Recensământul

Populației din anul 2021 care se face în anul 2022 este o îndatorire civică, în opinia mea. După pandemia care a avut ca mare câștig trecerea în online a multor activități, decidenții s au gândit să facă și recensământul on line. Și bine au făcut, zic și eu.

Dincolo de opiniile pro și contra, de teoriile conspirației ( la recensământul precedent era la modă frica de a furniza recenzorului cnp ul, acest mare secret al identificării noastre, din motive cel puțin bizare: de la credit facut cu buletinul recenzatului până la te miri ce trăznăi care acum îmi scapă), de obligația legală și de disputa dacă se vor aplica sau nu sancțiuni celor care nu se vor recenza, activitatea este una bine pusă la punct și merge șnur.

Pe site ul dedicat recensământului se găsesc, bine structurate, absolut toate informațiile necesare activității. Formularul online este explicit, interactiv și poți cu ușurință să alegi situația în care te afli.

În 25 de minute m am informat și am finalizat tot. Ceea ce este un bun deal, dacă ne gândim, spre exemplu, la obligația angajatorilor de a acorda o zi liberă pentru această activitate.

Tu te ai recenzat?

Momentele

De început de an sunt diferite de la om la om, așa cum este și firesc. Fel de fel de gânduri apar și dispar, altele devin insistente, mici bilanțuri ale anului care a trecut se întocmesc rapid, schițele unor planuri pentru anul care abia a început prind contur .....

 Sursă.

Vă mulțumesc tuturor celor care veniți în vizită pe blogul meu, atât celor care îmi lăsați câte un comentariu, cât și tuturor celorlalți. Faptul că numărul vizitatorilor a crescut mă face să sper că este loc pentru toată lumea aici, în lumea virtuală. Din păcate timpul nu îmi permite să vă întorc vizita, mereu, tuturor celor care faceți un mic popas pe aici, dar sper că această situație se va schimba. :)

Urarea zilei ar putea fi următoarea:

...să trăiți, să înfloriți,

.....,

tare ca piatra,

iute ca săgeata, 

tare ca fierul, 

iute ca oțelul .... LA MULȚI ANI TUTUROR! :)

Urmează pentru mine un an cu mari provocări, cu schimbări importante, despre care, firește, o să scriu la momentul potrivit. Evident că mă gândesc la ceea ce pot schimba la mine: să fiu mai bun, mai amabil, sau dimpotrivă, în nici un caz să nu întorc și obrazul celălalt ..... percepția noastră, a oamenilor, este ușor diferită în ceea ce privește bunătatea. Nimic nou pe lume: o seamă dintre semeni tratează cu dispreț bunătatea și o încadrează, fără a clipi, în prostie .... dacă unor fapte bune li se mulțumește cu un zâmbet (de superioritate imaginată) însoțit de expresia „ai fost fraier!”, întrebarea normală este: cum trebuie procedat în continuare?

Întrebări de genul „ce aștept anul acesta de la mine?”, „dar de la cei din jur?”, „o să mă ridic la înălțimea așteptărilor celorlalți?” sunt în primele rânduri și sunt curios ce o să pot răspunde la acestea la sfârșitul anului care abia a început! 

Acestea fiind scrise, vă doresc la mulți ani, un an nou cu bucurii, să ne vedem voioși (și de ce nu, la pungă groși!) atât în online cât și în offline!

Parcul

Iulius din Cluj Napoca a fost reabilitat/modernizat la sfârșitul anului trecut de cei aflați în spatele afacerii cu același nume, din imediata apropiere.

Am profitat de o zi prietenoasă, cu mult soare, pentru a-i face o vizită, cu scopul declarat de a vă arăta și vouă despre ce este vorba. So, parcul este amenajat pe malul unui lac, cu mobilier modern, cu alei bine croite, acoperite cu un material special, moale, antiderapant, numai bun pentru plimbare/alergare, sau executate parțial sub formă de ponton, deasupra apei.

Peste tot unde este verde a fost plantat gazon de bună calitate, pe care se poate sta, juca, culca, relaxa, .... . În zilele de week-end este un paradis al mireselor, care vin aici pentru ședințe foto, împreună cu un alai numeros, firește:

Pot să accept că am rămas eu în urmă cu ceea ce înseamnă un parc, unde poți să stai și să asculți freamătul naturii, vântul vâj-vâj, păsăricile cirip-cirip, etc, dar asta nu mă împiedică să vă spun că în dotarea parcului sunt și boxe unde se aude, cel mai probabil în permanență, muzică ....

Într-un colț a fost amenajat un spațiu destinat special copiilor

unde, cu echipament de protecție corespunzător, aceștia pot face deplasări pe bușteni suspendați și mici traversări a unei ape pe tiroliană:

Există și un mic loc amenajat special pentru iubitorii cărții, chiar dacă aceștia și-au uitat acasă cartea preferată:

Singura chestiune care parcă nu se îmbină cu acest întreg este ...culoarea ciudată a apei, care mi s-a părut extrem de murdară ...

deși, culmea, pe partea cealaltă a lacului, opusă parcului, mai mulți pescari stau cu undițele la pândă.

No, ce spuneți? E fain la Cluj? :)

Oamenii

Cu dizabilități fac parte din viața noastră. Locul lor este între noi și cred că este necesar să înțelegem o dată pentru totdeauna că bunătatea și bunul simț nu ne costă absolut nimic. Iată un mic filmuleț de-a dreptul emoționant, în care un semen de-al nostru, costumat în urs, oferă și primește îmbrățișări de la trecători. În spatele măștii este un om puțin altfel, dar nici el nu își dorește asta!

Do we need to disguise ourserves to get closer? 
NO!

Un subiect ușor, așa ca de duminică! :)

Revanșa

                    Poate fi definită ca fiind acțiunea prin care i se întoarce cuiva binele sau răul făcut, depinde de situația despre care este vorba. Tot mă frământă o chestiune legată de dreptul la această revanșă a zecilor de mii de bolnavi care au mari probleme în a-și primi medicamentele decontate de CNAS din lipsa banilor. Da, știți bine și voi cum stă treaba: prea mulți bolnavi, prea puțini bani...
La aceeași revanșă au dreptul și pensionarii care au pensii mai mari de 740 lei (cred) și care plătesc 5,5% din ceea ce depășește această sumă tot la CNAS.
                    După cum bine știți, în anumite situații, după ce o instanță de judecată a hotărât că o anumită acțiune a cuiva s-a făcut cu încălcarea legii, ca principal efect  apare punerea în situația de dinainte de acțiunea ilegală. Hmm, ce ați spune voi, cei ce citiți aceste rânduri, în situația în care  instanța va ajunge la concluzia că procurorii au dreptate și la spitalul de arși s-au pus țâțe de plastic pe banii noștri, ai tuturor, la zeci de pițipoance: credeți că se cuvine acordarea unei revanșe celor pomeniți mai sus și nu numai lor? Cum ce revanșă? Toate împricinatele să dea țâțele înapoi!

Progresul

                     În tehnologiile de tot felul este situat pe un loc fruntaș pe ordinea de zi a primăriei din frumosul oraș în care locuiesc. Cum care oraș? Cluj Napoca! :)) Nu am să vă aburesc prea tare cu introduceri, așa că iată subiectul de azi: parcarea cu plată de pe domeniul public. Mai exact, locurile de parcare din zonele centrale pentru care trebuie să plătești pe durata staționării pe locurile marcate și semnalizate corespunzător.
                     În zona centrală a orașului sunt aproximativ 3250 de locuri de parcare cu plată orară, împărțite în Zona I și Zona II. Plata se face către serviciul Parcări al primăriei pe mai multe căi: prin cumpărarea de tichete răzuibile, de diverse culori; prin cumpărarea de tichete de parcare de la automatele special destinate acestui scop și, de la sfârșitul anului trecut, prin SMS! Ei bine, aici doresc să ajung! :)) Plata prin SMS este extrem de simplă, costă 0.45 euro + TVA și asigură o oră în Zona I și două ore în zona II. Aici este șpilul, dar să termin de prezentat: numărul scurt la care se transmite un SMS este 7420 din orice rețea de telefonie mobilă. Pentru Zona I mesajul este 401 urmat de numărul de înmatriculare, pentru Zona II, ați ghicit, 402 urmat de numărul de înmatriculare. Foarte fain și modern, în ton cu vremurile pe care le trăim! Total de accord, dar....
                     No bine, no! Întotdeauna există un dar! Am observant că se întâmplă tot mai des ca aparatele care eliberează tichete de parcare din Zona II sunt mai tot timpul ....defecte! Este posibil să fiu eu cârcotaș, dar lucrurile stau cam așa: minimul prin SMS este de două ore și, chiar dacă ai nevoie de doar 30 de minute, taxa pe care o plătești este aceeași. Tichete răzuibile nu sunt în chiar toate magazinele pe unde ai tu treburi, aparatul este out of service, așa că soluția este plata prin SMS! Primăria încasează mai mulți bani pentru un servviciu de care eu nu am nevoie, dar este singurul la dispoziție! Mă rog, ar mai fi amenda...
                     Da, știu, au fost simple coincidențe, dar eu nu cred în coincidențe! Argumentul meu este cel de mai sus! În altă ordine de idei, nu este așa de rău ca primăria să aibă bani mulți, doar orașul este mare și este costisitor să-l gospodărești corespunzător! Și totuși, cu tichet, cu tichet era...mai ieftin! :)))

Lecția

                    Primită de mine atunci când am dorit să fac o faptă bună merită câteva rânduri pe acest blog. Al meu (blogul!), firește! :)
                    Miercuri la  oră de vârf, în plin efort al tuturor de pregătire a minivacanței prilejuită de ziua muncii, dau să intru la o bancă pentru, ați ghicit, treburi care se fac la bancă! La intrare mă brodesc deodată cu o tânără mămică, posesoare a unui fain cărucior în care se găsea un bebeluș. Așa cum am învățat eu în primii șapte ani de acasă, suplimentați ulterior de școlile pe unde am trecut, mă adresez doamnei:
                    - Doriți să vă ajut? În același timp, am întins mâna și am apucat mânerul ușii pentru a o deschide, cu intenția de a-i face loc doamnei să pătrundă cu căruciorul în incinta onorabilei instituții.
                    - Nu, mulțumesc! a venit răspunsul sec și total neașteptat. Am rămas perplex de uimire, am dat drumul la ușa pe care apucasem să o întredeschid și am privit-o, mirat, pe independenta mămică. Desigur că a reușit să deschidă ușa, dotată cu un brat care o ține, de regulă, închisă. A proptit piciorul, a împins căruciorul, și-a agățat poșeta în celălalt mâner al ușii, dar a ajuns victorioasă în fața bancomatului din holul băncii. Am stat în expectativă, cu gândul la un eventual spectator întâmplător al scenei, care de pe celălalt trotuar ar fi putut gândi: uite la boul ăla cum stă și nu îi dă o mână de ajutor doamnei cu căruciorul!
                      Habar n-am ce să mai cred! S-au schimbat regulile elementare de politețe? Am întâlnit o persoană care nu a auzit de ele? Este excepția care vine să întărească regula? Sunt chiar așa de fioros? :))

Evoluţia

                      Vieţii sociale în România scoate la iveală şi aspecte cel puţin ...neaşteptate. Am ajuns la această concluzie cu ocazia sărbătorilor de Paşte din acest an, într-un moment în care pe un canal de ştiri erau prezentate imagini cu tineri preacuvioşi care îşi petreceau noaptea de înviere în cluburi, rupţi în figuri, fie din cauze bahice, fie din carenţe grave de educaţie (fac referire la piţipoancele care se dezbracă în public din dorinţa de a atrage atenţia tuturor celor prezenţi, ceea ce şi reuşesc, fie vorba între noi). Nu am nici o problemă cu felul în care alege cineva să-şi petreacă timpul liber, chiar este de apreciat faptul că suntem liberi să alegem ce şi cum facem cu viaţa noastră.
                     La sfârşitul epocii de aur a comunismului în România, politrucii vremii organizau discoteci în fiecare seară din săptămâna de dinainte de Paşte, unde intrarea era liberă, din dorinţa de a le da tinerilor o alternativă la slujbele ce se ţineau la biserică, aşa numitele denii. În afara arcului carpatic, în zona de sud a ţării cu siguranţă, se ţin slujbe în fiecare seară în care se evocă evenimentele din săptămâna în care Isus Hristos a fost răstignit şi apoi a înviat din morţi. Comuniştii, după cum se ştie, au dărâmat biserici, au prigonit preoţi, au negat credinţa şi i-au obligat pe credincioşi să se îndepărteze de credinţă, de spiritualitate. Imediat după revoluţie, românii au mers cu mic, cu mare la biserici pentru a arăta celorlaţi cât de mult au suferit ei în perioada care tocmai luase sfârşit. Au făcut mare caz de pioşenia lor, adeseori jucând doar un rol pe scena vieţii, unii dintre ei mergând luaţi de valul schimbării. Sunt pur şi simplu îngrozit când îi văd pe bieţii oameni cum sunt purtaţi de foame sau mânaţi de gânduri nu chiar pline de smerenie, cum se calcă pur şi simplu în picioare, unii pe alţii, pentru o farfurie cu sarmale sau o sticlă (uneori de doi litri!) de apă sfinţită. Construcţia de noi locaşuri de cult a prins avânt, marea majoritate a şcolilor au mari probleme de infrastructură, dar o biserică faină şi nouă este mult mai bine privită de credincioşi decât şcoala pe unde, o lungă perioadă, copiii acestora nu prea au trecut. Nu în ultimul rând, nu este de ici, de colo să-ţi rămână numele scris la temelia unei biserici, la capitolul ,,ctitor''.
                     Ei bine, cei menţionaţi mai sus mai merg la biserică (unii), dar copiii acestora sunt deja mari, unii au la rândul lor copii. O parte însemnată dintre tinerii zilelor noastre merg în cluburi în noaptea de Înviere şi fac asta fără a fi momiţi cu intrare gratis, ba din contră, cheltuie sume uriaşe, pe care cel mai adesea, părinţii lor le-au făcut în moduri nu chiar ...ortodoxe. Cireaşa pe tortul credinţei este pusă de reporterii idioţi care fac reportaje în cluburi şi îi întreabă pe indivizi: ,,câţi bani ţi-ai propus să strici în seara asta?'' . Răspunsul este unul pe măsura întrebării: ,,nu contează banii!'' sau ,,fără număr, fără număr!''. Serios?
                     Este uşor ironică istoria cu noi, aşa-i?

Centrul

                    De permanență situat în Cluj Napoca, pe aleea Băița numărul 9, deschis încă din 2011, asigură asistență medicală gratuită zilnic, de luni până vineri, între 18.00 și 07.00, iar sâmbăta și duminica plus sărbători legale non stop. Este o bună alternativă pentru persoanele care au o urgență care nu le pune viața în pericol, indiferent dacă sunt asigurate sau nu. Inițiatorul centrului dorește să mai degreveze UPU de cazurile care nu au ce căuta acolo, atâta timp cât nu există un pericol vital.
                   Centrul  medical este situal în cartierul Gheorghieni, la adresa mai sus menționată și, pentru relații puteți suna la numărul 0264 555 553. Eu așa am făcut ieri, când fiica mea a avut o problemă de sănătate. Am mers acolo și a fost consultată imediat. Nimeni pe holuri, nu tu înghesuială, mai operativ decât la o policlinică privată, unde plătești și dacă respiri. Vă scriu aceste rânduri pentru a vă da o mână de ajutor în situația nedorită în care aveți nevoie de opinia unui doctor atunci când medicul dumneavoastră de familie nu are program, de sărbători, de exemplu.
                    În altă ordine de idei, vă doresc sărbători liniștite, în tihnă, așa cum vi le doriți voi înșivă, alături de persoane dragi vouă!
       

Concertul

                    A fost ....

 

 

                      ... în luna februarie a acestui an! Reclama a rămas, fix în centrul orașului!

 

 

 

                     Este perfect adevărat că este altfel, dar .... putem pune problema și în felul următor: este în regulă să ții blocat un loc de parcare în zona centrală, unde oamenii se învârt în jurul ....cozii pentru că nu au unde parca?

 

 

 

 

Impozitele

                    Plătite online fac mult bine sănătății ...mintale! Pe cuvânt de onoare, luni am verificat chiar eu ceea ce am scris mai sus! De mai mulți ani îmi plătesc impozitele către primărie online, cu cardul, ceea ce mă face extrem de fericit, chiar dacă pe moment nu-mi dau seama. Din păcate, abonamentul la parcare trebuie plătit la ghișeu, unde trebuie să arăți talonul și cartea de identitate. Astea sunt condițiile, așa facem.
                    Exact cu ocazia plății abonamentului la parcare am constatat cât de complicat este să scăpăm de cozile fără de sfârșit și de discuțiile iscate de acestea. Expresia ,,îmi țineți și mie rândul?'' va mai exista încă trei-patru generații, din păcate. Comportamentul de turmă, remarcile la adresa tututror și a nimănui sunt sarea și piperul acestor activități. Trebuie să fii înarmat cu răbdare și să dorești să-și rezolvi problema cu orice preț, altfel....
                    Există tot felul de baze de date la dispoziția autorităților locale, despre cele centrale nu mai vorbesc! Chiar nu ar fi posibil să se verifice în aceste baze de date dacă ai inspecția tehnică valabilă în momentul în care dorești să faci plata online și pentru parcarea care, oricum, îți creează veșnic certuri cu vecinii? Mai apoi, cum să mergem înainte, spre relații civilizate, dacă noi ne frecăm unii de alții și ținem rând la tot blocul, mai apoi stăm la două rânduri simultan, ..... . Soluția: montarea mașinăriilor care eliberează bonuri de ordine și la primăriile de cartier. Nu este prea complicat, nu?

                     Recitind textul, constat că nu am putut transmite revolta ce m-a cuprins, dar măcar am făcut repetiții, fără număr! :)

Intenţiile

                          Bune nu sunt o scuză atunci când au ca urmare o încălcare a legii. Fac referire la normele de siguranţă pentru transportul de persoane pe drumurile publice care precizează în mod explicit că este interzis ca în microbuze şi autobuze numărul de persoane să fie mai mare decât numărul de locuri pe scaune, pentru care există şi o certificare (agreere, licenţiere) oficială. Nu vorbesc aici despre autobuzele care circulă în cadrul companiilor de transport public local, ci despre microbuzele care duc (şi aduc) elevii la (şi de la) şcoală.
                           Am văzut marţi dimineaţă la ştirile TVR modul în care s-a rezolvat problema transportului şcolarilor în Chinteni, judeţul Cluj: pur şi simplu au pus în microbuzul şcolar scaune (de lemn) cu intenţia de a asigura locuri pentru mai mulţi copii. Intenţie lăudabilă dacă nu ar intra în contradicţie cu legea! Copiii nu sunt în siguranţă şi mă mir cum de nu a văzut nimeni (de la şofer până la inspectorii şcolari) această chestiune! O soluţie logică ar fi achiziţionarea unui alt microbuz şcolar, iar dacă ştirea aceasta a făcut parte din propaganda electorală, ca motivaţie a noului lot de peste 600 de microbuze, ei bine, eu chiar am văzut doar nefirescul suplimentării locurilor în cele existente!
                          În situaţia unei întâmplări nefericite, căutarea ţapilor ispăşitori nu alină necazul nimănui, aşa că eu vin şi întreb: nu ar fi mai sănătos să prevenim şi să corectăm lucrurile care au derapat de la normalitate?

                          Un scop al propagandei, printre altele, este să se vorbească despre.... . Eu am vorbit despre ...., aşadar am fost manipulat? Voi ce ziceţi?

Reacția

                    Pe care o ai uneori, când ți se pun întrebări capcană, face diferența dintre a rezolva sau nu, în mod favorabil, o situație în care depinzi în totalitate de alții. Săptămânile trecute am stat ore în șir pe la ușile unor medici de la un spital din Cluj pentru a o interna pe mama în vederea efectuării unor investigații de specialitate. Nu știu dacă mai este nevoie să precizez, dar o să o fac: nimeni nu merge de drag la spital! Necazul este însutit pentru oamenii de rând, care, deși bolnavi fiind, au probleme serioase în a avea acces la servicii medicale. Sistemul este atât de încâlcit și numărul bolnavilor atât de mare, încât atunci când găsești intrare la un medic te bucuri de parcă ai cucerit Everestul.
                   După mai bine de trei ore de stat la coadă, în fața cabinetului de consultații în ambulatoriu al unui medic, în momentul în care am  trecut de ușă m-am bucurat și am uitat de toate. Îi spun medicului despre mama, despre diagnosticele deja cunoscute, despre dorința de a o interna la dumnealui în secție..... . Întrebarea total neașteptată m-a lăsat efectiv cu gura căscată:
                   - Din partea cui veniți?
                   I-am răspuns sincer cine m-a îndrumat către el, cu speranța că răspunsul este ...cel corect. După multe ore de așteptare, minutul și jumătate în care  am vorbit cu doctorul a trecut mai repede ca un fulger. Sunt conștient că, pe moment, nimeni nu asociază întotdeauna nume cu persoane, mai ales în situația în care se întâlnește cu sute  de pacienți (plus familiile acestora) în fiecare an. Bunăvoința poate fi câștigată cu numele potrivit, dar în acel moment nu am realizat asta.
                   O săptămână mai târziu urmează o altă așteptare. Doctorul mi-a spus că trebuie să vorbească cu domnul profesor (șeful clinicii) și să avem răbdare. Norocul meu a fost că starea de sănătate a mamei nu este așa de gravă, așa că am stat pe un hol de la ușa domnului profesor mai mult de două ore. Cred că starea de agitație și teama de un eșec (situație în care pleci acasă cu coada între picioare) transformă secundele în minute în timp ce agitația interioară creează presiunea unui vulcan. Când în sfârșit am intrat în cabinetul șefului de clinică, doctorul m-a prezentat și a ieșit. Am fost surprins de situația creată, dar m-am mobilizat și i-am spus profesorului despre mama, rugându-l să binevoiască să aprobe internarea și efectuarea de investigații. La un moment dat, mi-a pus întrebarea:
                   - Dumneavoastră cum a-ți ajuns la doctorul X?
                   - Printro cunoștință! am zis eu pe nerăsuflate, în timp ce am realizat că de fapt este important cine te recomandă, nu cât de bolnav ești! Se pare că i-am convins și pe unul și pe celălalt, deși, sincer să fiu, la prima întâlnire, doctorul nu părea să știe exact cine este cumnatul meu, care a mers cu mine la el.
                   Morala este una crudă și neașteptată pentru mine: chiar dacă ești pregătit să fii recunoscător pentru servicii medicale care sunt oricum plătite, chiar dacă umbli cu recunoștința în buzunar, în plicuri albe pe care le poți cumpăra cu doar 20 de bani de la magazinul din imediata vecinătate a spitalului, poți avea surpriza că, dacă nu te-a recomandat nimeni, te-ai îmbolnăvit degeaba!
                  Cum dracu de s-a ajuns în această situație? Unde este omenia despre care se tot discută? A, scuzele mele! Acest cuvânt a dispărut de multă vreme din vocabularul unora care au ajuns să fie mici Dumnezei în lumea lor și nu doresc nimănui ca lumea sa să se intersecteze cu lumea lor! Îmi pare rău pentru repetiții, dar sunt indignat și mânios și dezgustat și .....
                  

Extrem

                    De rar se întâmplă să vezi politicieni stând la coadă. Cu totul deosebită este situația în care un fost prim-ministru al României și actual primar al Clujului (Emil Boc), urmat la mică distanță de o doamnă deputat (Aurelia Cristea) din partidul principal aflat la putere se găsesc la același rând. Sau nu? Poate că nu!

 

 

                     De fapt, cred că ăsta este un semn de normalitate. Cei doi politicieni au participat, ca simpli cititori, cetățeni, la un eveniment, la Librarium Universității din Cluj Napoca, cu ocazia lansării de către Adelin Petrișor a cărții sale Țara cu un singur gras. Nu pot să nu remarc faptul că nici gazdele, nici organizatorul și nici invitatul nu au făcut caz de prezența acestora în sală, lucru absolut lăudabil.

 

 

 

                     Un comportament absolut decent, zic eu, care îmi dă speranțe că lucrurile merg spre o direcție bună. Cu o educație civică la care se adaugă zilnic fapte din societatea în mijlocul căreia trăim putem ajunge departe: putem fi mai buni, mai responsabili, mai cinstiți, așa cum ne dorim pentru copiii noștri, chiar și pentru noi, dacă nu va fi prea târziu. Sper că obedienții au înțeles mesajul meu și se vor rușina singuri, fără a fi necesar să le atragă cineva atenția!