miercuri, 13 martie 2013

Secvenţe

                               Din viaţă . Din viaţa altora . Este mult mai uşor să vorbeşti (scrii) despre alţii . Habar n-am de ce .
                               În blocul de alături locuieşte o familie a cărei istorie este un pic altfel . Cu douăzeci şi ceva de ani în urmă , el se căsătoreşte cu ea . Mai de voie , mai de nevoie . Ea era gravidă . Fată săracă , dintrun sat uitat de lume , dintrun judeţ apropiat . Cam zburdalnică , după cum vorbea lumea , încă de pe atunci . El , băiat de la oraş , cu gânduri şi speranţe mari de viitor .
                               În scurt timp familia se măreşte . Se nasc doi gemeni : o fată şi un băiat . Bucurie mare . Viaţa merge înainte , peste câţiva ani mai vine pe lume încă un copil . Un băiat . Familie mare , domnule . El lucrează din greu , vremurile sunt tulburi . La un moment dat , ea pleacă să lucreze în altă ţară , la fel ca mii de alte femei care speră la o viaţă mai bună . După un timp , îl anunţă pe soţ că îl părăseşte . Nu mai vine de acolo , să se decurce cu copiii cum va crede el de cuviinţă . Neplăcut moment . Nori negri s-au adunat deasupra familiei , dar el nu se dă bătut : înfruntă greutăţile şi gura lumii .
                                Abia acum apare surpriza : ea vine acasă . Este iar ... gravidă , a-ţi ghicit . Doar n-a stat degeaba pe unde a umblat . El avea nevoie de o mamă pentru copii şi de o soţie pentru sine . Aşa că familia s-a reunit , chiar dacă ea a stat mai mult de nouă luni prin străinătate şi nu s-au întâlnit în acest timp . Şi următorul ei copil are nevoie de un tată , nu ? Dacă tot se ştiu deja ...şi au aşa de multe în comun ... . Al patrulea copil s-a născut . O fetiţă . Gemenii au cam douăzeci de ani , următorul şaptesprezece şi fetiţa patru-cinci .
                               Povestea este reală . Ne salutăm atunci când ne întâlnim pe aleea din faţa blocului . Voi ce ziceţi , viaţa bate filmul ?

Un comentariu: