Cascada

 Vălul Miresei. Din ciclul ,,românul s-a născut poet"...

Și poliglot!

Colibița

                       

                               Cui îi este dor de iarna?
                           
                               Mai multe povești fără cuvinte poți găsi pe blogul lui Zina.

Simeria

Este un nume care te duce cu gândul la nodul important de cale ferată care există în această localitate, dar eu vin și adaug un alt simbol: rezervația dendrologică cu valoare de unicat pentru patrimoniul național.

Arboretumul din Simeria este un parc dendrologic extraordinar, atestat documentar încă din 1763, cu o istorie zbuciumată, aflat în proprietatea mai multor familii nobiliare de alungul timpului și din 1954 sub îngrijirea Stațiunii de Cercetări și Experimentări Forestiere Simeria, declarat Monunment al Naturii din același an, această adevărată comoară vegetală conține peste 2165 taxoni (unități sistematice folosite la clasificarea regnului vegetal și animal).

Sunt mare fan al plimbărilor în mijlocul naturii, parcurile sunt pe primele locuri între preferințele mele. Verdeață, aer curat, păsărele ciripind voios peste tot, foșnetul copacilor în adierea vântului, iată doar câteva dintre motivele pentru care sunt gata oricând pentru o vizită într-un parc. Parcul Dendrologic din Simeria este întins pe 70 ha și este împărțit în 50 de parcele, fiecare având alei șerpuitoare, poienițe, unele chiar și izvoare și lacuri. 

O vegetație abundentă te înconjoară, la propriu. Peste tot unde privești vezi mici tăblițe cu denumirea științifică a plantei sau copacului în dreptul căruia te afli. Informații științifice, utile specialiștilor, celor care au studii în domeniu, dar pentru simplul vizitator aproape inutile. Nici un panou cu explicația poziționării principalelor atracții nu este de găsit nicăeri, existând totuși posibilitatea cumprării unui pliant cu informații. Cu o clădire importantă cam degradată,

fără indicatoare și eventual trasee sugerate, vizitatorul din mine s-a simțit grozav într-un parc mult mai des și cu vegetație variată. În rest, părea că nu o să rămân cu nicio poveste ....

După vizita descrisă mai sus, am avut onoarea să stăm de povești cu primarul din Simeria, domnul Emil Ioan Rîsteiu. Din vorbă-n vorbă, discuția a ajuns la Parcul Dendrologic și, spre surprinderea mea, am constatat că nu sunt singurul care crede că ar fi nevoie de mici schimbări pe traseele pentru vizitatori. Din punctul de vedere al administrației publice locale, primul pas a fost făcut: primarul a propus ICAS Simeria să-i pună la dispoziție informații punctuale despre soiurile din Parc, eventual câte o mică poveste despre acestea, ceva cu care vizitatorul obișnuit să rămână la plecare. Surpriza a fost maximă când conducătorii activității de la Arboretum aproape au refuzat orice colaborare, deși primăria se obliga să suporte costurile micilor indicatoare și a panourilor de informare generală. Motivul: fără nici un motiv, că știe primarul de ce! Cu siguranță că există un interes ascuns la mijloc ..... Este remarcabilă activitatea științifică desfășurată, dar puțină reclamă și o mai bună organizare ar atrage mai mulți turiști, care ar băga bani în buzunarele gazdelor. Dacă mai era nevoie, iată încă o dovadă că este cel mai dificil să lucrezi cu oameni și să te lovești idei preconcepute. 

Povestea acestei vizite la Parcul Dendrologic din Simeria este exact aceasta: un parc foarte fain, unde activitatea științifică este la cote ridicate și, deși este deschis publicului larg, dezinteresul pentru vizitatori este de-a dreptul surprinzător. Părerea mea.

„Vizită în HD” 2015 este un eveniment organizat de Denisa şi Sebastian Bârgăuşi Călin Bobora. Proiectul este sponsorizat de Fermele Ado, Gourmetgift,AquaSara, Hotel Sarmis Deva, Aeroclubul Deva şi este susţinut de Primăria Oraşului Simeria şi Primăria Oraşului Deva.

Plămânii

Verzi din fața blocului nu par să se simtă prea bine și sunt foarte necăjit din această cauză.

Nu știu ce s-a întâmplat, dar în mod sigur tuia din imagine a apucat pe calea uscării. Suntem înconjurați (noi, cei ce stăm la bloc!) de betoane și asfalt, iar când o oază verde are de suferit, tristețea este pe primul loc, cel puțin în ceea ce mă privește. 

E posibil să sune aiurea, dar crede cineva că ar mai fi ceva de făcut? 

Știu că azi sunt trei ceasuri rele, doar e marți, dar tot ce îmi doresc este să aflu că ar mai fi un remediu pentru a scăpa acești copaci de uscăciune....așa că dacă aveți vreo soluție, dași-mi de știre mai jos, la comentarii, vă rog! 

Transfăgărășanul

Este, fără nicio îndoială, cel mai fain drum montan parcurs de mine în România! În week-end-ul 22-24 august am avut ocazia să fac o comparație între Transalpina și Transfăgărășan, al cărei rezultat este categoric: Transfăgărășanul este mai frumos, mai spectaculos și nu în ultimul rând, mai bine amenajat pentru circulație ( da. știu, Translpina este în mod oficial închis!)
Așadar, drumul național DN 7C este cuprins între Bascov (jud Argeș) și DN 1, între Sibiu și Brașov, dar atunci când spunem Transfăgărășan (cel mai probabil) avem în vedere bucata de drum cuprinsă între Curtea de Argeș (la Sud) și comuna Cârțișoara (la Nord), acesta fiind și sensul meu de mers. Peisajul foarte fain și nu în ultimul rând tunelurile și viaductele anunță o călătorie spectaculoasă:

Barajul Vidraru este binecunoscut tuturor, cu o lungime de 307 metri și o înălțime de 166 de metri, a fost terminat în 1965, când a fost creat și lacul de acumulare cu același nume, a cărui suprafață de pășește 890 de hectare.

Este duminică și plin sezon al vacanțelor, așa că este mare înghesuială:

iar o domnișoară polițistă tocmai este în pauza de masă și se luptă cu un porumb fiert

 :))

Drumul continuă să urce, sinuos, pe partea dreaptă a lacului de acumulare, apoi urmând oarecum parcursul văii râului Capra

până ce ajunge la Cascada Capra

Excepțional! Foarte frumos! 

După alte serpenrine urmează tunelul Capra-Bâlea, care este cel mai lung tunel din România, cu o lungime de 887 de metri, zonă în care drumul național atinge și cea mai mare altitudine a sa: 2042 de metri.

Ajuns în vârf, lângă lacul glaciar Bâlea, peisajul pur și simplu mi-a tăiat respirația:

Înainte de plecare am fost martorul unui fenomen interesant: un val de ceață a urcat cu o viteză năucitoare pe valea din fața mea:

Drumul coboară abrupt, în serpentine spectaculoase, de alungul căldării glaciare, pe o lungime de 13 km.

Am întâlnit și bicicliști curajoși:

Cobor, cobor, cobor ...

Sper că am reușit să surprind în câteva imagini un drum parcurs în aproximativ trei ore (puțin peste), de la Curtea de Argeș la Sibiu. Nu mai am nicio îndoială acum când scriu aceste rânduri: pe primul loc în țara mea este Transfăgărășanul, la mare distanță, în opinia mea, fiind urmat de Transalpina, despre care v-am scris aici.