Max

Este un cățel fain care, din cauza despărțirii mele de fostul angajator, a ajuns o ....victimă colaterală.

Proprietatea aflată în vecinătatea sediului fostului meu loc de muncă este apărată de acest cățel, pe care îl știu de când era un mic ghem blănos plângăcios, care scâncea pe langă gard, bine legat cu lanț (din păcate).

I am dus mâncare cățelească (mici, cârnați, ceafă, oase, slănină, din astea ....vegane!) mereu, aproape zilnic în unele săptămâni. Eram, cred eu, prietenul lui, ca dovadă vă spun că lătra altfel (mai subțire și mai...delicat) când mă vedea, mă aștepta stând ,,pe coadă", lângă gard, ori de câte ori îmi vedea mașina la poartă/în curte. Îi răsplăteam așteptarea, chiar dacă era vorba, câteodată, de un biscuit de la cafeaua OMV istă.

Am fost la el vinerea trecută, să i duc un schelet de pui. Dormea, întins la soare, în timpul serviciului... ori o fi fost ,,de noapte" și i am cam stricat odihna.... :) Poate mă visa, câinește, cum îi duceam câte ceva de papa bun în vremuri de mult trecute (mai bine de o lună a trecut de când nu mai lucrez).

S a bucurat maxim, cred.... m a lătrat duios, a sărit de numa numa, a bătut din coadă și a mâncat cu poftă ceea ce a rămas din puiul rotisat.

A fost un mic răsfăț de început de week end pentru Max, care are, din belșug, tot timpul (mai puțin cand le răstoarnă) boabe din alea maronii într un castron.

O să mă străduiesc să mai trec pe acolo, bucuria cățelului merită!