Este , alături de ghiocel , vestitorul primăverii . Am tras un ,,search" în lumea virtuală şi iată ce am găsit :
1 Martie este în calendarul ortodox ziua Evdochiei, o femeie martir,
numită şi Dochia. Sărbătoarea este de fapt apriori timpurilor creştine,
iar Dochia este un personaj păgân.
Tradiţia mărţişorului este o moştenire de la strămoşii noştri romanii .
Cuvântul "mărţişor" are origini latine şi este numele popular al lunii
martie. După vechiul calendar roman, 1 Martie era prima zi din an şi se
celebra sarbătoarea "Matronalia" la care se desfăşurau serbările lui
Marte, zeul forţelor naturii, al primăverii şi al agriculturii.
La vechii traci, aceleaşi atribute le avea zeul Marsyas Silen,
considerat inventatorul fluierului, cultul său fiind legat de glia
maternă şi de vegetaţie. Lui îi erau consacrate sărbătorile primăverii,
ale florilor şi fecundităţii naturii.
Semnificaţia mărţişorului a
rămas aceeaşi de-a lungul timpului : este un simbol al primăverii, al
revenirii la viaţă . El ne aduce optimism şi credinţă . Forma acestuia s-a
schimbat în timp. La început mărţişorul era simbolizat printro monedă .
Mai târziu apărea sub forma unor mici pietre de râu vopsite în alb şi
roşu înşirate pe o aţă . Acum mărgelele frumos colorate, ceramica şi
florile le-au luat locul .
Legenda mărţişorului :
Odată soarele coborâ întrun sat, la horă , luând chipul unui fecior. Un
zmeu l-a pândit şi l-a răpit dintre oameni , închizându-l întro temniţă. Lumea se întristase . Păsările nu mai cântau , izvoarele nu mai curgeau ,
iar copiii nu mai râdeau . Nimeni nu îndrăznea să-l înfrunte pe zmeu .
Întro zi , un tânăr voinic s-a hotărât să plece să salveze soarele .
Mulţi dintre pământeni l-au condus şi i-au dat din puterile lor ca să-l
ajute să-l biruie pe zmeu şi să elibereze soarele . Drumul lui a durat 3
anotimpuri : vară , toamnă şi iarnă . A găsit castelul zmeului şi
au început lupta . S-au înfruntat zile întregi până când zmeul a fost
doborât . Slăbit de puteri şi rănit , tânărul eliberă Soarele . Acesta se
ridică pe cer înveselind şi bucurând lumea. A reînviat natura,
oamenii s-au bucurat, dar viteazul n-a ajuns să vadă primăvara . Sângele
cald din răni i s-a scurs în zăpadă . Pe când aceasta se topea, răsăreau
flori albe , ghioceii , vestitorii primăverii . Până şi ultima picatură de
sânge se scurse în zăpada imaculată . Apoi a murit.
De atunci
tinerii împletesc doi ciucuraşi : unul alb şi unul roşu . Ei le oferă
fetelor pe care le iubesc sau celor apropiaţi . Roşul înseamnă dragoste
pentru tot ce este frumos , amintind de culoarea sângelui voinicului .
Albul simbolizează sănătatea şi puritatea ghiocelului , prima floare a
primăverii .
Sursa : http://www.ziare.com/social/capitala/istoria-martisorului-si-credintele-populare-romanesti-254364
Frumoasa legenda:-)
RăspundețiȘtergere