Întâmplarea

Face ca uneori să nu știi ce vrei, să fii neinspirat sau pur și simplu să pierzi oportunități pentru că nu rezonezi cu timpul și locul unde te afli. Să fii un pampas, cum am putea concluziona și nu mă refer la floarea planta care poartă acest nume, ci la fraierul care poți fi fără să faci eforturi prea mari.

În august 2019 eram la o plimbare prin frumoasa noastră Deltă, loc pitoresc și renumit pentru rețetele excepționale după care se pregătesc peștii. La Mahmudia auzisem eu că există un loc lăudat pentru bucătarii săi, așa că am fost să verific. 

Situată fix pe malul Dunării, Casa Teo oferă servicii de cazare și masă, iar cei care i au trecut pragul au numai cuvinte de laudă. Cu o terasă destul de îngustă, am reușit cu greutate să ocupăm o masă care era liberă, dar în așteptarea celor cazați oarecum (în sensul că ce se vor face gazdele dacă o să vină un turist cazat să mănânce și nu o să aibă la dispoziție măcar o masă liberă... vorbim de orele după amiezii, posibil 16.30 - 17.00).

O dată obținută prima victorie, urmează momentul memorabil pentru mine: ne au fost aduse meniurile, am comandat imediat cafea și apă, apoi:

- V ați hotărât ce doriți să mâncați? zice domnișoara ospătar.

- Da, eu o să mi iau piept de pui la grătar/șnițel de pui cu ceva garnitură la felul principal....

Ochii mari de mirare/indignare nu pot fi descriși. Ai domnișoarei, desigur.

- Sunteți sigur că nu doriți pește? zice...

- A, nuuuu, eu nu mănânc pește, răspund  ( doar nu am venit în Deltă să mănânc pește, completez în gând, moment în care îmi dau seama că este ceva în neregulă...), am o problemă cu oasele multe, subțiri și foarte ascuțite..... aveți pui?

- Sunt preparate din pește care nu au oase, insistă domnișoara...

- Dai un pește proaspăt pe un pui congelat? intervine și soția .....

Am realizat brusc ce înseamnă să fii pampas, mi am făcut rapid un selfie, l am afișat pe ecranul telefonului și m am certat: chiar treci pe lângă asemenea ocazii fără să realizezi ce și cum?

- Ei bine, am ciripit eu, haideți că m ați convins! 

Oameni buni, am mâncat saramură de somn cu mămăliguță!

Cel mai bun preparat din pește gustat de mine vreodată, evăr!

Desertul a fost pe bază de clătite (fără pește, cârcotașilor)!

Și uite așa, eu, de la Cluuuuj, era să trec pe lângă o mare ocazie și, mai mult, să nici nu știu ce am pierdut! Ca un pampas, cum ziceam mai sus!

Cel mai tare fapt divers știți care este? Ei bine, în tot timpul ăsta, Dunărea trecea nestingherită pe lângă noi, în drumul ei spre mare...nu sunt convins că nu și a înghițit hohotele de râs între două valuri....

Precizare: aceste rânduri nu sunt o reclamă (plătită sau nu). Am adunat multe amintiri în anii în care nu am scris nimic și mi am propus să le scot la lumină, ca să zic așa.

 

Eforturile

De integrare și de aducere la lumină a tuturor serviciilor medicale din sistemul public de sănătate, prin introducerea obligativității folosirii cardului de asigurat de la 1 februarie anul curent par să aibă un oponent neașteptat:

Din punctul meu de vedere, orice comentariu este de prisos! :)))))))

 Sursă.

Culmea

Rușinii poate fi atinsă în fel și chip .....asta cu condiția ca în politică să se poată vorbi despre acest simțământ .... Spre exemplu, cum ar fi să fi fost președinte al unei țări, trecut bine de prima tinerețe (răutăcioșii ar spune chiar de a doua!), să participi la ceremonia de investire a unui nou președinte al propriei țări, în fruntea căreia ai fost la rândul tău și, deși este limpede pentru oricine că unii ochi vor fi ațintiți asupra ta, să tragi pur și simplu, un pui de somn? Cam .... rușinos, nu?  Și scriu așa din dorința de a mă exprima într-un mod delicat!

 Sursă.

Am o mică nelămurire: cum (sau când) o să afle unii oameni că este momentul să mai facă loc și altora, că nimeni nu este de neînlocuit? Șșșșșșșșșșșșșt, numa-ncet, aici se doarme! :)))))))))

Săptămâna

Președinților este o expresie des folosită în această perioadă și, la prima vedere, există o mare deosebire între cei doi președinți care vor face ...schimb de ștafetă, mâine. Evident că există multe voci care exprimă păreri despre acest moment și era inevitabilă și o abordare așa, mai veselă, ca de week-end! :))

Departe de mine gândul de a aduce vorbe de ocară cuiva (fostului), dar oamenii sunt binevoitori și se întrec în sfaturi (pentru viitorul!)! NO bine, no! Ce părere aveți?

Ziua

Națională a României este un bun prilej pentru a sărbători în familie, cu prietenii sau, de ce nu, în stradă, alături de cei care simt la fel! Să rezonezi cu ziua națională a țării tale este o ...calitate care ar trebui cultivată în rândul mai tuturor românilor, cu accent deosebit pe cei care, din păcate, stau destul de rău la capitolul istoria țării în care s-au născut! Am fost deosebit de bucuros să văd o participare numeroasă la parada militară desfășurată în zona centrală a Clujului, simpatia celor prezenți față de militarii care defilau, pe jos sau cu tehnica militară, fiind manifestată prin aplauze.

În altă ordine de idei, tradiția ne spune că la orice sărbătoare se cuvine să bem și un păhărel, în cinstea evenimentului, desigur! :)) Mi-am permis o mică ....aroganță (cum ar spune un personaj celebru!), și am deschis (și băut, desigur!) acasă, cu soția și fiica mea, o sticlă de vin veche de 28 de ani! Buuuun, foarte buuun! :) Fetească Albă, de Bucium, sticla 2378, îmbuteliată în 1986! Exact în anul în care am terminat eu liceul! :)

Sper să nu se simtă nimeni ofensat că și azi îmi permit să scriu, plin de nădejde pentru viitor, la mulți ani, România, la mulți ani, românilor! :)

România

Este în sărbătoare azi! Marea Unire de la 1 Decembrie 1918 este un act istoric de o însemnătate uriașă pentru neamul românesc, pentru ceea ce a fost și ceea ce a devenit din acel moment țara mea!

Și în Cluj Napoca s-a organizat o paradă militară pentru a sărbători Ziua Națională a României, de la care cred că este evident că nu am lipsit!

Le transmit tuturor românilor, oriunde s-ar afla, un gând bun și la mulți ani! :)

Trompeta

Politică a acestei săptămâni este, fără nicio îndoială, gogoașa aruncată poporului flămând prin excluderea din marele partid al trandafirilor a celor trei crai care au avut curajul (sau nechibzuința politică) de a spune una-alta despre și cu personajele de la vârful acestei formațiuni politice.

 Sursă.

Paradoxul acestei întâmplări este unul uluitor și poate fi tratat cu o ironie de zile mari: extrem de supărat pe predecesorul său din motivul banal că la ultimele alegeri nici nu a reușit să spună „Da*****, dragostea mea!”, primul perdant al țării a orchestrat excluderea din partid a unor figuri celebre în loc să plece el însuși, de rușine (sau din demnitate) pentru rezultatul alegerilor! Culmea este că este alungat un fost președinte de partid fix după ce actualul președinte a pierdut (prin vot) cea mai importantă funcție în stat. Ca să nu mai vorbim despre celebrul primar „care este” care are acum ocazia să spună multe glume în stilul caracteristic! :)))

 Sursă.

Politica nu face parte dintre subiectele mele preferate, dar mno, și eu trăiesc în țara asta unde prea des se petrec lucruri politice care sunt de-a dreptul surprinzătoare! 

Sfârșitul

Unei săptămâni, cu bune și rele, este aici. Din noianul de gânduri și fapte, am ales pentru azi un clip care poate fi încadrat, cu mare ușurință, la categoria tristețe națională! Întrebări sunt multe, posibilități de răspuns și mai multe .... o să încerc totuși una: ROMÂNIA, ÎNCOTRO?

:(( Am mai scris despre faptul că, în urmă cu mai mult de un secol și jumătate, un om luminat din România, cărturarul Dimitrie Bolintineanu, spunea: „țara va fi ce este școala!”. Era un clarvăzător? Nu, dorea doar să impulsioneze educația, ca bază a tuturor celor ce o să vină!

No bine, no! Crezi că ai văzut/auzit tot? Mai ai răbdare? Ia trage un ochi și mai jos:

Transfăgărășanul

Este, fără nicio îndoială, cel mai fain drum montan parcurs de mine în România! În week-end-ul 22-24 august am avut ocazia să fac o comparație între Transalpina și Transfăgărășan, al cărei rezultat este categoric: Transfăgărășanul este mai frumos, mai spectaculos și nu în ultimul rând, mai bine amenajat pentru circulație ( da. știu, Translpina este în mod oficial închis!)
Așadar, drumul național DN 7C este cuprins între Bascov (jud Argeș) și DN 1, între Sibiu și Brașov, dar atunci când spunem Transfăgărășan (cel mai probabil) avem în vedere bucata de drum cuprinsă între Curtea de Argeș (la Sud) și comuna Cârțișoara (la Nord), acesta fiind și sensul meu de mers. Peisajul foarte fain și nu în ultimul rând tunelurile și viaductele anunță o călătorie spectaculoasă:

Barajul Vidraru este binecunoscut tuturor, cu o lungime de 307 metri și o înălțime de 166 de metri, a fost terminat în 1965, când a fost creat și lacul de acumulare cu același nume, a cărui suprafață de pășește 890 de hectare.

Este duminică și plin sezon al vacanțelor, așa că este mare înghesuială:

iar o domnișoară polițistă tocmai este în pauza de masă și se luptă cu un porumb fiert

 :))

Drumul continuă să urce, sinuos, pe partea dreaptă a lacului de acumulare, apoi urmând oarecum parcursul văii râului Capra

până ce ajunge la Cascada Capra

Excepțional! Foarte frumos! 

După alte serpenrine urmează tunelul Capra-Bâlea, care este cel mai lung tunel din România, cu o lungime de 887 de metri, zonă în care drumul național atinge și cea mai mare altitudine a sa: 2042 de metri.

Ajuns în vârf, lângă lacul glaciar Bâlea, peisajul pur și simplu mi-a tăiat respirația:

Înainte de plecare am fost martorul unui fenomen interesant: un val de ceață a urcat cu o viteză năucitoare pe valea din fața mea:

Drumul coboară abrupt, în serpentine spectaculoase, de alungul căldării glaciare, pe o lungime de 13 km.

Am întâlnit și bicicliști curajoși:

Cobor, cobor, cobor ...

Sper că am reușit să surprind în câteva imagini un drum parcurs în aproximativ trei ore (puțin peste), de la Curtea de Argeș la Sibiu. Nu mai am nicio îndoială acum când scriu aceste rânduri: pe primul loc în țara mea este Transfăgărășanul, la mare distanță, în opinia mea, fiind urmat de Transalpina, despre care v-am scris aici.