Pensia

                               Ne ajunge , ca să spun aşa , în cele din urmă pe toţi . Pe unii mai repede , pe alţii mai târziu . Pe unii mai sănătoşi , pe alţii mai bolnavi . Cum ne-a fi norocul .
                               Zilele trecute m-am întâlnit cu un fost coleg de serviciu , acum pensionar . După politeţurile introductive am trecut la capitolul ştiri despre colegi . Foşti sau acuali , pensionari sau nu . Am aflat că unul dintre primii mei şefi , Bârlă , nu este întro stare fizică prea bună . Bătrâneţele i-au adus probleme de mişcare (de abia mai umblă) şi aproape că nu mai vede . Destul de rău pentru el . Mai mult , concubina sa este o veche cunoştinţă de-a colegului cu care m-am întâlnit . I-a spus acestuia că lucrurile se înrăutăţesc de la o lună la alta şi că atunci când vor fi semne clare ale sfârşitului , o să-l dea afară din casă . Că e casa ei , dar îl mai ţine la ea doar pentru că are o pensie bună ! Ea oricum a mai îngropat unul . Să meargă la fiul său !
                              Vă spun toate acestea cu strângere de inimă chiar dacă , acum douăzeci şi un pic de ani , pentru el , eu şi o parte dintre colegii mei , cei tineri , eram doar nişte ,, toboşari " . Precizez că nici unul dintre noi nu batem toba la serviciu nici la propiu , nici la figurat . Apelativul era marcă înregistrată în epoca de aur şi făcea referire la o întreagă categorie profesională ; sigur că era o bătaie de joc . Termenul nu îmi era neapărat necunoscut , dar el era singurul care îl folosea şi chiar ne dispreţuia atunci când îl rostea . Chiar îmi amintesc o întâmplare neobişnuită , zic eu : întro zi mi-a aruncat afară hainele din cuier , deoarece toboşarii trebuie să se schimbe în altă parte !
                                Revin şi întreb : compasiunea pentru semeni trece sau nu prin filtrul faptelor fiecăruia ? Voi ce credeţi ? Vorbesc serios când întreb asta şi nu mă interesează răspunsuri ca la biserică , de genul iubeşte-ţi aproapele . Aştept părerile voastre !