Firul

Care desparte normalul de anormal, firescul de nefiresc, în situația în care justiția din țara mea trebuie să-și facă treaba în cazul parlamentarilor este foarte subțire. Firul, zic. O gloată de compromiși din toate punctele de vedere, putrezi de bogați, fac un zid de netrecut unul în jurul altuia, ori de câte ori se pune în discuție ridicarea imunității parlamentare în scopul unei cercetări a unor presupuse fapte săvârșite în contradicție cu legea. Nu există rușine, teamă de penibil ce să mai spun ..... ei, politicienii, arată cu degetul spre procurori și reclamă abuzuri. Noi, cei mulți, ne gândim că este puțin probabil ca acuzațiile să fie în van. După ce au furat pe rupte, se tem de pușcărie ca dracu de tămâie. Ori de câte ori nu este prea groasă acuzația, cel puțin la nivel declarativ, îl scapă printre degete pe colegul aflat întro situație delicată.

 Sursă.

După ce alții au implorat, de la tribuna Parlamentului, cu ochii în lacrimi, cerând ajutorul colegilor (de infracțiuni?) să facă un adevărat scut în fața procurorilor, iată că a venit rândul lui Vosganian să ne arate cum este să nu îmbătrânești frumos: cerșind mila politicienilor de toate culorile, pe motive de (mare) rahat: sunt un român din clasa de mijloc, cu rate la bancă; este greșit ca Senatul să accepte pe bandă rulantă cereri de urmărire penală a membrilor săi; faptele pentru care sunt acuzat sunt decizii de politică economică; execuțiile în grup nu folosesc nimănui; am fost propus pentru Premiul Nobel; sunt gata să jur pe Biblie că sunt nevinovat ......

De râs sau nu, omul și-a văzut sacii în căruță: senatul a respins cererea DIICOT de începere a cercetării penale în cazul său. Vizibil emoționat, a declarat după vot: „aceasta este o victorie a democrației!” Poftim? Precis? Habar n-am dacă e vinovat sau nu de ceva, dar faptul că nu ajunge în fața unui judecător spune multe.

Aceeași (aproximativ) 10.000 de oameni ne învârt pe degete de 25 de ani. Păcat.