exprimă păreri despre acest moment și era inevitabilă și o abordare așa, mai veselă, ca de week-end! :))

Departe de mine gândul de a aduce vorbe de ocară cuiva (fostului), dar oamenii sunt binevoitori și se întrec în sfaturi (pentru viitorul!)! NO bine, no! Ce părere aveți?

Trompeta

Politică a acestei săptămâni este, fără nicio îndoială, gogoașa aruncată poporului flămând prin excluderea din marele partid al trandafirilor a celor trei crai care au avut curajul (sau nechibzuința politică) de a spune una-alta despre și cu personajele de la vârful acestei formațiuni politice.

 Sursă.

Paradoxul acestei întâmplări este unul uluitor și poate fi tratat cu o ironie de zile mari: extrem de supărat pe predecesorul său din motivul banal că la ultimele alegeri nici nu a reușit să spună „Da*****, dragostea mea!”, primul perdant al țării a orchestrat excluderea din partid a unor figuri celebre în loc să plece el însuși, de rușine (sau din demnitate) pentru rezultatul alegerilor! Culmea este că este alungat un fost președinte de partid fix după ce actualul președinte a pierdut (prin vot) cea mai importantă funcție în stat. Ca să nu mai vorbim despre celebrul primar „care este” care are acum ocazia să spună multe glume în stilul caracteristic! :)))

 Sursă.

Politica nu face parte dintre subiectele mele preferate, dar mno, și eu trăiesc în țara asta unde prea des se petrec lucruri politice care sunt de-a dreptul surprinzătoare! 

Viitorul

Președinte al României este un subiect de discuție ...de sezon, dacă pot spune așa. Da, este campanie electorală, duminică vor fi alegeri, turul doi. No, un zâmbet întro joi, înainte de alegeri, primiți? :))

În situația în care nu am prea nimerit-o, mai încerc o dată:

Din punctul meu de vedere, orice comentariu este de prisos! Dacă ai totuși ceva de adăugat, ești invitatul meu să o faci, mai jos, la rubrica special destinată!

Echilibrul

În viața publică (și nu numai) poate fi cu mare greutate restabilit pe fondul emoțional, bine zgândărit, al campaniei electorale. După ce de ani de zile limbajul la cel mai înalt nivel al statului român a coborât sub orice limită a decenței și a respectului musai de acordat oricărui om, tot ce se întâmplă acum pare atât de firesc, încât, deși ar trebui, nu mai miră pe nimeni. Clocotul social a ajuns să scoată pe stradă mulți români, iar în tabăra adversă provoacă mici crize de isterie sau de identitate în rândul celor care înfierează pofta de manifestații publice a celorlalți. În realitate, zic eu, este la fel de grav faptul că unii cetățeni români din afara granițelor nu au avut posibilitatea să voteze ca și numărul suspect de mare de vizitatori (musafiri) pe care l-au avut localități cărora nu le-au mai trecut nimeni pragul de multă, multă vreme.

 Sursă.

Ambele tabere aruncă vorbe grele, cel mai adesea prin vocile celor din rândul doi sau trei. Principalii candidați la funcția supremă în stat își măsoară forțele cu ajutorul echipelor de sfătuitori aflate în spatele evenimentelor aranjate, planificate. În situațiile libere de orice angajament, fiecare spune și acționează liber și este aproape de suma calităților și defectelor care formează întregul unui om, fie el politic sau nu. Ideea este că orice faptă sau vorbă are dublu efect: întărește opinia susținătorilor și determină printre ceilalți un vot negativ, cel mai adesea. Nu am pretenția că am descoperit roata, ci  doar faptul că atâta încrâncenare nu am mai văzut de multă vreme. Rămân în continuare uimit de pofta de putere și sunt convins că miza este uriașă în această competiție. 

Dreptul la vot este important pentru democrație și deși par vremuri de mult uitate, multe lupte s-au dat și pentru acesta, la noi și în alte părți. Eu m-am hotărât și o să merg la vot, tu ce ai de gând? 

Politica

Nu este subiectul meu preferat, dar face parte din viață, fie că ne place, fie că nu! :(
Campania electorală pentru alegerile prezidențiale care au loc în acest an a stârnit mici furtuni care au mocnit mulți ani, se pare! Oameni importanți (cred eu!) se afundă, cu voie, în mizeria politicii și își trimit scrisori deschise, dezgroapă povești demult uitate și ne arată că există păreri diverse despre personalitățile culturii române.

 Sursă.

Domnul Radu Beligan, cel mai longeviv actor român, considerat de o mare parte a iubitorilor de teatru ca fiind un fenomen al scenei românești, a declarat, cu ocazia marii lansări (a candidaturii) de pe Arena Națională, că îl susține pe actualul prim ministru în cursa sa pentru șefia statului. Consider că este dreptul domniei sale să 1) susțină pe oricine dorește; 2) declare exact ceea ce consideră demn de anunțat, la un moment dat; 3) voteze pe cine are chef!

No bine, no! Alți domni, cu pretenții în cultura română, au făcut mare caz de declarația mai sus menționată! Domnul Andrei Pleșu i-a transmis actorului o scrisoare deschisă, în care îl critică public pentru faptul că își leagă numele de un caraghios! Poftim? Putea domnul Pleșu să scrie o scrisoare ...închisă? Cred că da! Oare ce l-a mânat să se implice în mizerie? Cu trimiteri directe la anii comunismului, expeditorul îi reproșează destinatarului cochetările cu ...scena puterii, de atunci și de acum! Hmmmm!

 Sursă.

Un alt domn, Gabriel Liiceanu, prinde mingea ridicată de Pleșu și plusează cu amabilități: Beligan a participat, în epoca de aur, la congresele pentru educație socialistă! „Disprețuindu-ne și neavând milă de noi, le cânta puternicilor zilei muzica pe care i-o comandau!”  (sursă informație)

 Sursă.

Oare ce este în neregulă cu oamenii aceștia? Cum de a reușit un candidat la prezidențiale să reaprindă tăciunii considerați până de curând stinși pe veci sau, mai mult, despre care nici nu știam că există? Ce este cu aceste răfuieli târzii? Prea târzii, în opinia mea! Domnule Beligan, oare a meritat tot acest circ pumnul de arginți? Este toată această frământare o dovadă a libertății de exprimare sau doar o lipsă de echilibru în viața publică? Atunci când niște oameni de seamă ai culturii din țara mea își spală în public lenjeria murdară de zeci de ani, se cheamă că aceștia pun umărul la consolidarea unei scări de valori în societatea a cărei busolă a luat-o razna de multă vreme?

Săptămâna

Care este pe cale să se încheie a avut marile sale aventuri, de toamnă electorală (și nu numai!) aș îndrăzni eu să pun o etichetă. Nebunia provocată de alegerile prezidențiale a generat fel de fel de evenimente, care mai de care mai amuzante/triste/dubioase/rușinoase/.... Iată unele dintre ele:
1) Cu sute (de mii) de surle și trâmbițe, fix acum o săptămână, pe 20 septembrie, primul ministru al țării mele și-a lansat oficial candidatura la alegerile prezidențiale, de ziua sa de naștere și în același timp cu sărbătorirea a 555 de ani de atestare documentară a orașului București, pe Arena Națională. Hmmm ....

 Sursă.

Au fost „invitați” 70.000 de oameni, cam ca la spectacolele omagiale din epoca de tristă amintire, pe care, din păcate pentru mine, eu am prins-o! Și eu am fost o mică rotiță din unul dintre spectacolele acelea, diferența dintre vremurile de acum și atunci fiind, conform unor vorbe ce umblă-n târg, că oaspeții lansării candidaturii (sau o parte dintre ei) au primit și bani, nu au fost pur și simplu obligați! Sigur că reacții de tot felul au apărut, dintre care, cu voia voastră, vă prezint și eu una:

Mă frământă o întrebare: pe durata campaniei electorale, când va umbla-ncolo și-ncoace, iar treaba sa de la cârma țării o va face altcineva, domnul prim-ministru va fi în concediu fără salariu? :))

2)Pe când ecourile se stingeau în Bucureștiul candidaturilor, ce să vezi, un cunoscut jurnalist și realizator tv face o mișcare surpriză: mărturisește tuturor fanilor și nefanilor săi că a fost ofițer sub acoperire! Wauuuu! Poftim? Ca să vezi cum stau lucrurile uneori și la cine se uită o parte din națiune la televizor, seară de seară!

 Sursă.

Este doar o coincidență amenințarea actualului președinte cu divulgarea identității unui candidat la președinție care a fost ofițer acoperit și autodenunțul lui Robert? Personal nu cred în coincidențe .... Miliarde de întrebări pot fi puse pe acest subiect, de exemplu: chiar dacă este imoral să lucrezi în media având această calitate, este și ilegal?  Evident că furtuna dezlănțuită din acel moment acumulează forțe la care nu te-ai fi gândit: între jurnalistul sub acoperire și actualul prim-ministru a mai fost ceva de împărțit, cândva: soția celui de-al doilea (din fraza mea!) a fost cândva iubita primului! Ce mică este lumea! :)))

3) Ca o întoarcere în timp, C.V. Tudor a reușit să aducă în amintirile noastre, în stilul caracteristic, vremurile în care era (sau cel puțin așa credea el) mare jupân și îi umplea de respect pe toți cei din jurul său!

 Sursă.

Circul făcut la adresa lui G. Funar, un contracandidat și fost coleg de partid, i-ar putea lăsa cu gura căscată pe mai tinerii noștri concetățeni, făcându-i chiar să roșească ușor, de rușine bineînțeles, când își pun întrebarea: acest politician ne-a reprezentat, pe noi, românii, în Parlamentul European? În opinia mea, bancurile cu glumeți sunt seci pe lângă momentele oferite de unul dintre cei mai controversați politicieni români! :))

Există viață și dincolo de prezidențiale:

4) Un personaj cunoscut după saltul în gol de la balconul parlamentului în timpul unei ședințe în plen, Sobaru Adrian a recidivat: a intrat cu mașina în bariera de acces de la sediul guvernului.

 Sursă.

Nu am nimic de reproșat omului, fiecare este liber să se manifeste cum crede de cuviință, dar un gând nu-mi dă pace: ce vină au copiii lui, care cu siguranță sunt arătați cu degetul pe stradă? A susținut că protestele sunt în numele copiilor săi, dar oare chiar îi ajută cu ceva în acest mod? Personal am mari îndoieli ...

5)Ei bine, joi (25 septembrie) dimineață, la ora 6.30, la Miercurea Ciuc, termometrul arăta minus 6 grade Celsius! Toamna se instalează încet și sigur, frigul bate la ușă, natura se va transforma în curând ....

 Sursă.

Nu este un fapt neobișnuit pentru această zonă ..... brrrrrrrr!

6) Orice comenatriu este de prisos, în opinia mea:

 Sursă.

:))))))))))))

Și totuși, pentru a nu exista nicio îndoială că pricepeți de ce mă amuz, precizez că domnul din stânga este Valeriu Zgonea și este președinte al Camerei Deputaților. Fotografia este făcută la București, cu ocazia vizitei vicepremierului Chinei, Zhang Gaoli. Unii dintre cei mai importanți oameni din țara lor au o atitudine ....surprinzătoare în această fotografie oficială! 

Pomana

Electorală este în plin avânt! Administratorii vestitei mănăstiri de la Nicula au curățat icoana bine și s-au ales cu 2.000.000 lei! Asta da contribuție la vestita cutie a milei! De data aceasta promisiunea a fost ținută: al doilea pupător de icoane al țării, în buzunarul căruia este cheia de la casa cu bani unde, în paranteză fie spus, contribui și eu, și tu, a dat dispoziții să fie scoși din fondul de rezervă două milioane de lei pentru a ajuta la finalizarea lucrărilor de la mănăstirea unde s-a închinat și a pupat o icoană extrem de bine pregătită, cu ocazia unei vizite private din data de 15 august. Hmmm ... Mai  mult, fix în precampanie, mânăstirea Tismana și Centrul Eparhial din Iași primesc aceeași sumă, că, vezi tu, este de folos să te ai bine cu biserica, nu? (sursă informație)

 Sursă.

Întrebare: oare câți copii bolnavi de boli necruțătoare ar putea fi salvați cu banii scoși din fondul de rezervă?  Altă întrebare: câte locuri de muncă în domeniul sanătății publice puteau fi finanțate cu această cheltuială? Altă întrebare: oare ajungeau pentru o grădiniță nouă în locurile unde acestea lipsesc cu desăvârșire? Altă întrebare: câte școli (dintre cele cu wc-ul în fundul curții) puteau avea instalații sanitare moderne realizate din lucrări finanțate cu acești bani? Deși biserica este una dintre cele mai puternice instituții din punct de vedere financiar (și nu numai), deși are un regim fiscal preferențial, continuă să primească fonduri din banii noștri, ai tuturor. Explicație pare simplă: face casă bună cu puterea, indiferent care este aceasta. Și totuși, parcă suntem un stat laic! Sau nu?

Icoana

Este, conform DEX, un termen generic pentru o imagine creștină sacră folosită ca obiect de cult. În anumite situații, poate fi un bun motiv de a te da în spectacol: cu ocazia vizitei primului ministru al preapriceputului guvern actual la o mânăstire celebră, în zi de sărbătoare, gazdele au spălat cu soluție de geamuri icoana pe care urma să o pupe înaltul oaspete și au interzis puparea acesteia de către credincioșii de rând preț de câteva minute. Mai mult, un supervizor al activității îl îndruma pe cel ce spăla: și pe aici, apoi pe aici! conform presei care a dezbătut pe larg subiectul. Hmmm ... De câte ori au fost întrebați preoții dacă este în regulă ca o mulțime de oameni să pupe, la propriu, același loc sau să primească pâine cu vin cu aceeași linguriță, răspunsul a fost că nu este nici un pericol. Oare s-au răzgândit între timp sau au fost doar un exces de zel din partea popilor? Și nu în ultimul rând, mă întreb dacă icoana a fost spălată și după ceremonia privată a pupării de către personajul mai sus menționat. :))

 Sursă.

Și dacă tot a venit vorba de caracterul privat al vizitei, pot să vă spun că aceasta este doar o poveste. În primul rând domnul a fost întâmpinat de o gașcă mare de subalterni, ceea ce denotă din plin caracterul oficial, nu? Mai apoi, aș vrea să știu la ce benzinărie a tras elicopterul/mașina oficială să alimenteze și pe banii cui? Da, știu, am figuri în program și duc la maxim naivitatea de care dau dovadă!

Febra

Politicii deja face ravagii. Campania electorală a început cu surle și trâmbițe, nebunia de genul cine nu este cu noi este împotriva noastră și ei sunt mai proști ca noi este în plin avânt. Culmea coincidenței, aseară, de la 18.00, s-a nimerit 1)președintele să comunice națiunii ce și cum se întâmplă în economia țării și 2) Simona Halep să joace, la Cincinnati, un meci în turul 3 al acestei competiții. Cu riscul că o să spuneți de bine, recunosc norocul ce l-am avut cu acest mic obiect:

 Sursă.

cu ajutorul căruia am făcut alegerea: tenis! Cum aș putea să nu rezonez cu acestă domnișoară inimoasă și ambițioasă, care strălucește pe podiumul mondial al tenisului feminin, care este un nou și excelent ambasador al țării noastre pe tot globul? Mai mult, satisfacția a venit după 1 oră și 28 de minute:

Rezultat final: Halep-Safarova 2-0 (6-4, 7-5)!

Am văzut partida online, după cum se vede și din fotografia de mai sus, deoarece nu sunt abonat al companiei care transmite meciurile WTA (Dolce), dar soluții există mereu. 

Morala poveștii: de fiecare dintre noi depind alegerile pe care le facem. Până avem telecomenzi .... :)

Politicienii

Români se dau în spectacol în majoritatea situațiilor în care nu ar trebui să o facă. Poate și pentru simplul fapt că justiția, care este singura instituție care îi poate trage (la răspundere) de mânecă, face cu mare greutate față numărului uriaș de încălcări ale legii. În glumă spus, trebuie să stai la coadă și pentru a fi judecat!
Am scris de mai multe ori despre faptul că o cauză directă a legilor strâmbe elaborate în laboratorul de la palatul parlamentului este slaba pregătire (uneori lipsa totală de pregătire) a celor care propun proiecte și votează legi. Nu de puține ori cred că o altă cauză este fix disprețul lor pentru legalitate. Un asemenea dispreț a fost trâmbițat la sfârșitul săptămânii trecute de toate mediile de informare: la congresul de fiziune a PDL cu PNL, activitatea a început cu intonarea imnului național. Înconștienți sau prost sfătuiți, ori poate din disprețul despre care scriam mai sus, participanții au intonat doar două strofe, deși legea 75/1994 prevede clar la articolul 9: la interpretarea vocală prescurtată, imnul național  se intonează conform anexei 3, unde regăsim patru strofe!
Ideea principală este că imnul național este un simbol al statului și nu poate fi folosit/intonat după bunul plac al participanților la o ceremonie sau alta. Povestea rușinoasă prezentată de presă că inamicii președintelui în funcție nu au dorit să rostească numele Traian din strofa imnului care trebuia intonată în mod obligatoriu, conform legii, ne arată cu câtă ușurință acționează după bunul plac cei care ar trebui să fie un exemplu de respectare a tuturor normelor într-un stat care se dorește de drept, democratic, ...
Lipsa scării de valori își spune încă o dată cuvântul: oricât de bine intenționați sunt unii politicieni, iată că ei reușesc să cadă cu prea mare ușurință în mizeria în care se scaldă cei cu obrazul gros și buzunarul (prea) plin! Habar n-am cine ar trebui să ceară aplicarea unor sancțiuni pentru încălcarea legii, dar pot să fac prinsoare că acest lucru fie nu se va întâmpla, fie va fi tărăgănat la nesfârșit!

Întrebarea

Acestei zile este următoarea: dacă în ziua alegerilor europarlamentare am primit un sms care mă îndemna să merg la vot și să pun ștampila pe poziția 11, în dreptul lui MRU, se poate spune că s-a încălcat legea?

Anglia

                    Are și ea ....nerozii ei! :) Ca peste tot în lume, și în Regatul Unit al Marii Britanii politicienii mai o iau pe arătură, și încă bine de tot! După toate episoadele în care bieții englezi au fost la un pas să fie invadați de români (drept pentru care o seamă de jurnaliști -asta zic ei că sunt!- au stat la aeroporturi să surprindă live marea invazie) și ici-colo câte un ales de-al lor a vrut să-i întâmpine personal pe cei ce urmau să năvălească, un semn amuzant a fost transmis lumii întregi: oameni surprinzători (era să scriu tâmpiți!) sunt peste tot în lume!
                    Flatulențele sunt bietele bă&ini românești! :)) Am făcut precizarea pentru a înlătura orice urmă de îndoială din mintea vreunui cititor al acestor rânduri. No bine, no! Un parlamentar britanic a adus în discuția despre efectele nocive ale încălzirii globale faptul că țara sa este pe primul loc în lume la consumul de iahnie de fasole! Hmmm! Iar sunt ei primii? :)) Vă dați seama ce probleme îi frământă pe unii? În Anglia poate să crească temperatura medie anuală tocmai datorită emisiilor urât mirositoare generate de comportamentul alimentar: britanicii mănâncă mai multă fasole decât locuitorii altor țări!
                    Doamna care este investită cu funcția de ministru al schimbărilor climatice a ridicat piatra și a considerat problema ca fiind una foarte serioasă și i-a îndemnat pe englezi să-și modereze consumul de fasole! Hai să fim serioși! Doar mie mi se pare că aici este ceva în neregulă? Cred că asta chiar este de râsul lumii!

 

 

 

                        & = ș. :))

                        Sursă foto.

Fasolea

                    Cu ciolan este una dintre specialitățile apreciate de mulți români, motiv pentru care este prezentă în meniurile multor restaurante. Scriam cu două săptămâni în urmă despre niște românași de-ai noștri care doresc cu tot dinadinsul să ajungă în Parlamentul European. Ei bine, ciolanul a învins! Cel mai probabil fasolea o să și-o asigure din resurse proprii, dacă vor primi un număr de voturi suficient de mare pentru un trai liniștit în capitala democratică a Uniunii Europene. Judecătorii de la cel mai înalt nivel din justiția română a hotărât că actorul și tribunul pot candida la alegerile ce vor avea loc în curând. Multă cerneală va mai curge pe acest subiect, posibil și a mea.
                    Recunosc faptul că nu mai înțeleg nimic din ceea ce se întâmplă legat de politică și jocurile încrâncenate pentru europarlamentarele din acest an. Sunt extraordinar de trist deoarece de 25 de ani suntem conduși, reprezentați de aceleași figuri, multe dintre ele extrem de controversate. Am ajuns la o concluzie care nu este chiar în regulă: nu voi mai merge la nici un eveniment electoral, ceea ce nu îmi face cinste, dar chiar dacă nu am lipsit de la nici unul din 1989 încoace, tot nu am rezolvat nimic. Am fost păcălitul de serviciu întotdeauna: după ce am votat într-un fel, cel ales a uitat cum a ajuns acolo și a creat un alt partid, sau s-a mutat cu tot cu bagaje în altă tabără, că doar poate face absolut tot ce dorește. Ca mine sunt mulți alții. Ei, și? par a se întreba, în colțul gurii, candidații.