Din zilele de 4 februrie ale anilor trecuți......
În 2013, la o lună de când începusem să scriu pe blog, descriam o întâmplare reală cu sistemul medical, a cărei protagonistă, tanti Doina, trăiește și azi, spre norocul ei. Experiențe, mai mult sau mai puțin plăcute, am avut cu toții în sistemul public de sănătate, atunci eu eram plin de revoltă față de lipsa de empatie față de pacient, ca să nu pomenesc despre o posibilă nepricepere....
Un an mai târziu, în 2014, ziceam cu foc despre prefectul de Buzău care a fost paralel cu ceea ce ar fi trebuit să facă în perioada cu fenomene meteo intense din acel moment. No bine, no.... căinii latră, ursul merge, puțin i a păsat lui de clănțăneala mea....
În 2015, 4 februarie a fost cu fotografii și am participat la Miercurea Fără Cuvinte.
Dintr un motiv sau altul, anii următori au avut postări tot mai puține. Recitesc cu drag gândurile mele de peste timp. Sincer, nu am luat în calcul asta când am început să fac pe bloggerul, dar poate fi un pod peste timp între cel ce eram în fiecare zi a unui an trecut și cel care sunt în timp real, la un moment dat al vieții mele. Este, de asemena, o soluție pentru cei care vor să știe cine sunt, cum gândesc, cum văd ceea ce mă înconjoară, chiar dacă cele mai multe dintre cele scrise sunt critice și exprimă nemulțumiri.
Frânturi din viață, aș putea spune! Voi mai știți ce ați făcut/la ce vă gândeați în această zi, în urmă cu câțiva ani?
Suna bine "pod peste timp". 😊
RăspundețiȘtergereE faina o astfel de retrospectiva. La un moment dat m-am gandit si eu sa fac ceva asemanator, dar mi-am dat seama ca n-o sa fiu consecventa si am renuntat. 😊 La acel moment am ales o zi din trecut si-am dat de o poveste scrisa pentru un joc - si aveam sentimentul ca n-am scris eu.
Sincer, citesc cu drag și uneori cu uimire ce scriam acum niște ani....în unele situații mă amuz de logica sau structura frazelor, ca să zic așa; alteori nu înțeleg cum de nu am ....înțeles un comentariu, cu alți ochi îl văd acum...
Ștergere,,pod peste timp" sună cumva, mi a venit la taste fără a sta să l ticluiesc....
O să mai repet isprava, în primul rând pentru mine!
Sigur: să fie cât mai multă zăpaaaadăăăă! :)
RăspundețiȘtergereSă fieeeeeee! :)
ȘtergereBuena historia. Uno va creciendo mientras escribe. Te mando un beso. Enamorada de las letras
RăspundețiȘtergereGracias por su visita
ȘtergereCand fac slalom prin postari trecute, care sunt imagini, texte si mici creatii, parca ma surprind si pe mine cumva. Si atunci realizez cat de unice ne sunt momentele de inspiratie, dupa care ma intreb si eu precum Diana, oare cum s-au asternut ideile intr-un anume fel?
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru idee, Gigi. Ideea arcului peste timp am retinut-o. Eu de la postarile de la MFC iti stiu blogul.
O duminica placuta sa ai si postari in care sa te regasesti pe deplin!
Deși trec pe nesimțite, fiecare clipă este unică și irepetabilă, fix ca și noi, suntem unici în ceea ce facem, gandim (și scriem) la un moment dat.
ȘtergereNostalgice amintiri sunt postările de demult, dar trebuie să continuăm cu altele noi, altfel parcă s-ar rupe ceva din suflet. Nu prea obișnuiesc să intru în istoria ”străveche” a lor, dar îmi amintesc că primul articol a fost despre Horoscop, în mai, 2011, pe o platformă care a dispărut. Sau funcționează ”subteran”.
RăspundețiȘtergereMulte ar trebui făcute în continuare, doar că uneori ne iese, alteori nu....
Ștergere