Traficul

Nostru cel de toate zilele ....(Pardon, cel de luni pana vineri, că sâmbătă și duminică pare că o lasă baltă și el ... cum care el? Traficul!)

Deși este greu de acceptat, traficul din orașul nostru se apropie cu pași repeziți  de infernul bucureștean.  Păstrând proporțiile, desigur. Situat pe locul secund într-un clasament al numărului de mașini  la mia de locuitori, Clujul se sufocă în fiecare zi în propria infrastructură,  printre norii de fum de eșapament, în acompaniamentul  multitonal al claxoanelor (de lux!).

 Sursă.

De parcă nu ar fi fost de ajuns faptul că Mănășturul este cel mai populat cartier al orașului, investitorii (toți oameni de bine, desigur!) au pus umărul și au ridicat în imediata apropiere și cea mai mare comună din țară.  Cu toții, fii mai vechi sau mai noi ai Mănășturului sau Floreștiului, vin și pleaca de la serviciu, școală, amantă, sală de fitness sau cabinet medical pe aceleași străzi proiectate  în urmă cu peste 30 de ani, când se circula întro duminică cu numere de înmatriculare cu soț, în cealaltă cu numere fără soț .... stai, asta să fie o posibilă soluție?  Hmmmmm  .....

Dacă mai adăugăm și trecerile de pietoni de la ieșirea din sensurile giratorii, o idee strălucită a celor plătiți  pentru a rezolva problema traficului, și snobismul  conform căruia în fiecare familie trebuie să fie fix, dar fix atâtea mașini câte persoane majore sunt, ba mai mult, plecăm în oraș fiecare cu a lui, și nu în ultimul rând mașinile de gunoi și/sau cele care fac aprovizionare micilor și marilor comercianți ziua, când este limpede și binecunoscut  faptul că în lumea civilizată aceasta (aprovizionarea) se face doar pe timpul nopții, ne apropiem de schița unui tablou  pictat în tonuri de gri, care ne ajută din plin să fim supărați, depresivi și chiar răutăcioși. Oare de asta claxonează unii mereu?

Era să uit de taximetriști, dar, mno, asta este o altă poveste, cred eu ....

Ei bine, să arăți cu degetul este relativ ușor, așa că se impune o întrebare simplă: ce este de făcut?  Primul răspuns care îmi vine în minte este unul îndelung elaborat: nu știu! Dacă știam, candidam cu șanse mari la primăria Clujului!  Să spui polițiștilor să-și facă mai bine datoria în aplicarea legilor existente pare simplu, dar dacă suntem noi implicați parcă nu am greșit așa de grav ..... doar două(sprezece) minute am lăsat mașina pe avarii, cât mi-am scos ceva bănuți de la bancomat ...... poftim? .....acum am de unde plăti amenda? ....serios, nu se poate să treceți cu vederea?

De fiecare dată când prind „unda verde”  mă bucur de tehnolgia asta care ne schimbă viața în bine, atunci când prind „unda roșie” deja știu că întârzii la serviciu. Sau acasă, la masă.  Și că veni vorba de ghinion, voi ați observat că întotdeauna mașinile de pe banda cealaltă merg mai repede? Da, și voi credeți asta? Păi cine or fi ăia de merg mereu repede, că eu nu am auzit pe unul să zică așa ceva .....

Dacă scoatem din discuție autostrada suspendată eșuată din faza de proiect la București și ajunsă de râsul târgului și tunelul pe sub zona centrala pe axa est-vest a orașului (Mărăști-Mănăștur pentru cei care și-au pierdut busolele) ce ar mai fi de făcut?  Metroul? Păi ăsta nu-i tot cu un tunel? 

Cercul

Vicios din jurul devalorizării leului în raport cu francul elvețian provoacă valuri concentrice din ce în ce mai mari. De îngrijorare pentru cei împrumutați în această monedă. De populism pentru politicieni. De falsă compasiune, tot pentru cei menționați anterior. De ușoară indignare pentru cei care nu au de suferit din această întâmplare, față de fățărnicia multora dintre cei care vin la emisiunile televizate și fac pe experții sau de discriminarea evidentă în favoarea împrumutaților în această monedă față de împrumutații în alte monede. Sau orice altă combinație între cele enumerate mai înainte și nu numai ....

 Sursă.

Pe fondul lipsei de „educație financiară” a populației și a caliciei fără margini a bancherilor, băncile din România au făcut profituri uriașe în anii din urmă. Mirajul creditelor a atras în vârtejul alimentat de isteria caselor proprii oameni care, în mare parte, au fost duși de nas. În momentul în care o bancă a făcut un master plan al serviciilor de creditare oferite clienților, a știut ce face și nu mă poate face nimeni să cred că nu a luat în calcul, pentru profit, și această devalorizare a leului. Cei care conduc o bancă nu sunt ....tractoriști. I-au stimulat pe așa numiții „ofițeri de credite” cu bonusuri barosane pentru creditele vândute în monedele astea cu căutare slabă în lumea occidentală, ba chiar au manevrat inclusiv dobânzile la aceste produse. Actele odată încheiate între cele două părți, contractul este cu greu răstălmăcit în procese care durează mult și al căror rezultat nu-l poate garanta nici un avocat, în ciuda poveștilor servite clienților cu probleme de acest fel. 

Pe valul acesta de simpatie față de bănci sper să se așeze și atitudinile viitoare ale oamenilor, să înțeleagă că banca poate fi un aliat de nădejde doar atunci când ești extrem de zgârcit cu suma pe care o iei împrumut sau dacă îi folosești serviciile doar ca să plătești facturile. În toate celelalte situații, capcanele întinse cu mare abilitate de profesioniști ascund pericole de tipul creditelor în franci elvețieni. 

Este de pus în discuție modul în care se face referire la necazul acestor oameni: de ce doar ei? Cei cu credite în euro nu sunt în aceeași situație, de a plăti creditele la un curs mai mare față de cel din momentul contractării creditului? Cine a împuternicit pe cine să stabilească valoarea de la care îi compătimim pe unii sau pe alții? Cu ce drept? Politicienii cei mai vocali nu au oare, la rândul lor, asemenea credite și din acest simplu motiv fac acum gargară cu ceai de părere de rău față de cei care sunt în pericol să-și piardă proprietățile cumpărate fix cu creditele care acum la dau mari bătăi de cap? Mai apoi, primul dintre miniștrii țării va face, oare, ghidușii cu banii noștri ai tuturor, mai puțin ai băncilor, pentru a-i ajuta pe cei aflați la mare încercare (așa cum a făcut și la sfârșitul anului trecut când a virat de la bugetul de stat sume uriașe de bani pentru ca bucureștenii să aibă încălzire peste iarnă)? Pe mine, omul de rând, din Cluj, fără mari încurcături și fără reprezentare în lumea celor din politica românesacă, cine mă ajută? Cine îmi face un favor să-mi reducă impozitul pe o lună/pe  un an/pe proprietate? Cel mai probabil răspunsul poate fi unul singur: NIMENI!

Morala gândurilor mele de azi: despre bănci, numai de bine! :(

Neputința

Care te cuprinde atunci când ceva se schimbă brusc întro zi în care nu se anunța nimic deosebit este ....enervantă. Am ales un cuvânt care nu exprimă mare lucru în mod intenționat, deoarece ne enervăm (sau cel puțin susținem asta) cu sau fără rost de ț ori, așa că mai contează? Dulcele confort de acasă, de la serviciu, de pe stradă sau de la un local public unde am ieșit cu prietenii ne este asigurat de ceva extrem de banal: electricitatea! De când s-a inventat curentul electric, viața oamenilor s-a schimbat radical și nu poate fi concepută o întoarcere .....

Cum ar fi să nu ai lumină electrică în lungile zile de iarnă? Dar să nu ai căldură, deoarece centrala de apartament funcționează pe bază de energie electrică? Lovitură mare: se descarcă telefonul/laptop-ul/tableta și nu ai unde le încărca, rezultă că nu ești prezent online, deci nu exiști, nu? Frigiderul și congelatorul, unde tocmai ai băgat porcul pe care l-ai tăiat de curând se dezgheață, tot ce ai acolo se strică, ești cu mâinile legate, nu poți face absolut nimic ....nu te încălzește cu nimic faptul că aproximativ zece mii de concetățeni sunt fix în aceeași situație, nici că durează deja de patru zile .....ghinion să locuiești în Carei, oraș din România anului 2015!

 Sursă.

Dincolo de orice glumă, un număr URIAȘ se oameni au făcut revelionul 2015 pe întuneric, acasă sau pe stradă. Mai neplăcut este de cei care au plătit un bilet undeva și revelionul nu s-a mai ținut ..... O situație scăpată în întregime de sub control peste care vine un primar, un politician meseriaș, care se umple de rușine, zic eu, în interviuri la televiziunile de știri: de vină ar fi cablurile care au explodat, deoarece au terminat benzina! Poftim? Ăsta este modul în care le explici la 10.000 de oameni necazul care i-a lovit? Cablurile au fost de slabă calitate și nu mai fac față, au zeci de cârpituri, au peste 30 de ani vechime și ar trebui schimbate în totalitate, sarcină care nu este în curtea primăriei, ci a distribuitorului de energie electrică. Aha, este bun tipul de arătat cu degetul! Mai apoi ne spune cu mare seninătate că fel de fel de generatoare electrice au fost aduse din alte orașe și se încearcă branșarea unora dintre cetățeni la aceste generatoare, lucru lăudabil, mă gândesc eu. Bâta coboară cu repeziciune în balta prostiei: aceste lucrări sunt improvizații și îi sfătuiește pe cetățeni să nu abuzeze de electricitate, deoarece situația este rezolvată la un nivel minim de putere! No bine, no! Improvizație, auzi! Păi dumneata, domnule primar, de ce vorbești dacă habar n-ai ce scoți pe gură? Un grup electrogen este fix pentru asta destinat: să genereze electricitate pentru consumatorii la care este conectat. Unde este improvizația? Eventual poți spune că este o soluție de urgență, nu?

Anii de când au fost făcute lucrări de electrificare, canalizări, rețele de apă și gaz s-au cam adunat în multe locuri din țară. Exact ăsta este colacul peste pupăza gargaragiilor din politică: provocarea de a duce la bun sfârșit o lucrare în interesul obștei pe care se preface că o conduce. Dacă nepriceperea se adaugă unui buget sărac, așa cum au cele mai multe dintre localiutățile țării, problema este gravă.

Vă dați seama că oamenii care sunt în această situație îngrozitoare nu pot face absolut nimic pentru a remedia situația incredibilă în care se află? Evident că o să urmeze scandaluri și tot feluri de cereri de despăgubiri, bine desfăcute în patru de televiziuni la ore de maximă audiență. Un tip cdelebru a spus că trăim în România și asta ne ocupă tot timpul!

Anul

2014 se sfârșește într-un balamuc general în țara mea ..... de la nebunia adoptării bugetului pe 2015 la instalarea unui nou guvern, de la discuțiile interminabile despre data la care se termină mandatul actualului președinte la valul de arestări și/sau rețineri a multora dintre actorii de pe scena politică a ultimilor ani (și nu numai), de la ieșirea de la guvernare a unora la intrarea altora (la guvernare, desigur!), de la ..... O vâltoare de evenimente care mai de care mai încurcate, cu orgolii care răzbat din toate direcțiile. Da, știu, se apropie sărbătorile, ar trebui să scriu despre fapte bune, dar ....

 Sursă.

Colac peste pupăza sfârșitului de an extrem de agitat vine cardul de sănătate, care ar trebui să intre în drepturi din primele luni ale anului viitor. Deși suntem la jumătatea lunii decembrie, eu încă nu l-am primit și sunt mai mult decât convins că foarte multe persoane se află în situația mea. Un grup de oameni au gândit un sistem inteligent de gestionare a serviciilor medicale pe care le asigură statul român cetățenilor care sunt asigurați în sistemul public de sănătate. Da, ca orice început, va fi unul dificil și, deși ca și concept este unul absolut în regulă, acest card va aduce mari (și multe) încurcături pacienților.

Un mijloc modern de gestionare a informațiilor medicale, a rețetelor cu medicamente prescrise de medic, a diverselor afecțiuni și a altor informații medicale este binevenit, dar eu am o mare îndoială: este oare populația României pregătită să gestioneze un asemenea card? O parte importantă dintre beneficiarii serviciilor medicale din sistemul public sunt cetățenii cu vârste respesctabile, care au o mare problemă cu folosirea unor instrumente de tipul unui card. O mare parte dintre ei nu au un card bancar din două motive: nu au bani pe care să-i țină la bancă și, cel mai important, nu se descurcă în fața mașinăriei cu multe butoane, de mai multe culori, numit bancomat ..... Departe de mine gândul de a aduce ofense cuiva, dar adevărul este că un număr important de cetățeni români au multe probleme în a folosi un card bancar și cel din sănătate se compară cu cel de la bancă cel puțin dintr-un punct de vedere: codul PIN!

Foate mulți dintre asigurați vor uita cu desăvârșire codul PIN stabilit chiar de ei, apoi vor uita și ce au făcut cu hârtiuța pe care l-au notat. Mai urmează inerentele defecțiuni ale sistemului, de la lipsa unei conexiuni la internet la erori sau blocaje ale programului care va rula (zeci, sute de) mii de operațiuni simultan. Dacă mai adaug posibila bâlbâială a personalului medical sau din farmacii, circul va fi complet!

Da, este recomandabil să-ți propui țeluri înalte, da, este în regulă să faci pași înainte, dar, în modesta mea opinie, populația României, în întregul ei,  nu este pregătită să folosească un serviciu așa de important pe baza unui card ..... 

Vâltoarea

Lumii în care trăim pur și simplu creează un amalgam de reacții personale, multe dintre ele așezate ca pe calapod pe sentimentul deja existent: „știam eu că nu este chiar în regulă această chestiune!”. Desigur că undeva, în fundal, rotițele se tot învârt și creează în orice moment o stare generală care uneori este asemănătoare unei amețeli a minții: chiar așa? Da, din păcate, zic eu, chiar așa! Circ pe bandă rulantă, nu alta! Din toate părțile vin informații despre fapte controversate, cel puțin din punctul de vedere al moralei ....
Europarlamentarul Mircea Diaconu ajunge iarăși în atenția opiniei publice tot cu povești puțin dubioase: a făcut declarații despre susținerea unui proiect la capătul căruia o sumă importantă de bani (europeni) ajunge la Câmpia Turzii, în ajutorul șomerilor proveniți de la fostul combinat de industria sârmei. Ei bine, un alt europarlamentar român spune că inițiativa îi aparține ..... hmmm, iar Diaconu, iar îndoieli. Este oare posibil să existe fum fără foc?

 Sursă.

Începutul anului școlar a fost prilejul perfect pentru unii politicieni români de a ne arăta cine și ce sunt ei de fapt. Pentru a câta oară? Întrebare retorică, firește! În timp ce primul pupător de icoane făcătoare de minuni al guvernului vine și ne spune că nu există copii de clasa întâi fără smartphone, ministrul care trebuia să asigure manualele pe băncile tuturor noilor sosiți în școală umblă cu ...vulpea vopsită! Ar mai fi ceva de spus despre ceea ce cred ei că sunt și ceea ce credem noi, tot mai mulți, despre ei? Ideea nu-mi aparține, dar bine a spus cine a spus : există mai multe Românii!

 Sursă.

Din una din acele Românii face parte și biserica, la instituție mă refer. Tot gândindu-se la timpul ce va să vină, un sobor de preoți a avut o idee ca o străfulgerare: cum ar fi dacă ne-am ajuta pe noi, ajutându-i și pe credincioși în același timp?  De aici până la crearea unei bănci (da, știu, va fi cel mai probabil o instituție non-bancară, un fel de casă de ajutor reciproc!) nu a mai fost decât un pas! Și uite așa, dacă ești ortodox și ai un venit constant, poți să mergi la biserică să iei un credit! Mai știți reclama aia cu zânul? :)) Ce aproape de adevăr era!

 Sursă.

În noile grile de toamnă ale televiziunilor apar, cum este aproape normal să fie, unele schimbări, unele surprinzătoare chiar. Umblă vorba-n târg cum că Moise Guran nu s-ar regăsi pe grila de toamnă a TVR. Din punctul meu de vedere, această renunțare la o emisiune bună despre mersul țării este o pierdere pentru TVR. Pentru simplul fapt că nu pot influența această decizie (ca multe altele, din păcate, în țara asta!), deși plătesc abonament, nu pot decât să spun că scade numărul persoanelor pe care le apreciez și care lucrează la această instituție. Căreia, repet, îi bag bani în buzunar lunar, indiferent de opțiunea mea.

 Sursă.

Morala: nu știu dacă lumea e prea mare sau eu sunt prea mic, habar n-am dacă toate acestea sunt lucruri normale sau nu (în opinia mea nu!), dar tot ce se întâmplă în jur mă privește și pe mine și ar fi indicat dacă am vorbi și noi, cu toții, despre direcția în care ne îndreptăm ... Tu ce părere ai despre cele scrise mai sus?

Rușine

                    Mare, mon cher! Așa ar putea spune (dacă ar putea), ironic precum îl știm, marele Caragiale, în legătură cu evenimentul organizat de Editura Litera în București. Unde? În București! Hmmm .....
                    Un grup de oameni inimoși, cu intenții lăudabile, au pus la cale distribuirea a 10.000 de cărți, gratuit, tuturor iubitorilor de lectură. Un gest excelent, care vine în întâmpinarea nevoii acute pe care o are societatea românească de a se împrieteni cu o carte sau alta. Mai mult, printre  cărțile  frumos aranjate pe caldarâm, au fost puse și flori, cel mai probabil ca un simbol al bunelor intenții....  Participanții au fost rugați să ia DOAR câte O CARTE ȘI O FLOARE!

 

 

                     Ghiciți, din trei încercări, ce a urmat! :(

                     Când totul a fost gata, oamenii au dat pur și simplu năvală, unii peste alții, s-au călcat efectiv în picioare și si-au umplut brațele de cărți, luate la întâmplare! În repriza a doua, florile, deși o parte deja rupte de marea îmbulzeală, au fost ridicate și ...înfundate în plase! :(

 

 

 

 

                          “Nici nu m-am uitat bine la ele”, a spus o bucureşteancă după ce a băgat câteva cărţi în sacoşă. “Cartea m-a determinat să vin aici. Am luat şi două flori, pe care le-am pus în sacoşă pentru că erau deja rupte” a adăugat femeia, precizând că a fost profesoară de limbi străine.

 

 

 

                           În doar patru minute și jumătate toate cărțile au dispărut, un record destul de...trist. Este evident faptul că în cea mai mare parte a cazurilor, cărțile au fost luate la grămadă, fără să conteze genul sau autorul. Ulerior, unii dintre noii proprietari au mai făcut schimburi între ei, ceea ce ar putea părea un licăr de normalitate întro situație de-a dreptul bizară, dar ușor de anticipat, după opinia mea (modestă, de altfel!). Nu, nu am probleme cu încrederea în oameni, ci doar mici bănuieli despre modul cum urmează să se desfășoare lucrurile, în anumite situații. Da, știu, mi s-a mai spus: bine că sunt eu ...deștept! Aș vrea să zâmbesc după ultima afirmație, dar de data asta chiar nu pot!

 

                          Sursă foto și informații.



 





Fasolea

                    Cu ciolan este una dintre specialitățile apreciate de mulți români, motiv pentru care este prezentă în meniurile multor restaurante. Scriam cu două săptămâni în urmă despre niște românași de-ai noștri care doresc cu tot dinadinsul să ajungă în Parlamentul European. Ei bine, ciolanul a învins! Cel mai probabil fasolea o să și-o asigure din resurse proprii, dacă vor primi un număr de voturi suficient de mare pentru un trai liniștit în capitala democratică a Uniunii Europene. Judecătorii de la cel mai înalt nivel din justiția română a hotărât că actorul și tribunul pot candida la alegerile ce vor avea loc în curând. Multă cerneală va mai curge pe acest subiect, posibil și a mea.
                    Recunosc faptul că nu mai înțeleg nimic din ceea ce se întâmplă legat de politică și jocurile încrâncenate pentru europarlamentarele din acest an. Sunt extraordinar de trist deoarece de 25 de ani suntem conduși, reprezentați de aceleași figuri, multe dintre ele extrem de controversate. Am ajuns la o concluzie care nu este chiar în regulă: nu voi mai merge la nici un eveniment electoral, ceea ce nu îmi face cinste, dar chiar dacă nu am lipsit de la nici unul din 1989 încoace, tot nu am rezolvat nimic. Am fost păcălitul de serviciu întotdeauna: după ce am votat într-un fel, cel ales a uitat cum a ajuns acolo și a creat un alt partid, sau s-a mutat cu tot cu bagaje în altă tabără, că doar poate face absolut tot ce dorește. Ca mine sunt mulți alții. Ei, și? par a se întreba, în colțul gurii, candidații.

Parcarea

                    Mașinii spune multe despre șoferul acesteia, cel puțin pe la oraș, unde adeseori este o adevărată aventură să reezolvi această problemă. Dar, cât de prost (educat!) și plin de tupeu trebuie să fii să adopți o asemenea soluție?

 

 

                     Fotografia este făcută duminică, 16.02.2014, în Cluj, la intersecția străzilor Primăverii  cu Grigore Alexandrescu, pe la 14.30. Cu siguranță era parcată acolo din noaptea trecută, dar, no, nu pot fi sigur.... . Asta spune multe despre atitudinea civică a celor care locuiesc în zona respectivă și despre neputința instituțională a autorităților locale: dacă oamenii ar crede că acestea ar rezolva problema, le-ar sesiza ce și cum, altminteri consideră că își bat gura de pomană și își văd de indiferența lor, lucru care îi încurajează pe cocalari să creadă că nimic nu li se poate întâmpla.

 

 

 

 

                       Să parchezi în mijlocul intersecției, la propriu, poate deveni atât de comun încât doar unul ca mine mai sesizează că nu este absolut deloc în regulă să faci asta. Sau greșesc? Voi ce ziceți?

 

 



 

 

                      

Munții

                    De zăpadă din Piața Victoriei din capitală spun multe despre gospodarii urbei centrale a României. Și despre țară, așa în general!

 

 

                     La mai bine de două săptămâni de la ninsorile care au acoperit Bucureștiul, este incredibil ceea ce se poate vedea în fața clădirii unde își desfășoară activitatea guvernul, care trebuie să administreze întreaga țară. Dacă la ei în pridvor asta se poate vedea, semnalul este limpede! Fotografiile sunt făcute marți, 11.02.2014.

 

 

 

 

                         Sursă foto.

 

 

 



Filmul

                     Pe care l-am văzut de curând şi care mi-a făcut o impresie cu totul şi cu totul deosebită este ,,Chaos Theory" (Teoria haosului) , apărut în 2008 , în regia lui Marcos Siega , în rolul principal Ryan Reynolds .

 

 

                           Probabil că Murphy a văzut acest film atunci când a zis :,,zâmbeşte , mâine va fi mai rău!" . O poveste de viaţă care încă o dată vine şi spune că suntem diferiţi şi este necesar (chiar recomandat) să ne trăim viaţa aşa cum credem noi de cuviinţă , să îi acceptăm pe cei apropiaţi nouă aşa cum sunt ei şi nu în ultimul rând , să nu facem presiuni asupra nimănui să-şi schimbe felul de a fi .

                           O zi ca oricare alta se transformă într-un adevărat coşmar pentru eroul principal după ce soţia sa a dat ceasul înapoi cu zece minute , întro încercare nereuşită de a-l scoate din ritmul ,  planificat cu mare precizie , în care trăieşte şi munceşte de obicei . Nici o faptă bună nu rămâne nepedepsită şi omul cinstit are mari surprize : pierde primul feribot al zilei ,  refuză o aventură de o noapte , dă o mână de ajutor unei gravide care are un accident şi de aici evenimentele scapă de sub controlul pe care l-a avut asupra întregii sale vieţi . În dorinţa de a elimina suspiciunile soţiei asupra paternităţii unui copil , are surpiza să afle că .... nu este nici tatăl fiicei sale !

                            Vă recomand cu căldură să vizionaţi acest film , al cărui trailer îl găsiţi aici .

 

 

                             Sursă foto .