Pianistul

                               Este filmul pe care l-am văzut vineri seară pe Tv1000 . Nu ştiu cum se face că nu am reuşit să văd acest film până acum , deşi este realizat în 2002 şi premiat cu trei Oscar-uri , un Palm D'Or şi un premiu al Academiei Europene de Film .
                               Sunt profund emoţionat atât de modul în care este realizat filmul , cât şi de povestea (reală)  spusă în el . S-au scris mii de pagini în 11 ani atât despre actori cât şi despre regizor şi toţi ceilalţi care au contribuit la realizarea peliculei .Consider că există un echilibru fragil în partea de final , când un ofiţer german îl salvează în mod inexplicabil pe Szpillmann . Prin gestul său , a dat posibilitatea multor generaţii de după război să asculte un adevărat maestru al pianului , până spre sfârşitul secolului  XX .
                               Gestul ofiţerului mai spală din cruzimea Holocaustului ? Categoric NU ! Dar este o faptă din viaţă care ne readuce în prim plan o întrebare a ultimei jumătăţi a secolului trecut : cum a fost posibil ca fanatismul bolnav al lui Hitler să cuprindă un întreg popor ?