Școala

Românească se găsește în fața a două provocări: una mai ...ciudată ca alta, zic eu. Pentru prima dată de când sunt eu mai atent la ceea ce se petrece în jurul meu, abecedarele care trebuiau să se găsească pe băncile elevilor de clasa întâi în luna septembrie au ajuns acolo în luna martie. În același timp, instituția numită biserică se află în campanie electorală și se comportă ca atare: (cel mai probabil) a plătit încheiat contracte cu vedete pentru a-i îndemna pe enoriași să ceară înscrierea copiilor la ora de religie. Nu, nu există nicio legătură de cauzalitate între cele două aspecte. Sau cel puțin așa cred eu.

 Sursă.

Culmea neputinței ministerului a fost atinsă. Incredibil, dar adevărat: cărțile care fac lumină în mintea copiilor care vor plăti pensiile (barosane) nepricepuților care lucrează acum pentru guvernul României au întârziat șase luni. Ei, mare scofală! Am totuși o mică curiozitate: persoanele vinovate pentru această nesincronizare îngrozitoare mai au serviciu?  Cum? Nu este nimeni vinovat? Aha, ca de obicei ......

Celălalt aspect mi se pare la fel de incredibil: să-l pui pe Connect-R să îndemne părinții elevilor să ceară ora de religie în școli poate fi asemuit unui concert hip-hop în timpul liturghiei ..... ideea este că oricine este liber să facă orice crede de cuviință, dar, în egală măsură, mie mi se pare ceva în neregulă în această acțiune. Parcă ceva nu se îmbină, nu este firesc .... Și totuși, dacă mă gândesc bine, există și o parte pozitivă a acestei colaborări: dacă cele două părți au încheiat un contract legal, ar fi printre puținele ocazii în care ar fi plătite taxe la bugetul de stat din partea celor două părți semnatare ....

MetruL

(bată-l vina!) A pus în situații delicate mai mulți prezentatori ai știrilor legate de evoluția stării vremii. Cu puțină indulgență, putem spune că acesta poate fi un reper și pentru evoluția vremurilor. Am auzit în ultimele două săptămâni (cel mai recent vineri dimineață la TVR1) de mai multe ori folosindu-se expresia ,,ț litri pe metrul pătrat”. Hmm, ce ziceți?
Articolul este partea de vorbire flexibilă, care însoțește substantivul, arătând în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor. Articolul hotărât (enclitic) se alipește la sfârșitul cuvântului, arătând în mod precis (hotărât) obiectul denumit (sursă).
Adică face referire la unul dintre obiectele care poatră același nume, zic eu. De exemplu: metru - metrul.
Părerea mea este că numărul de litri se exprimă pe unitatea de măsură a suprafeței, adică metru pătrat și nu pe o anumită unitate de măsură a suprafeței, care poate fi identificată de către cei care primesc informația, adică metrul pătrat.
No bine, no! Cu speranța că nu m-am pierdut (prea tare) în detalii, vă întreb și pe voi: cum este corect?

 Sursă foto.

Bomboana

Pe coliva bacalaureatului a pus-o ...Ministerul Educației Naționale, care a decis că absolvenții de anul acesta care au trecut cu bine de examenul buclucaș vor primi, deocamdată, adevererințe! Fix acum autoritățile statului (DNA) au început să facă ordine în ograda celor care tipăresc diplomele și exact când se încheie examenul au tras concluzia că este ceva în neregulă! Serios? Nu vi se pare cu susul în jos chestiunea asta? Cel mai probabil, în urma acestei decizii vor avea destule probleme tinerii care au nevoie de diploma de bac la instituții de învățământ din afara României, care se vor uita chiorâș la adeverințele eliberate în România!
Vă mai amintiți scandalul diplomelor de la Spiru Haret? Aceeeași poveste cu eliberarea diplomelor, toți cei care au dorit și-au obținut actele de studii în instanță. Culmea ipocriziei: foarte des se întâmplă să se vorbească despre tot felul de studii întro țară în care primul ministru este doctor cu ajutorul plagiatului și se fac eforturi mari pentru a împiedica inițiative ale unor oameni care doresc verificarea tuturor tezelor de doctorat cu mijloace moderne. De ce oare?
Dacă ai luat 10 la bac, guvernul îți dă un premiu în bani; dacă ai noroc mai primești un premiu de la administrația locală; ironia face să NU primești exact actul oficial care atestă rezultatul obținut: diploma. Se știe că mulți absolvenți cu 10 la acest examen merg la universități în afara României. Ei bine, premiul guvernului vine la pachet cu încurcături de genul adeverinței de absolvent și cu șanse reale de a pierde locul la universitatea dorită. Acesta este modul inconfundabil în care România își tratează viitorul. Sper să bat eu câmpii, dar ....

Notele

Obținute la examenul de bacalaureat de copiii persoanelor publice, ai oamenilor celebri din diferite motive au devenit subiecte de presă. Hmm, oare este normal? Și eu am scris aici, pe blog, despre rezultatele obținute la bac de fiica mea, dar consider că pe un blog personal pot scrie ce vreau, spre deosebire de presă, care ar trebui să abordeze subiecte care să intereseze cu adevărat opinia publică. În ce măsură este relevant faptul că băiatul nu știu cărui individ plin de bani a luat nota x? Știm cu toții că marea majoritate a celebrităților din România sunt controversate, așa că a aduce în discuție nota de la bac a odraslei nu face decât să alimenteze morișca în care sunt tocați mărunt nervii celor care se străduiesc să păstreze o scară de valori în putreda societate românească.
În altă ordine de idei, se fac adevărate albume foto cu tinerii care au luat 10 la bac. Da, este un lucru remarcabil, mai ales în declinul în care se găsește învățământul și părerea unora despre școală, dar sincer, cred că este ușor exagerat să transformi un examen de sfârșit de etapă educațională într-un bâlci național. Ca și la fotbal, unde se pricep toți, și subiectele de la examenele naționale sunt tot timpul contestate de te miri cine, doar așa, din dorința de a se băga în seamă și de a știrbi prestanța (și așa destul de șubredă a) cadrelor didactice. În condițiile astea, copiii de 10 sunt de lăudat, dar cu măsură... este exclusiv meritul lor și al familiilor care au băgat bani în pregătirea suplimentară a celor mai mulți dintre ei. A face concurs din anunțarea planurilor de viitor ai acestor mici campioni ai bacalaureatului nu este chiar în regulă, în opinia mea.
Nebunia cu bacul vine și trece. Posibil ca data viitoare să vină cineva cu inițiativa unui album foto cu profii de la școală și din particular al tinerilor de 10. Mai apoi vecinii care nu ascultat manele la maxim și astfel copiii au putut învăța. De ce nu și colaje cu membrii comisiilor care au corectat lucrările, apoi cu inspectorii școlari care au numit comisiile și chiar și controlorii de bilete din trenurile care circulă prin gările din localitățile unde locuiesc tinerii absolvenți ...sau profesorii ...sau și unii și ceilalți! Zic și eu! :(

Intenţiile

                          Bune nu sunt o scuză atunci când au ca urmare o încălcare a legii. Fac referire la normele de siguranţă pentru transportul de persoane pe drumurile publice care precizează în mod explicit că este interzis ca în microbuze şi autobuze numărul de persoane să fie mai mare decât numărul de locuri pe scaune, pentru care există şi o certificare (agreere, licenţiere) oficială. Nu vorbesc aici despre autobuzele care circulă în cadrul companiilor de transport public local, ci despre microbuzele care duc (şi aduc) elevii la (şi de la) şcoală.
                           Am văzut marţi dimineaţă la ştirile TVR modul în care s-a rezolvat problema transportului şcolarilor în Chinteni, judeţul Cluj: pur şi simplu au pus în microbuzul şcolar scaune (de lemn) cu intenţia de a asigura locuri pentru mai mulţi copii. Intenţie lăudabilă dacă nu ar intra în contradicţie cu legea! Copiii nu sunt în siguranţă şi mă mir cum de nu a văzut nimeni (de la şofer până la inspectorii şcolari) această chestiune! O soluţie logică ar fi achiziţionarea unui alt microbuz şcolar, iar dacă ştirea aceasta a făcut parte din propaganda electorală, ca motivaţie a noului lot de peste 600 de microbuze, ei bine, eu chiar am văzut doar nefirescul suplimentării locurilor în cele existente!
                          În situaţia unei întâmplări nefericite, căutarea ţapilor ispăşitori nu alină necazul nimănui, aşa că eu vin şi întreb: nu ar fi mai sănătos să prevenim şi să corectăm lucrurile care au derapat de la normalitate?

                          Un scop al propagandei, printre altele, este să se vorbească despre.... . Eu am vorbit despre ...., aşadar am fost manipulat? Voi ce ziceţi?

Blestemul

                             Absolvenţilor de la Universitatea Spiru Haret care au avut de mult furcă pentru obţinerea diplomelor de licenţă în urma constatării ministrului educaţiei din acea vreme că ...ceva nu este în regulă, o ajunge din urmă exact pe cea care a făcut mare deranj pe acest subiect. Pentru a limpezi situaţia, încerc să împrospătez memoria colectivă: doamna Ecaterina Andronescu, ministru al educaţiei în vara anului 2009, stătea şi cugeta, aşa în gol, la ce şi cum se întâmplă în ministerul pe care îl păstoreşte cu mână de fier. La un moment dat are o revelaţie: cum dracu se face că USH-ul are atâtea miliarde de absolvenţi, chiar aşa de profitabilă este această afacere în domeniul educaţiei? Oare cum să fac să pun frână acestui fenomen? Şi de ce să mai aştept eu să înceapă un nou an şcolar, să-i păzesc de rele pe viitorii studenţi? Ia să fac eu chiar azi ceva, să-i plătesc  poliţele lui Bondrea, chiar dacă victime colaterale vor fi cei care au plătit (prea puţin!) pentru a urma cursurile acestei universităţi. Să le arăt eu lor, tuturor, cât sunt eu de exigentă! Zis şi făcut!
                              Toată lumea ştie scandalul izbucnit în urma acestor gânduri ale ministresei şi cum toţi absolvenţii USH au fost puşi la stâlpul ruşinii! Atenţie, al ruşinii, nu al ilegalităţii! Diverse instanţe de judecată au dat câştig de cauză celor care au fost făcuţi de ruşine de doamna ministru, hotărând că aceştia nu au încălcat legile din Romania. După cum ştim cu toţii, roata se întoarce şi aflăm zilele acestea despre o convenţie semnată de E.Andronescu, în 2002, în calitate de ministru al educaţiei, care are ca obiect exact diplomele de toate felurile care poartă antetul ministerului educaţiei. Poftim? Iar diplome? Da, da! Doamna de fier din învăţământul românesc a decis ca toate diplomele din ţara noastră să fie ridicate de la Imprimeria Băncii Naţionale de către o firmă privată care, pentru un mic adaos comercial, să le distribuie celor cere au dreptul să le completeze şi să le elibereze absolvenţilor! Bată-le vina de diplome!
                              Bineînţeles că doamna susţine că nici usturoi nu a mâncat, nici gura nu îi miroase! Ştiu că este complicat să nu faci greşeli atunci iei hotărâri, dar cred că este normal să ţi le asumi şi pe cele mai puţin inspirate.Deoarece există suspiciuni că semnarea acestei convenţii a fost pe lângă lege, se pare că acest carusel al diplomelor nu se va opri niciodată. Dar să nu vă faceţi griji, doamna are şanse mari să ajungă europarlamentar şi va avea timp să cugete la Bruxelles despre învăţământul din ţara noastră.

Metehne

                             Mai vechi sau mai noi.... cine ar putea spune cu exactitate? Învăţătoarea care a certat părinţii că şi-au permis să-i aducă nişte cadouri ieftine, mult sub aşteptări, este exemplul perfect pentru starea dezastruoasă în care se găseşte societatea în  mijlocul căreia trăim. Nu am pregătirea necesară să trag concluzii, dar pot spune că lucrurile au scăpat total de sub controlul bunului simţ. Educaţia noastră a tuturor are destul de mult de suferit şi asta nu de ieri, de azi. Rezultatul: arta de a te descurca! O mare parte dintre concetăţenii noştri apreciază în gura mare pe cei care dau şpăgi peste tot doar pentru a obţine lucruri nemeritate. Este o chestiune de onoare să se spună despre tine că te-ai descurcat! O onoare curioasă, greşit înţeleasă, pentru care putem căuta vinovaţi în crunta perioadă comunistă. Ştiu că nu spun lucruri noi, dar nu pot să nu mă întreb: oare ce este de făcut?
                             Este deosebit de dificil să-ţi educi copiii în spiritul unei competiţii adevărate în lipsa unei scări de valori unanim acceptate. Şpaga ne-a mâncat pe interior, ne-a distrus visurile... sau dimpotrivă, pe unii i-a ajutat să şi le împlinească. Din păcate pentru noi toţi, excepţia este omul onest şi cinstit, nu regula , aşa cum ar fi normal şi firesc.

Luni

                     16 septembrie 2013 a început un nou an şcolar , plin de provocări , emoţii şi toate celelalte pe care le presupune viaţa de elev .
                      În piaţa Flora se pare că vara nu s-a terminat , dacă ţinem cont strict de criteriul despre care vorbeam aici . Deşi noaptea temperaturile coboară spre 10 grade Celsius , ploile au sosit , câţiva pepeni se încăpăţânează să rămână la standurile mizerabile ale unor vânzători ....ambulanţi , cel mai probabil .

 

 

                           Să nu îndrăznească cineva să-mi spună că în acest mod se încurajează comerţul cu marfă autohtonă , că ..... mă umflă râsul . Cred că era mai corect să mă umfle plânsul . Acest oraş este administrat de o echipă care are în fruntea sa pe cel ce a fost prim ministru . Acest punct din biografia primarului te duce cu gândul că , din moment ce a fost la un moment dat cel dintâi gospodar al ţării , Clujul ar trebui să arate .... ca o floare ! Ei bine , floarea este de mucegai în această situaţie . Îmi aduc aminte de la liceu despre aşa numita estetică a urâtului , întâlnită în poeziile lui Arghezi , parcă . Cum este posibil ca în 2013 să se aprobe comerţ stradal în astfel de condiţii ? 

                            Deşi şcoala a început , o fetiţă de 10-12 ani , aşa ochiometric , a ratat prima zi . De ce oare ? Pentru că pe lângă faptul că părinţii preferă să o ţină în condiţiile arătate în fotografia de mai sus , domnul primar în cooperare cu Consiliul Local a creat condiţiile . Sigur că atunci când şi-a aşezat tabăra aici , pepenarul nu spus nimănui că fetiţa sa va sta aici până ultimul pepene va fi vândut (oricum nu interesa pe nimeni!) .

 

                              

                                 Aşa este lumea construită : strâmb . Se spune că toţi copiii au şanse egale . Oare ?  Cu toate acestea , mă gândesc să pun totuşi o întrebare : domnule primar , domnilor consilieri , dacă acolo s-ar afla fetiţa dumneavoastră , ce aţi avea de spus ? 

                                 Pentru aceia dintre voi care sunteţi părinţi : ce părere aveţi despre prima zi de şcoală a acestei copile ?

                             

 

 

 

 

 

Întotdeauna

                     Am avut ceva de spus , de comentat , de observat , ...... . Aşa sunt eu (nimeni nu-i perfect , nu ?) . Şi cum răsfoiam eu încoace şi încolo prin uriaşa lume virtuală , am ajuns să apăs pe un buton care ,,zicea" către mine că este extrem de simplu să-ţi faci un blog . De ce nu ? am zis eu şi iată-mă şi pe mine dând din coate pe aici , că tot am mereu ceva de spus , de comentat , de observat , .... . Cele relatate se petreceau în ziua de marţi , 29 ianuarie 2013 . Acestea au fost primele mele rânduri pe acest blog .
                     Cu foarte mult timp în urmă , pe 15 septembrie 1974 (wau , ce .... vechi îs!) , aveam parte de un alt început : prima zi de şcoală ! Cu siguranţă am avut mari emoţii , dar aş fi un mare mincinos dacă aş încerca să vi le descriu , din simplul motiv că nu mi le mai amintesc . Mai mult ca sigur că o ţineam strâns de mână pe mama şi priveam speriat la copiii mai mari , care erau , probabil , siguri pe ei .
                     Ca în fiecare an , în luna septembrie începe un nou an şcolar . Ca să fac o glumă , cantitatea de emoţii este constantă pe lume , doar eroii sunt an de an alţii ! Şi pot să mai spun că există diferenţe colosale între şcoala anilor 1970 şi cea din zilele noastre . Pentru continua îmbunătăţire a condiţiilor de desfăşurare a activităţilor didactice , magazinele Profi au pus la cale o metodă de recompensă , pe puncte , a tuturor bonurilor fiscale eliberate la casele de marcat . Clienţii care doresc , pot atribui aceste puncte unei şcoli anume , după o metodă foarte simplă , despre care găsiţi mai multe amănunte aici . Unitatea de învăţământ care va aduna cele mai multe puncte va primi din partea orgnizatorilor acestei campanii laptop-uri şi accesorii necesare învăţământului modern .
 Deoarece şcoala unde am desluşit (cu mare drag) din tainele cititului nu figurează pe lista posibilelor beneficiare , vă rog să binevoiţi să ,,donaţi" punctele obţinute de voi Şcolii Gimnaziale Ion Creangă din judeţul Cluj , şcoală unde fiica mea a descoperit minunăţiile abecedarului .
                    În prima zi de şcoală din viaţa mea sunt convins că emoţiile de proaspăt elev au ţinut până la ieşirea din curtea şcolii , în schimb , în prima zi de blogger din viaţa mea , după ce am scris primele rânduri la 09.04.00 A.M. , am verificat încontinuu pagina , să văd dacă a auzit cineva de mine ! No bine , no ! Într-un ocean de bloguri , mai mici sau mai mari , cine credeţi voi că se uita după Gigi Ţepuş ? Răspuns : aproape nimeni ! Toate începuturile sunt dificile , aşa-i ?
                   Este aproape de la sine înţeles că urmează şi .... o rugăminte de suflet : „daca îți aduci aminte cu drag de prima zi de școală , atunci vezi cum te poate ajuta Profi să îți ajuți şcoala”. Cele două planuri ale gândurilor mele se pot întrepătrunde cu uşurinţă , cu bunăvoinţa voastră , desigur , deoarece exprimă începuturi . Primii paşi la şcoală sunt , de regulă , îndrumaţi de părinţi . Pe blog , primii paşi sunt făcuţi , de regulă (uff, iar o repetiţie!) , pe baza a ceea ce ai învăţat la şcoală . Şi , fără să vreau asta , am descris încă un mod în care ziua de început din 1974 se leagă de un alt start , din 2013 .
                    

Clujenii

                    

                        Mihai Motocu şi Flaviu Rus sunt doi tineri , pasionaţi de IT, care au dezvoltat un produs de stocare a datelor extrem de valoroase, produs care e în măsură să revoluţioneze

acest segment de piaţă.

                          ZenithSecure este o soluţie de păstrare în siguranţă a datelor oricărei companii şi va face faţă oricărei tentative de acces neautorizat . Iată ce spun cei doi :
                         “Concurenţii noştri oferă platforme de stocare clasice, stocarea se face într-un singur loc. Oricât de multe nivele de securitate protejează aceste sisteme aflate într-o singură locaţie,
atacatorii găsesc mereu moduri de a le “ocoli”. Aceasta este motivul pentru care atât de multe companii mari sunt victimele furturilor de date. Soluţia noastră pentru aceasta problemă este rezolvată prin separare şi stocarea datelor pe servere multiple, precum şi prin utilizarea sistemelor de operare diferite utilizate pe fiecare server individual.
                          Cu această structură, soluţia noastră este practic imposibil de “spart” deoarece atacatorii ar trebui să încalce simultan cel puţin trei servere îndepărtate geografic ce rulează sisteme de operare diferite, cu diferite medii de rulare a aplicaţiei de stocare (runtime environment). În acest moment, credem că acestă soluţie este cea mai avansată în domeniu.”
                          Mai mult decât atât , în primul an de colaborare , cei doi antreprenori sunt dispuşi să ofere clienţilor suportul şi expertiza echipei lor sau consultanţă pentru primii clienţi care vor testa ZenithSecure.
                         Aşa cum mai scriam şi aici , să mai zică cineva că tinerii din ziua de azi sunt pe calea pierzaniei ! Dacă auziţi asemenea nedreptăţi , daţi-le exemplul celor doi I.T.-işti despre care v-am spus mai sus . Aş fi onorat dacă printre cei ce citesc aceste rânduri există persoane în măsură să ia decizii la locul lor de muncă , loc unde au nevoie de asemenea tehnologii . Evident că vă îndemn să testaţi acest produs şi dacă vă satisface , de ce nu , să încheiaţi un contract de colaborare cu ZenithSecure .
 

Petrecere

                      A sosit vremea să cinstim reuşita la bac a fiică-mii ! Felicitări Georgi !

                      Rezultatele examenului de bacalaureat sunt următoarele :
                      ISTORIE           10
                      SOCIOLOGIE   9.85
                      ROMÂNĂ         9.40
                      ----------------------------

                      MEDIA NOTELOR : 9.75 !

Dispreţ

                      Maxim faţă de cei care până mai ieri le erau elevi au arătat profesorii care s-au ocupat luni de organizarea examenului de bacalaureat la Colegiul Naţional George Coşbuc din Cluj . Datorită faptului că au tratat cu superficialitate etapele premergătoare momentului în care se înmânau subiectele către candidaţi , a apărut următoarea situaţie :
                     Printre informaţiile care trebuiau completate pe foaia de examen era şi una referitoare la profilul/filiera candidatului , sau cam aşa ceva . Ei bine , profesorii supraveghetori au scris pe tablă modul în care trebuie completată această foaie de examen . Copiii au completat , subiectele au sosit , wau ! cu toţii au rostit şi au trecut la treabă . După 20 de minute intră în sala de clasă comisia care ştampilează foile de examen şi observă din prima că acestea au fost completate greşit . Disciplina a fost scrisă corect , dar pe rândul următor candidaţii , la indicaţiile preţioase ale profesorilor au scris ,,uman" . Aia-iai şi ioi-io-ioi ! Nu este bine ! Aduceţi alte foi de examen ! au zis comisarii şi alte foi au fost aduse . Copiii erau bulversaţi : timpul trece , ei trebuie acum să rescrie ceea ce au lucrat deja pe primele foi , dar se pare că nimănui nu-i pasă de asta . Comisia iese fără să facă alte precizări , foile sunt înlocuite şi completate astfel : pe rândul cu pricina elevii sunt sfătuiţi să scrie ,,filologie" ! Ei na ! În zadar au zis vreo doi-trei că nu sunt de la clase de filologie , n-ai cu cine vorbi ! Comisia vine a doua oară şi spune că probleme similare au mai fost şi la cel puţin o altă sală de clasă . No bine : ce-aţi scris acolo ? Filologie ! NU-I BINE ! Poftim ?  De la capăt ! Pentru elevii care au scris deja cuvântul buclucaş au fost aduse alte foi de examen . Trebuie scris ,,ştiinţe sociale" , hotărăşte comisia şi pleacă . A treia oară a fost cu noroc .
                       Starea de agitaţie creată din neputinţa organizatorilor a fost exact ceea ce mai lipsea , parcă nu erau de ajuns emoţiile nelipsite la orice examen . Parcă în mod intenţionat profesorii aceia au ales să le întoarcă preţuirea şi respectul de care au beneficiat din partea elevilor pe parcursul anilor de liceu . Totuşi , nu pot să nu întreb : unde este obligaţia morală de a fi un model pentru învăţăcei ? Se poate vedea din avion că activitatea este obligatorie , probabil prost plătită şi absolut deloc pe placul unor dascăli . Se tot pune întrebarea : învăţământul românesc , încotro ? Dacă doriţi , puteţi să răspundeţi voi !

                       O altă abordare a relaţiei elev-profesor am citit de curând aici  :

                      „În momentul în care am început să fac cursurile acolo am întâlnit un colectiv de profesori care, la orice moment m-aş fi dus cu calculatorul la ei în birou s-ar fi oprit din orice ar fi făcut să-mi explice. Am stat la un moment dat şi o oră, şi două ore cu profesorii să-mi explice exact ce era, sau să discutăm, să dezbatem pe tema proiectului. Trimiteam e-mail-uri la 2 noaptea când eu încă mai lucram, mă blocasem la ceva şi trimiteam e-mailuri şi de multe ori la 10 minute după primeam răspunsul la problema mea”, spune Larisa. 

                        Ei , ce spuneţi ? Sunt asemănări izbitoare , aşa-i ?
                        Şi nu mă pot abţine de la o ultimă observaţie : tinerii pe care îi tratează azi cu dispreţ o să le plătească pensiile cândva !


                       Azi este proba scrisă la istorie ! Îţi doresc multă baftă , Georgi !

Sedinta

                      Cu parintii . Este ultimul an scolar in care mai particip la asemenea intalniri . In septembrie , in primele zile de scoala , sedinta cu parintii  . Clasa a XII-a . Inceput promitator al colaborarii scoala-familie in vederea sustinerii examenului de bacalaureat . Care ,,bate la usa'' , dupa cum se spune . Examen care a devenit o piatra de incercare in viata copiilor nostri . De doi ani incoace este un moment in care se naruiesc visele unor generatii intregi . Dar asta este un alt subiect .
                      La sedinta sosesc doar parintii care au mai fost si in anii trecuti . 14 din 30 . Nimic nou . Ceilalti nu stiu , nu vor sau nu sunt interesati . Noi , cei interesati , asteptam nerabdatori noutatile . Si pe doamna diriginta . Care intotdeauna vine ultima . Cateva minute dupa ora stabilita . Facem prezenta . Ca la scoala , nu?
                      Aflam care sunt noutatile : scoala ne roaga sa ne mobilizam rapid in comitete care sa stabileasca data banchetului de sfarsit de liceu si locatia unde sa se desfasoare acesta . Cat mai repede posibil . Sa avem de unde sa alegem . Sa nu se ocupe ,, salile bune'' . Acest eveniment trebuie tratat cu seriozitate . Si sa avem grija ce meniu alegem . Ca noi , parintii , trebuie sa alegem . De altfel , tot noi trebuie si sa platim distractia . Dar trebuie sa tinem cont de reputatia liceului , bla , bla , bla . Se asteapta din partea noastra sa platim cu totii fondul scolii anul acesta . Prin donatie in conturile organizatiei non profit infiintata pe langa liceu . Sa fie legal . Doar urmeaza cheltuieli importante la festivitatea de absolvire a liceului . Unul din parinti a avut onoarea sa fie numit casier . Si pentru parintii fetelor mai e ceva : atentie la rochitele cu care se imbraca la festivitate si la banchet . Sa nu fie asa si asa , bla , bla . Concluzia : sa ne implicam , sa platim si sa alegem meniuri pline de ,,fonfiduri '' , pentru a fi satisfacut orgoliul protagonistilor .
                     La sfarsit doua-trei vorbe despre cursuri : la romana profa noua ; la engleza profa noua ; la istorie aceeasi profa ; lucruri fara importanta . Urmatoarea sedinta , probabil dupa simulari .